VIDEO Canalizare şi epurare la norme UE, în 30 de ani

VIDEO Canalizare şi epurare la norme UE, în 30 de ani

Doar jumătate din locuitorii României au acces la reţele de canalizare şi de epurare a apelor uzate. Totul depinde de cât de gospodari sunt primarii. Aproape toţi locuitorii din judeţul Satu Mare sunt racordaţi la canalizare. Reţelele din judeţele Brăila şi Galaţi sunt, în schimb, la pământ.

Reţelele de canalizare măsurau, la nivel naţional, în anul 2004, aproape 17.000 de kilometri. În cinci ani de zile, reţelele s-au lungit cu numai 3.000 de kilometri şi deservesc localităţile ce cuprind 51% din locuitorii României. Pentru cei circa 20.000 de kilometri de conducte care mai sunt necesari, am avea nevoie de încă 29 de ani. Cu două decenii întârziere faţă de angajamentele pe care România şi le-a asumat în faţa Uniunii Europene.

Staţiile de epurare sunt într-o situaţie şi mai gravă. Peste 2.600 de localităţi din România ar trebui să aibă astfel de unităţi. În momentul de faţă există numai 362 de staţii funcţionale, dintre care doar 14, la standarde europene, iar rata de dezvoltare este mai mică decât în cazul canalizărilor.

Suma totală necesară pentru finalizarea reţelelor de canalizare şi a staţiilor de epurare este estimată de Administraţia Naţională „Apele Române” (ANAR) la 9,5 miliarde de euro.

Primarii dau ritmul

Principala responsabilitate pentru respectarea angajamentelor României faţă de UE în domeniul canalizare şi epurare a apelor uzate revine autorităţilor locale. Raportul de monitorizare întocmit la finalul anului 2008 de ANAR arată discrepanţe uriaşe între judeţe, atât la capitolul lucrărilor realizate până acum, cât şi la numărul de proiecte aflate în diferite stadii de execuţie.

Deosebirile nu fac altceva decât să arate că acolo unde autorităţile locale s-au pus pe treabă, lucrurile se mişcă. Există însă şi destule judeţe în care, în ciuda stadiului dezastruos în care se află atât canalizarea, cât şi staţiile de epurare, au demarate lucrări puţine şi de valoare mică.

Satu Mare, ape curate

Satu Mare este un oraş cu o importanţă specială, datorită poziţiei sale geografice, fiind ultima localitate mare de pe cursul Someşului, înainte ca acest râu să treacă în Ungaria. Acesta este însă doar un motiv pentru care municipiul Satu Mare are racordaţi la canalizare şi la staţia de epurare modernă 96% din locuitori.

Primarul Iuliu Ilyés a declarat, pentru „Adevărul“, că autorităţile locale au reuşit această performanţă cu „voinţă şi perseverenţă“.

„Am avut o moştenire relativ bună, respectiv aveam canalizare şi o staţie de epurare construită în 1972. Din păcate, canalizarea era construită după sistemul socialist, cu limite stricte ale oraşului, iar staţia de epurare s-a degradat în timp, devenind nefuncţională. Ne-a preocupat acest lucru încă din anul 2000. Pentru că era nevoie de foarte mulţi bani, am aplicat la programul ISPA şi am reuşit să obţinem finanţare în tranşa a doua, în valoare de 36 de milioane de euro“, a spus Iuliu Ilyés.

„Staţia are două trepte de epurare, mecanică şi chimică. O să construim şi a treia treaptă, cea biologică, pentru a ajunge la standardele europene. Operatorul municipal de apă s-a transformat în operator judeţean, ca să poată accesa fondurile necesare şi vom face toate lucrările la staţie şi la canalizare în termenele stabilite”, a adăugat Iuliu Ilyés.



Sursa: TVR

Brăila şi Galaţi poluează Dunărea

Spre deosebire de nordul ţării, în sud este dezastru, în special pe traseul românesc al Dunării. Dacă la canalizare judeţele sudice sunt în apropierea mediei pe ţară, la epurarea apelor uzate sunt mult în urmă, unele dintre ele fiind adevărate pete negre pe harta ecologică a ţării.

La finalul anului trecut, după datele ANAR, în judeţul Brăila erau conectaţi la staţiile de epurare doar 2,6% din locuitori, în judeţul Mehedinţi numai 2,7%, în judeţul Caraş-Severin doar 2,8%, iar în judeţul Galaţi 5,9%. Apele uzate din aceste regiuni ajung nefiltrate în Dunăre şi apoi în Marea Neagră, afectând mediul pe termen lung.

