Cum se formează amintirile

Informaţiile memorate în trecut sunt stocate în altă zonă a creierului decât cele noi

În mare parte, amintirile vechi şi cele noi sunt similare, pentru că se formează în acelaşi mod. Totuşi, este mai dificil să-ţi aminteşti ceva din trecut, accesând memoria de lungă durată. Află de ce.

Întocmai ca un computer, creierul trece informaţiile printr-un întreg sistem pentru a le codifica. Iar stocarea lor presupune o serie de modificări la nivel cerebral, ba chiar în tot corpul, au scos la iveală specialiştii, în urma unor studii realizate la finalul anului trecut. Pentru a „cimenta" amintirile şi pentru a le plasa în zona corespunzătoare a creierului, se produc sinapse cu rolul de a codifica informaţiile.

Formarea acestui tip de sinapse necesită producerea unor proteine în organism. Specialiştii aseamănă acest proces cu cel al întăririi musculaturii prin consumul de proteine. Mai precis, amintirile se înregistrează în creier tot prin producerea unor proteine.

Se produc modificări la nivel celular

Pentru a se putea elibera protei­nele necesare stocării informaţiilor în creier, este necesar ca ARN-ul neuronal să fie activat, lucru care nu este posibil decât în anumite situaţii. Cercetătorii de la Universitatea „California" din Santa Barbara au descoperit, pe baza unor neuroni de cultură, că în momentul în care o informaţie pătrunde în creier, fie ea un gând al nostru, un stimul exterior, o imagine sau o melodie, se activează anumite sinapse.

În acelaşi moment, una dintre proteinele ce protejează neuronii este distrusă. Atunci când respectiva proteină este fragmentată, ARN-ul devine brusc activ şi sintetizează o nouă proteină care susţine noua sinapsă formată.

Unde este situată memoria

Primele cercetări cu privire la zonele din creier unde sunt stocate amintirile arătau că doar hipocampul (o excrescenţă de substanţă cenuşie localizată la nivelul lobului temporal medial) este implicat în formarea memoriei.

Mai târziu, specialiştii au demonstrat că şi cortexul frontal are un rol esenţial în acest proces. Cele mai recente studii au scos la iveală că, de fapt, fiecare dintre aceste zone este responsabilă cu un anumit tip de amintiri: mai vechi sau mai noi.

Mai exact, informaţiile procesate recent sunt stocate în hipocamp, iar pe măsură ce trece timpul, informaţiile noi iau locul celor vechi, care sunt transferate din hipocamp în cortexul frontal.

Informaţiile din trecut, dificil de accesat

Potrivit specialiştilor, acest lucru se întâmplă din două motive: primul, pentru că nu este suficient spaţiu în hipocamp pentru stocarea tuturor amintirilor şi al doilea, deoarece cortexul frontal este mai complex şi permite formarea unei reţele mai mari de conexiuni neuronale. Acesta ar putea fi şi motivul pentru care amintirile din trecutul mai îndepărtat sunt mai dificil de accesat decât cele recente sau din trecutul imediat.

O altă descoperire recentă care o susţine pe aceasta este că la nivelul hipocampului se produc zilnic în jur de 10.000 de neuroni noi, contrar ideii din trecut conform căreia neuronii nu se regenerează.

Creierul stimulat se regenerează

În fiecare zi, în creierul nostru iau naştere noi neuroni care i-ar putea înlocui pe cei distruşi, asemenea celulelor stem, susţin oamenii de ştiinţă. Condiţia pentru ca neuronii să se regenereze este să ne stimulăm creierul în permanenţă, adică să învăţăm, pe cât posibil, lucruri noi, să intrăm în contact cu alţi oameni, cu care să facem schimb de idei, să facem mişcare în aer liber şi să avem o dietă bogată în antioxidanţi.

Specialistul nostru

Dr. Radu Braga cercetător în neuroştiinţe Catedra de Fiziologie „N. C. Paulescu"

Înainte de memorarea informaţiilor noi, acestea sunt confruntate cu informaţiile deja existente în memoria noastră (experienţele anterioare). Apoi, sunt preluate datele de la toţi analizatorii noştri (vizuali, tactili, olfactivi, gustativi) şi sunt integrate într-un concept unitar. De acest aspect se ocupă ariile de asociaţie ale creierului, iar la nivelul lor se memorează asocierile făcute de creier.

Un pas absolut necesar pentru formarea memoriei de lungă durată este somnul. În timp ce dormim, mai ales pe durata fazei de somn paradoxal (cu mişcări oculare rapide, REM sleep), o altă structură cerebrală, numită hipocamp, este implicată în consolidarea informaţiei sub formă de memorie de lungă durată.

Deosebiri

Modul în care ne amintim paşii de dans depinde de cultură, deoarece informaţiile sunt codificate diferit.