Raul Pop: Unde îşi pot arunca românii becurile arse
0
Deşeurile din surse de iluminat, ce sunt dăunătoare mediului înconjurător, nu trebuie aruncate la voia întâmplării, deoarece conţin substanţe toxice. În ţară există aproape 2.000 de spaţii special amenajate, destinate colectării becurilor ce nu mai funcţionează.
Becurile fluorescente conţin mercur şi alte metale grele. Unde pot arunca românii becurile arse?
În fiecare judeţ există un anumit număr de „Colţuri Verzi“ unde cetăţenii pot arunca becurile ce se ard. În ţară, există acum aproape 2.000 de spaţii destinate colectării deşeurilor care provin din sursele de iluminat. Acestea sunt amplasate în câteva dintre marile magazine, în cadrul unor companii, în spitale, în şcoli sau în alte instituţii. Cei care au acasă astfel de deşeuri pot accesa site-ul www.coltverde.ro şi pot afla care este cel mai apropiat spaţiu de colectare.
Becurile fluorescente pot fi scoase în faţa blocului în prima sâmbătă a fiecărei luni împreună cu celelalte deşeuri electrice şi electronice?
Teoretic da, practic, nu se întâmplă acest lucru. Becurile arse nu se scot la „Marea Debarasare“ în primul rând pentru că nu e bine ca aceste deşeuri să fie pur şi simplu depozitate pe jos.
Dar locatarii ar putea să le adune într-o cutie.
În această situaţie nu mai putem vorbi, ca idee, de „Marea Debarasare“. Astfel stau lucrurile la spaţiile noastre de colectare. Acolo există nişte cutii unde lumea depozitează becurile arse. Spre deosebire de celelalte tipuri de deşeuri, cele electrice şi electronice nu pot fi lăsate nesupravegheate.
Becurile fluorescente, becurile cu diverse tipuri de descărcare, precum şi becurile pentru iluminatul stradal conţin în arzător metale grele, substanţe care sunt toxice. De fapt, reciclarea becurilor înseamnă separarea materialelor utile precum sticla sau metalul de materialul nociv, care deocamdată nu se reciclează.
Ce se întâmplă cu materialul nociv?
Se depozitează în nişte containere izolate, special construite pentru deşeuri periculoase. În România există un singur depozit de acest gen, la Slobozia.
Populaţia duce becurile la „Colţul Verde“?
Persoanele fizice mai puţin, persoanele juridice, da. Pentru persoanele fizice, controlul este foarte dificil de realizat. Teoretic, nici persoanele fizice nu au voie să arunce la gunoi becuri economice, dar pe cine să trimiţi să caute în gunoiul omului? Inspectorii de la Garda de Mediu împreună cu Poliţia Comunitară ar trebuie să vadă şi lucrurile acestea şi să dea amenzi. Dar în România nu s-a întâmplat încă acest lucru.
Potrivit legii, becurile clasice nu se reciclează. Acestea vor fi interzise din 2009
Becurile clasice nu se colectează potrivit legii. Voi de ce le colectaţi?
Noi nu urmărim să reciclăm becurile clasice, dar ne trezim cu ele în containerele de colectare. Eu cred că aici este vorba despre o scăpare legislativă. Un bec cu incandescenţă conţine toate materialele utile pe care le conţin cele fluorescente. Din punct de vedere al utilităţii economice, becurile clasice fac sens să fie reciclate. Dar, la nivel de directivă europeană, becurile cu incandescenţă au fost explicit excluse.
Poate în ideea că la un moment dat vor fi interzise?
Da, cred că acesta este unul dintre principalele motive. Explicaţia oficială a fost că becurile cu incandescenţă nu conţin substanţe nocive, dar nici un fier de călcat nu conţine substanţe nocive şi cu toate acestea nu a fost exclus. Din septembrie anul acesta deja începe interzicerea comercializării becurilor clasice, demers ce va dura până în 2012.
Anul trecut aţi colectat 160 de tone de becuri arse. Cât estimaţi că veţi colecta anul acesta?
Estimăm ca anul acesta să colectăm 200 de tone de deşeuri din surse de iluminat. Anul trecut am reciclat 40 de tone, iar restul sunt în curs de reciclare. Marea majoritate se reciclează în Germania. În România nu există decât o operaţiune manuală pentru anumite tipuri de becuri.
„«Timbrul Verde» nu este o taxă“
Când cumpăr un bec economic, trebuie să plătesc şi „Timbrul Verde“. În felul acesta sunt sigur că becul meu va fi reciclat?
Eşti sigur că becurile se reciclează. Este practic imposibil să legi taxa pe care o plăteşti cumpărând un bec de becul respectiv. „Timbrul Verde“ are următoarea logică: un producător pune pe piaţă un anumit număr de becuri.
Ei sunt răspunzători de reciclarea deşeurilor ce rezultă din produsele pe care ei le pun pe piaţă. Eu, ca asociaţie care preiau de la companiile producătoare responsabilitatea reciclării becurilor, nu am alte fonduri pentru a mă ocupa de gestionarea deşeurilor rezultate, fapt pentru care iau un avans de la producător. Acesta este „Timbrul Verde“.
Dar avansul vine de la persoana care cumpără becul. Contribuţia producătorului unde este?
Aici este o mică nuanţă. „Timbrul Verde“ nu este o taxă în adevăratul sens al cuvântului, ci este un element de cost. Acest element trebuie introdus în preţul final al produsului, aşa cum introduc costurile pentru transport. Spuneţi că „Timbrul Verde“ nu este o taxă, dar este poziţionată vizibil.
„Timbrul Verde“ se aplică pe produsele electrice şi electronice
Tocmai pentru că e vizibilă este asimilată unei taxe. Dar vizibilitatea acestui element de cost este un drept pe care legiuitorul l-a dat producătorului pentru ca acesta din urmă să-şi justifice o eventuală creştere de preţ.
Dacă pe piaţă sunt puse 10 milioane de becuri şi voi colectaţi doar un milion, aceasta înseamnă că percepeţi „Timbrul Verde“ pentru toate becurile puse pe piaţă.
Luăm banii pe 10 milioane de becuri, dar costurile de colectare şi de reciclare pentru un milion de becuri reprezintă echivalentul a patru milioane de becuri ce se vând. „Timbrul Verde“ este 0,9 lei + TVA, iar costurile de colectare şi de reciclare au fost anul trecut undeva la 4 lei. Restul de bani se reportează pentru anul viitor.
Se încarcă comentariile...
