Ce probleme întâmpină viitoarele mame la naştere

Multe femei spun că naşterea copiilor este cel mai frumos moment pe care l-au trăit. Că fericirea este mai mare decât trauma dată de durere, de mediul ostil din spitale, de lipsa de tact a personalului medical. Şi totuşi, ce opţiuni pentru o naştere sigură şi o fericire neumbrită au gravidele din România?

Naşterea este un act fiziologic, natural. De aceea, în cazul în care gravida şi fătul sunt sănătoşi, complicaţiile care pot surveni pe parcursul travaliului şi al naşterii sunt considerate accidente, nu o regulă. Totuşi, naşterea asistată de medic şi toate procedurile pe care le poate implica: administrarea de hormoni care stimulează contracţiile şi, în multe cazuri, anesteziile, sunt proceduri pe care româncele le cer chiar şi atunci când, din toate punctele de vedere, ar putea duce la bun sfârşit o naştere în totalitate naturală. Aşa se generează o reală industrie a naşterilor „planificate şi artificiale", hrănită de frica de durere, de comoditatea unor mame şi de dorinţa unor medici de a fi cât mai „eficienţi".

Roxana C. şi băiatul cel mic, Răzvan Ionuţ (Zazi)

Cezariana, şi atunci când nu este necesară

În clinicile private, naşterea prin cezariană a ajuns să fie o opţiune personală (în tot mai multe cazuri, fără legătură cu condiţia medicală a viitoarei mame). În spitalele de stat, care trebuie să-şi deconteze serviciile de la Casele de Asigurări de Sănătate, aceste proceduri ar trebui să se facă mai rar. În unele situaţii, naşterea naturală iese din calcul. A fost şi cazul Simonei Ciobanu (32 de ani), care a făcut cezariană din cauza vârstei înaintate a fătului, dar şi a Mihaelei Nicolae (42 de ani), care a născut prima dată la 39 de ani, vârsta ei fiind considerată riscantă pentru o naştere naturală. „Recuperarea a fost grea, dar a trebuit să fac eforturi pentru copil. Am avut dureri suportabile aproape doi ani de la intervenţie, dar am înţeles că este normal", spune Mihaela.

Mihaela, împreună cu fiul ei, Patrick

Altele au fost însă lucrurile care au întristat-o şi toate ţin de sistemul sanitar. „Mai mult m-a deranjat aşternutul rupt şi murdar, că a fost o aventură să-mi văd copilul după naştere şi că atunci când rugam asistentele să hrănească copilul, îmi răspundeau «Imediat» şi dura două ore", îşi aminteşte Mihaela. În plus, soţul Mihaelei şi-a dorit să fie de faţă la naştere şi nu i s-a permis accesul nici până la uşa sălii de naşteri, nerespectându-se dreptul legal al gravidei de a beneficia de prezenţa tatălui la naştere (art. 32 legea 46/2003). Pe de altă parte, specialiştii spun că nici vârsta înaintată a fătului şi nici vârsta mamei nu impun cezariana. „Au fost femei de peste 40 de ani care au născut mai bine decât unele de 20 de ani. În cazul sarcinilor depăşite cronologic, în general, este vorba despre greşeli de calcul", explică medicul ginecolog Cezara Bucur de la maternitatea Giuleşti.

Disconfortul din spital, un stres în plus

Gimnastica prenatală a ajutat-o pe Ana Măiţă să nască mai uşor

Teama de durere, dar şi de piedicile sistemului care pot „strica" momentul naşterii le fac pe multe gravide să ceară „artificiile" procedurale care să le asigure un travaliu mai scurt, mai puţin dureros şi expulzare fără complicaţii. Asta chiar cu riscul unei recuperări mai lungi. De exemplu, Roxana C. (30 de ani) a născut de două ori, prima dată prin cezariană, într-un spital de stat, şi a doua oară cu anestezie epidurală, într-un spital privat. A ales aceste proceduri din frica de durere. În primul caz, şi-a văzut băieţelul la 2 ore de la naştere, în al doilea, imediat. Diferenţele ţin şi de locul în care au avut loc naşterile. „La prima, am fost mai stresată de gândul împărţirii atenţiilor decât de operaţia de cezariană în sine", spune Roxana. În clinica privată însă, situaţia a fost alta. „De la serviciile medicale până la atenţia cu care eşti tratat, totul a fost impecabil: curăţenie, calitate, cam tot ce ar trebui să ofere şi un spital de stat", completează Roxana.

Naştere acasă, cu soţul pe post de moaşă

Pentru că nu a vrut să nască traumatic, Ana Măiţă (28 de ani), preşedinte al Asociaţiei „Mame pentru Mame" şi mamă a doi băieţei, a decis, nu o dată, ci de două ori să nască acasă, asistată doar de soţ. „Eu şi soţul meu am ales să ne asumăm în totalitate două naşteri neasistate medical, deoarece sistemul sanitar românesc medicalizează exagerat chiar şi naşterile normale, ceea ce perturbă travaliul şi transformă o naştere uşoară într-una traumatică", explică Ana Măiţă. Ea şi-a dorit să nască în spital, dar asistată numai de o moaşă. Când i s-a spus că acest lucru nu este posibil, Ana s-a orientat spre naşterea la domiciliu. „Suntem doi adulţi cu discernământ, aşa că eram pregătiţi şi pentru eventuale complicaţii", mai spune Ana. Din fericire, în cazul ei, la niciuna dintre naşteri nu au apărut probleme.

Condiţie: Pentru a naşte natural, atât gravida, cât şi fătul, trebuie să fie perfect sănătoşi.

Ce pregătiri sunt necesare

Gravida trebuie să se pregătească fizic şi psihic pentru travaliu şi pentru naştere. „Eu am făcut gimnastică prenatală toată sarcina", spune Ana Măiţă. În cazul celei de-a doua naşteri, Ana estimează că travaliul nu a durat mai mult de 15 minute. „Nu am apucat să simt că nasc. Ca şi la prima naştere, pregătirea perineului pentru o expulzie netraumatică a fost esenţială. La fel de importantă a fost şi poziţia în care am născut, adică pe vine, spre deosebire de poziţia semiculcată impusă în spitale, poziţie care prelungeşte travaliul şi intensifică durerile facerii", spune Ana Măiţă.

ONG-ul „Mame pentru mame" oferă consiliere gravidelor care vor să nască fără intervenţii medicale (www.mamepentrumame.ro).