Primarul municipiului Brăila, Aurel Simionescu, a declarat, pentru „Adevărul“, că situaţia, atât pentru oraşul pe care îl conduce, cât şi pentru vecinii din Galaţi, se va schimba. Ambele municipii reşedinţă de judeţ au în derulare proiecte de construire pentru staţii de epurare, cu finanţare pe programul ISPA. „Dacă firmele contractante îşi respectă angajamentele, la sfârşitul anului 2010 vom avea staţii de epurare funcţionale la Brăila şi Galaţi“, a spus primarul Simionescu.

Pe lângă staţiile de epurare, a mai precizat edilul, există proiecte care sunt trimise spre examinare la Bruxelles, pentru finanţări. Aceastea vizează extinderea şi modernizarea canalizării şi alimentării cu apă.

Locuitorii echivalenţi

Locuitorul echivalent nu este un locuitor real, ci o unitate cu ajutorul căreia se măsoară poluarea biodegradabilă. Această unitate de măsură este folosită pentru a se stabili dimensiunea poluării provenită de la o aglomerare umană. Poluarea în România este evaluată la 26,8 milioane de locuitori echivalenţi.

Gospodarii au proiecte, codaşii - nu

Diferenţele de atitudine între administraţiile locale se văd nu numai în gradul de colectare şi de epurare al apelor uzate, dar şi în numărul şi valoarea proiectelor prin care se cere finanţare europeană pentru continuarea lucrărilor.

În judeţul Giurgiu, deşi canalizarea şi staţiile de epurare sunt la circa 17% din necesar, există doar 11 proiecte pentru dezvoltare, în valoare de circa 4 milioane de euro. În Mehedinţi, judeţ în care doar 2,7% din apele uzate sunt epurate, există numai 5 proiecte, cu o valoare de aproape 9 milioane de euro, iar în Vaslui sunt doar 9 proiecte, în valoare de 7,5 milioane de euro.

Prin comparaţie, judeţul Constanţa, care are acoperite 55,5% din necesităţi la canalizare şi 54% la epurare, există proiecte în derulare cu valori de 249 de milioane de euro. La fel este şi judeţul Cluj, cu reţele şi staţii de epurare la 64% din necesar, care a aplicat pentru finanţarea unor proiecte în valoare totală de 97,6 milioane de euro.

Capitala, cel mai mare poluator al Dunării

Staţia de epurare de lângă Bucureşti nu funcţionează

Bucureştiul stă bine, mult peste media pe ţară, pe hârtie, în rapoartele ANAR. Gradul de conectare la canalizare era de aproape 90% la începutul anului, iar apele uzate ajung, în acelaşi procent, la staţia de epurare de la Glina. Aici însă, circuitul se rupe, deoarece instalaţia nu funcţionează.

Lucrările la staţie au inceput de regimul comunist, dar au fost oprite în 1989. În 1996 s-a încercat reluarea construcţiei, dar lucrările au fost oprite, din nou, din lipsă de fonduri.

În 2004, au fost alocate 55 de milioane de euro prin programul ISPA pentru prima etapă de reabilitare şi modernizare a staţiei de la Glina, care are ca termen de finalizare decembrie 2010.

În toamna anului 2008, s-a constatat o întârziere în derularea planificată a lucrărilor de şase luni. Cu toate acestea, Sanda Trăşculescu, managerul de proiect, ne-a declarat că lucrările vor fi finalizate în termen, urmând ca, la finalul anului viitor, apele uzate din Capitală să fie procesate mecanic şi biologic în Linia I a staţiei de epurare.

Chiar dacă lucrările vor fi finalizate în termen, prima linie de epurare nu va curăţa decât ceva mai mult de jumătate din apele uzate ale Capitalei, urmând ca restul de poluanţi să fie eliminaţi odată cu noile investiţii, până în 2018.

Compania care se ocupă de proiect s-a angajat să finalizeze lucrările la staţia de epurare Glina, care ar curăţa apele uzate din Bucureşti, în termenele stabilite.

Sanda Trăşculescu
manager de proiect

În 2010, examen european

România are pe acest capitol termene de conformare la normele europene, cu trepte de verificare intermediare. Primul „examen“ are ca termen data de 31 decembrie 2010. România s-a angajat să îndeplinească două criterii: să colecteze 61% din apele uzate şi să epureze 51% din acestea.

Situaţia din teren este departe de aceste ţinte. La sfârşitul primului semestru din 2009, canalizarea acoperea, la nivel naţional, doar 51% din necesar, iar gradul de racordare la staţiile de epurare era de 42%.