Ghidul bolnavului de Parkinson

A avea Parkinson este o situaţie care îl pune la încercare atât pe cel bolnav, cât şi pe cei apropiaţi lui.

Boala este o problemă neurologică ce scade capacitatea persoanei afectate de a-şi controla mişcările corpului. Apare mai ales după vârsta de 50 de ani şi se manifestă prin rigiditate musculară, tremurături necontrolate şi prin încetinirea sau chiar prin pierderea capacităţii de a face anumite mişcări.

Când dopamina lipseşte

Afecţiunea apare în urma distrugerii neuronilor din zona creierului numită „substanţa neagră". Aceştia secretă dopamină, neurotransmiţătorul care pune muşchii în mişcare. Nu se cunoaşte cauza pierderii acestor neuroni. Studii recente au scos la iveală faptul că bolnavii de Parkinson au anumite defecte genetice care afectează funcţionarea mitocondriilor, laboratoarele energetice ale celulei.

În lipsa unei cauze clare, boala nu poate fi vindecată şi nici prevenită. Tratamentul constă în suplinirea neurotransmiţătorului cu varianta lui sintetică, levodopa. De asemenea, pacienţii pot beneficia de fizioterapie, precum şi de medicamente care inhibă acetilcolina, neurotransmiţător a cărui activitate creşte în Parkinson.

Bolnavul trebuie să reducă viteza mişcărilor pentru a evita pierderea echilibrului.

Tremorul poate avea şi alte cauze

Aproape jumătate din cei care au tremor nu suferă de Parkinson. Tremorul apărut din alte cauze se manifestă exact invers decât cel din Parkinson: se ameliorează în repaus şi se înrăutăţeşte atunci când persoana încearcă să execute o anumită sarcină. Cel mai frecvent tremor non-Parkinsonian este tremorul esenţial, care nu are cauze neurologice şi necesită tratament toată viaţa.

Persoanele afectatese mişcă greu

Caracteristice pentru Parkinson sunt tremurăturile la nivelul membrelor şi bărbiei (tremor), mai vizibile în repaus şi atenuate în cursul exerciţiilor fizice sau diverselor activităţi. Pe măsură ce boala avansează, apar dificultăţi din ce în ce mai mari în a iniţia mişcările. De exemplu, bolnavul vrea să plece de pe loc, dar, în lipsa dopaminei, comanda trimisă de creier nu pune muşchiul în mişcare. Ajutat din exterior, printr-o uşoară împingere, bolnavul va porni înainte spre punctul de destinaţie. Din cauza slăbirii musculaturii feţei şi gâtului, vorbirea şi înghiţirea pot deveni dificile.

Sedentarismul agravează simptomele

Exerciţiile fizice contribuie la menţinerea flexibilităţii articulaţiilor şi tonusului muscular. În plus, sunt utile în lupta cu stresul, un factor care agravează boala. Bolnavul trebuie să rămână activ şi să se implice în cât mai multe dintre activităţile care îi făceau plăcere înainte de instalarea bolii. Dacă acestea devin dificile, le poate aduce ajustări, pentru a le scădea gradul de dificultate.

Este important ca bolnavul să-şi cunoască şi să-şi accepte limitele. Pentru a evita tulburările de echilibru şi căzăturile, este important să nu se grăbească. De asemenea, sunt utile memorarea traseelor lipsite de pericole din casă, precum şi instalarea barelor ajutătoare oriunde există trepte. Logopedul poate ameliora problemele de vorbire prin controlul respiraţiei.

Specialistul nostru
Prof. dr. Ovidiu Băjenaru
medic primar neurolog
Preşedintele Societăţii Române de Neurologie

Deocamdată, boala Parkinson nu are un tratament de vindecare. În prezent, se face doar un tratament simptomatic şi patogenic, acesta din urmă intervenind pe mecanismele bolii şi modificând favorabil evoluţia bolii, dar fără să o stopeze. Boala Parkinson este probabil genetică, dar formele genetice bine definite reprezintă mai puţin de 10 la sută din totalul cazurilor.

Restul cazurilor de Parkinson apar în urma unui fenomen de pierdere progresivă de neuroni din mai multe structuri ale sistemului nervos central. Acest lucru face ca, de-a lungul vieţii, un pacient cu boala Parkinson să sufere modificări, ceea ce înseamnă că şi tratamentul iniţial nu mai este eficient la un moment dat şi că trebuie în permanenţă adaptat stadiului de evoluţie a bolii. De aici rezultă că, după mai mulţi ani de evoluţie, bolnavul de Parkinson trebuie să primească un tratament individualizat.

Statistică

În lume există peste patru milioane de bolnavi de Parkinson.