5 întrebări şi răspunsuri despre otită

Durere în partea posterioară a urechilor, migrenă şi febră apărute după câteva zile de baie în piscină? Poate fi vorba despre otită, infecţie favorizată de apa pătrunsă în urechi, ce duce la dezvoltarea bacteriilor.

1 Ce factori favorizează boala?

Otita este o infecţie dată de bacterii şi de virusuri, care apare, în cele mai multe cazuri, când o răceală nu este bine tratată, cauzând umflarea şi închiderea tubului dintre ureche şi nas, un canal de aproximativ 4 cm, numit trompa lui Eustache. Fiindcă respectivul lichid contaminat cu bacterii nu se elimină, ci stagnează în urechea medie, se declanşează otita. Totuşi, în cazul adulţilor, răcelile se complică mai rar cu infecţii la nivelul urechilor. În schimb, la copiii sub trei ani, acestea sunt mai frecvente. Statistic, între şase luni şi trei ani, orice copil suferă cel puţin un episod de otită, fapt favorizat de poziţia culcat în care stau bebeluşii în mare parte a timpului.

2 Cum se manifestă?

Boala generează durere puternică la nivelul urechii, cauzată de puroiul care presează pe timpan, prin febră de 38,5 grade Celsius şi prin tulburări digestive. Pe lângă senzaţiile de vomă, pot apărea şi tulburări de echilibru. Auzul poate fi diminuat şi poate apărea senzaţia de urechi înfundate. Simptomele sunt în strânsă legătură cu gravitatea infecţiei.

3 Determină surditate?

Otita este cea mai frecventă cauză de perforare a timpanului. Leziunile de la acest nivel sunt dureroase, în special la început. De cele mai multe ori, acestea se vindecă de la sine, fără complicaţii, dar cu pierderi temporare de auz. Însă leziunile mai mari pot duce, în cazuri extreme, la cicatrice pe timpan şi la pierderi de auz permanente. În egală măsură, otita se poate extinde prin complicaţii la nivelul capului, precum meningitele, meningoencefalitele şi abcesele cerebrale.

4 Cum se tratează?

Antibioticele sunt recomandate pentru tratarea otitei, însă mai întâi este necesar un examen al secreţiei prelevate din ureche, pentru a stabili care este germenul vinovat de infecţie. Ulterior, medicul alege un antibiotic la care germenii identificaţi la analiza secreţiei să fie sensibili. În cazul în care nu se face analiza şi se administrează un antibiotic nepotrivit, tratamentul devine ineficient, iar boala poate deveni o problemă pe termen lung. Mai exact, poate evolua de la o afecţiune acută la o formă cronică. În situaţiile grave, poate fi nevoie de măsuri chirurgicale.

5 Ce modalităţi de prevenire există?

Igiena locală a urechilor are un rol important în prevenirea infecţiilor. Dar şi felul în care facem igienizarea contează. De exemplu, folosirea beţişoarelor agresează şi dezechilibrează mediul din ureche, de aceea sunt indicate doar soluţiile speciale pentru curăţare şi ştergerea pavilioanelor cu şerveţele uscate. Boala mai poate fi prevenită şi prin vaccin. Vaccinurile disponibile pe piaţă se pot face contracost şi sunt recomandate copiilor. Ele pot preveni până la 34% din otite, indiferent de cauză. Schema de vaccinare este diferită în funcţie de vârsta copilului, şi anume cu trei doze la copiii între 2 şi 6 luni, două doze la copiii între 7 luni şi 2 ani şi o doză la copiii între 2 şi 5 ani. Aceste vaccinuri asigură protecţia copiilor şi împotriva pneumoniilor şi meningitelor, nu doar împotriva otitelor, iar efectele secundare vaccinării sunt neglijabile.

Dopurile de ceară sunt periculoase

Cerumenul (ceara din ureche) acţionează ca un agent de curăţare, dar în unele cazuri, dacă nu este îndepărtat, poate favoriza infecţiile urechii. Cea mai eficientă modalitate de eliminare a excesului de ceară, care poate favoriza formarea dopurilor, o reprezintă spălăturile recomandate de medicul ORL. În cazul în care se ajunge la formarea dopurilor de cerumen, scoaterea acestora se face doar la medicul ORL-ist, prin procedee speciale, care presupun înmuierea dopurilor şi apoi aspirarea acestora.

Specialistul nostru

Dr. Simin Aysel Florescu
medic infecţionist Spitalul de Boli Infecţioase şi Tropicale „Victor Babeş"

În multe ţări, vaccinul antipneumococic care previne otitele, pneumoniile şi meningitele este cuprins în schema uzuală de imunizare. La noi în ţară este deocamdată opţional. El este indicat pe scară largă ca şi celelalte vaccinuri cu care suntem deja obişnuiţi, precum cel antipoliomielitic. Contraindicaţiile sunt de asemenea cele obişnuite, şi anume alergii precedente la alte vaccinuri, hipersensibilitate la componentele vaccinului, inclusiv la excipienţi. Schema de vaccinare este diferită în funcţie de vârsta copilului, şi anume cu trei doze la copiii între 2-6 luni, două doze la copiii între 7 luni şi 2 ani şi odoză la copiii peste 2 ani şi până în 5 ani. Printre efectele adverse frecvente pe care le produce vaccinarea se numără durerea, înroşirea şi tumefierea la locul injecţiei şi febra de 38°C, precum şi iritabilitatea şi somnul agitat. Reacţiile adverse rare sunt unele tulburări ale sistemului nervos, precum convulsiile asociate cu febra, apetitul scăzut, vărsăturile, diareea şi erupţiile cutanate.

Consecinţă

Dacă durează mai mult de trei luni, otita  determină, în 70 la sută din cazuri, probleme de auz.