BPOC – când respiraţia din fiecare clipă se face cu greutate

Respiraţie dificilă, rezistenţă scăzută chiar şi la eforturi mici şi, în cazuri grave, necesitatea de a sta conectat la un aparat cu oxigen câte 17 ore pe zi. Acestea sunt doar câteva dintre neplăcerile cu care se confruntă persoanele care suferă de BPOC, o boală ce afectează circa un milion de români.

La nivel mondial, circa 4 la sută din populaţie suferă de bronhopneumopatie obstructivă cronică (BPOC), iar mai mult de jumătate din cei afectaţi nu ştiu că sunt bolnavi, arată cele mai noi statistici. La noi în ţară, situaţia este şi mai îngrijorătoare, doar 100.000 de persoane fiind diagnosticate cu această boală, din cei un milion de bolnavi, cât estimează specialiştii. Fumatul este principala cauză de apariţie a bolii, însă nu este singura.

„Am putea să ne grăbim să spunem că fumatul este factorul principal care duce la apariţia BPOC, fiind într-adevăr incriminat în 40-60 la sută din cazuri. Totuşi, printre cauze se invocă din ce în ce mai mult expunerea la poluarea casnică (încălzirea şi gătitul la lemne, la cărbuni sau la kerosen) sau la cea industrială, dar şi la gaze de eşapament", prezintă situaţia prof. dr. Florin Mihălţan, preşedintele Societăţii Române de Pneumologie.

Cel mai mic efort fizic poate deveni un chin

De cele mai multe ori, BPOC este depistată la vârsta de 50-60 de ani, însă boala debutează mult mai devreme, avertizează specialiştii. Astfel, la început pot apărea uşoare dificultăţi respiratorii şi tuse matinală, pe care mulţi fumători le trec cu vederea. Însă, în timp, simptomele se agravează, rezistenţa fizică scade tot mai mult, până când chiar şi câţiva paşi mici devin un efort prea mare.

„Persoanele cu BPOC se confruntă cu o scădere progresivă a calităţii vieţii prin diminua­rea capacităţii de efort, care duce frecvent la oboseală şi la senzaţie de sufocare după parcurgerea unor distanţe mici. Tusea te împiedică să vorbeşti şi să te odihneşti, în multe cazuri apărând şi o senzaţie de inutilitate care conduce la depresie", spune Magda Ciobanu, medic specialist pneumolog la Institutul de Pneumologie „Marius Nasta" din Bucureşti.

Ion Simion a început să aibă probleme respiratorii în urmă cu 20 de ani, când ajunsese să fumeze peste două pachete de ţigări pe zi. Iniţial, el nu a ştiut că are BPOC, fiind diagnosticat cu astm bronşic, pentru care a urmat şi un tratament. Fără rezultat. Abia în anul 2002 s-a stabilit un diagnostic cert de BPOC. „De la fumat mi s-a tras totul. Am renunţat la ţigări imediat cum mi s-a spus că am astm. Totuşi, viaţa mi-a fost afectată foarte rău, nu mai puteam să merg pe stradă, nu dormeam bine noaptea, mă sufocam şi mă înecam. Tuşeam foarte mult toată ziua. În 2002, atunci când am venit prima dată la Institutul de Pneumologie, abia am urcat scările", povesteşte Ion Simion, acum în vârstă de 75 de ani.

La 66 de ani, plămâni ca la 104 ani

Ion Simion  a reuşit să atenueze simptomele BPOC cu ajutorul tratamentelor, Foto: Liviu Muntean

La fiecare trei luni, persoanele cu BPOC trebuie să facă un control al funcţiei pulmonare cu ajutorul spirometriei. Mai nou, există şi o metodă simplă de determinare a vârstei plămânului. Un astfel de test a făcut şi Aurel Gramovici, de 66 de ani, iar în urma acestei investigaţii a reieşit că plămânii lui funcţionează ca ai unui om de 104 ani. Aurel Gramovici a fost diagnosticat cu BPOC în anul 2002, însă abia acum a decis să renunţe la ţigări. „Am fost diagnosticat cu BPOC acum 9 ani, iar atunci fumam două pachete de ţigări pe zi. Acum am mai redus ţigările, dar tot fumez şi, de aceea, m-am înscris recent în programul «STOP Fumat»", mărturiseşte Aurel Gramovici.

Nicotină sau aer, o alegere vitală

Pentru ca simptomele BPOC-ului să fie ţinute sub control, sunt necesare atât respectarea tratamentului, cât şi înlăturarea cauzelor. Medicul Magda Ciobanu spune că, în condiţiile în care nu se renunţă la fumat, boala evoluează, iar medicamentele nu mai au eficacitatea scontată. Cu alte cuvinte, persoana afectată plăteşte şi tratamentul, şi ţigările, iar starea ei generală se înrăutăţeşte. Aşa s-a întâmplat şi în cazul lui Aurel Gramovici care, pentru că nu a renunţat la nicotină, a ajuns să facă terapie cu oxigen câte 17 ore pe zi. În plus, el se confruntă şi cu complicaţii ale bolii, precum hipertensiune arterială şi poliglobulie, o afecţiune caracterizată printr-o creştere a numărului de globule roşii din sânge, care duce la înroşirea feţei şi la alte manifestări neplăcute.

Recuperarea este posibilă

Tratamentul pentru BPOC trebuie urmat toată viaţa, însă dacă se face întocmai indicaţiilor medicului, poate atenua simţitor simptomele. După nouă ani de terapie medicamentoasă, Ion Simion poate spune astăzi că se simte mult mai bine: i-a crescut capacitatea pulmonară (respiră mai uşor) şi poate să facă lucrurile obişnuite fără să se mai resimtă ca după un efort intens. „Am început să merg mai bine, să mă simt mai bine, a început să dispară tusea şi să scadă expectoraţia. Fac periodic teste pentru a măsura capacitatea pulmonară şi iau în continuare medicamentele recomandate de medic", spune Ion Simion.

În general, BPOC este depistată la vârsta de 50-60 de ani, însă boala debutează mult mai devreme, avertizează specialiştii.

Se poate preveni prin măsuri simple

BPOC poate fi prevenit prin renunţarea la fumat şi printr-o expunere cât mai redusă la poluare. În plus, fumătorii trebuie să-şi ferească ceilalţi membri ai familiei de fumul de ţigară. „Prevenţia BPOC înseamnă, de fapt, o creştere a nivelului de educaţie a românilor. Se poate face chiar în grădiniţe şi în şcoli, prin programe de prevenţie, care să atragă atenţia asupra efectelor nocive ale fumatului. În ceea ce priveşte poluarea, ar trebui să încurajăm plantarea copacilor, extinderea spaţiilor verzi, împiedicarea invaziei de automobile şi folosirea surselor alternative de energie", mai spune prof. dr. Florin Mihălţan.

Îngrijorător

Doar 5% din bolnavii de BPOC de la noi din ţară urmează corect tratamentul.