Cum pot fi corectate tulburările de vorbire ale copiilor?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Copiii care vorbesc după vârsta de trei ani pot ajunge la vârsta şcolară cu un bagaj limitat de  cuvinte. De aceea, au dificultăţi la scris şi la citit şi dezvoltă complexe de inferioritate faţă de colegi. Însă problemele pot fi evitate dacă orele de logopedie sunt începute din timp.

Copiii ar trebui să pronunţe primele cuvinte în jurul vârstei de un an, pentru că atunci creierul devine pregătit pentru procesul vorbirii. Până la un an şi jumătate, vocabularul lor ar trebui să includă 20 de cuvinte pronunţate corect şi alte 50 de cuvinte inteligibile. La doi ani, copiii pot spune propoziţii simple, iar până la trei ani acumulează rapid şi înţeleg tot mai mult limbajul adulţilor. Din păcate, tot mai mulţi copii sănătoşi încep să folosească limbajul după vârsta de trei ani. Fenomenul este în creştere din două motive diametral opuse. Fie părinţii sunt excesiv de atenţi la nevoile copiilor şi îi înţeleg fără ca ei să aibă nevoie să vorbească, fie îi neglijează şi cei mici nu simt beneficiile apropierii pe care ar trebui să o creeze comunicarea prin vorbirea cu ceilalţi.

„Cauzele sunt variate: poate fi vorba despre insuficienta stimulare a bebeluşului, de ignoranţa părinţilor, mai poate fi vorba de blocaje psihice şi de dificultăţile copiilor de adaptare la nou", explică profesor doctor logoped Elena Nicoleta Elisabeta Stanciu. Potrivit specialistei, în general, logopezii din România acceptă începerea şedinţelor de logopedie după ce copilul a început să vorbească, adică în jurul vârstei de patru ani. „Consider că acest lucru este complet greşit, fiindcă părinţii trebuie învăţaţi cum să-l determine pe copil să spună primele cuvinte şi este mare nevoie de intervenţia timpurie a unui logoped", mai spune prof. dr. Stanciu.

Limbajul trebuie provocat

Procesul prin care copiii care nu vorbesc sunt determinaţi să folosească limbajul se numeşte demutizare şi presupune proceduri complexe. Ştefania (6 ani) este diagnosticată cu autism, o tulburare de dezvoltare care determină inclusiv întârzieri de limbaj. În cazul ei, demutizarea era necesară, fiindcă fetiţa nu ştia să folosească limbajul articulat. „Doamna doctor a făcut-o să spună patru cuvinte la prima şedinţă de logopedie", spune Angela D. (41 de ani), mama Ştefaniei.

Doamna logoped Stanciu, care lucrează de un an cu Ştefania, spune că a combinat tehnici varia­te pentru a o determina să vorbească. Masajul la nivelul muşchilor feţei, miogimnastica (tehnică ce presupune imitarea mişcărilor feţei făcute de logoped) şi jocuri care necesită colaborarea copilului, precum puzzle-uri, potrivirea unor piese şi recunoaşterea personajelor de pe cartoane, sunt câteva dintre tehnicile folosite în timpul şedinţelor de logopedie. „Pe Ştefi am învăţat-o să recunoască şi să spună culorile, numerele, animalele, fructele, legumele, anotimpurile, zilele săptămânii, lunile anului, poziţiile spaţiale, cuvintele de legătură", explică dr. logoped Nicoleta Stanciu.

Jocurile, în scop terapeutic

Ştefi  a învăţat să pronunţe numele obiectelor cu ajutorul cartoanelor cu desene Foto:  Marian Iliescu



În unele cazuri, la primele şedinţe este suficientă obţinerea oricărei reacţii din partea copilului, nu neapărat rostirea unor cuvinte. Potrivit specialistei, în cazul copiilor cu autism, pe lângă terapiile specifice (ABA, TEACH şi PECS) este obligatorie logopedia, alt­fel există riscul ca micuţii să nu vorbească deloc. „Este necesar să se lucreze unu la unu, logoped şi copil, combinând exerciţiile de rostire cu cele de terapie comportamentală şi cu jocul", mai spune logopedul.

Cabinete de logopedie, doar în unele şcoli

În cabinetele de logopedie asociate şcolilor, profesorii logopezi se confruntă cu tulburări de pronunţie, dar şi cu tulburări ale limbajului scris-citit. „Elevii cu tulburări de limbaj se pierd de la prima oră de dictare", spune psihologul logoped Oana Neagu de la „Şcoala nr. 114" din Bucureşti. Potrivit specialistei, sunt frecvente situaţiile în care şcolarii au nevoie de ajutor pentru a pronunţa literele „r", „s", „j" sau „ş". Vlad R. (7 ani) scrie cuvintele aşa cum le pronunţă.

Fiindcă pronunţia lui nu este corectă, scrie şi cuvintele greşit. La şedinţele de logopedie, Vlad îşi dezvoltă auzul fonematic, adică învaţă să perceapă diferenţele dintre sunete. „Se învaţă pronunţia corectă a sunetului, apoi recunoaşterea lui în cuvinte şi scrierea corectă", explică psihologul logoped Oana Neagu. Adrian B. (8 ani) are dificultăţi în pronunţarea consoanei „r". Din acest motiv, scrie majoritatea cuvintelor fără această literă. Prin şedinţele de logopedie, Adrian este ajutat să pronunţe litera „r", chiar dacă sunetul este graseiat.

Televizorul împiedică dezvoltarea

Un studiu efectuat recent de cercetătorii din Marea Britanie arată că peste patru la sută din copiii care sunt lăsaţi de părinţi în faţa televizorului timp îndelungat au probleme în dezvoltarea vorbirii. Cei mai mulţi dintre ei nu rostesc nici măcar un cuvânt corect până la vârsta de trei ani, deşi nu există cauze organice care să explice acest lucru. „Bebeluşii răspund la mimică şi recunosc feţele părinţilor, dar nu au creierul suficient de dezvoltat încât să înveţe limbajul de la televizor", explică Jean Gross, coordonatorul studiului.

Normal: Înainte de a folosi limbajul articulat, copiii pot folosi un prelimbaj format din cuvinte inventate.

image
Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite