Ţările bogate se ceartă cu naţiunile sărace pe clima planetei

Ţările bogate se ceartă cu naţiunile sărace pe clima planetei

Acordul internaţional privind reducerea gazelor cu efect de seră se loveşte de ţările puternic industralizare ale lumii, care nu se angajează cu tărie să reducă emisiile de dioxid de carbon.

Summitul mondial de la Copenhaga, în care ar trebui semnat un document-înlocuitor al Tratatului climatic de la Kyoto, are loc peste o lună de zile, dar în loc să avanseze, discuţiile între statele lumii provoacă şi mai mari nemulţumiri.

Deja ţările africane au plecat de la cele mai recente negocieri, de la Barcelona, în semn de protest faţă de ţările mari şi puternic industrializate cere refuză să îşi reducă semnificativ emisiile de carbon. De altfel, OSCE susţine că tensiunile dintre state ar putea fi exacerbate de schimbările climatice.

În acest fapt stă de fapt cheia negocierilor climatice: cât de mult sunt dispuse marile puteri ale lumii să îşi reducă emisia de gaze cu efect de seră?

• Într-un raport pentru Banca Mondială, se arată că încălzirea globală va înfometa 25 de milioane de copii.
• Ambasada Marii Britanii a furnizat, în exclusivitate pentru „Adevărul“, cele mai noi concluzii cu privire la efectele încălzirii globale.

Comisia Interguvernamentală pe schimbările climatice a recomandat naţiunilor dezvoltate ca până în 2020 să reducă emisiile cu 25 până la 30 procente. Dar Statele Unite, de exemplu, nu pot semna acest acord până când o lege în acest sens nu este trecută prin Senat.

O altă diferenţă de opinie între state rezultă din întrebarea: Cu câţi bani ar trebui ţările bogate să le ajute pe cel sărace să se adapteze schimbărilor climatice, adică să îşi reducă emisiile de gaze?

Până acum doar Uniunea Europeană a fixat un plafon de 100 de miliarde de euro pe an pentru finanţarea ţărilor cele mai sărace în scopul de a le ajuta să gestioneze efectele încălzirii climatice în perioada 2013 - 2020.

Secretarul general al ONU, Ban Ki-Moon, a declarat că un document legal nu are aproape nicio şansă să fie semnat în decembrie la Copenhaga şi că trot ce putem spera este cel mult un acord politic. Dar chia şi acest acord va fi imposibil dacă preşedintele american Barack Oama nu va spune răspicat că SUA sunt gata să ia în serios o înţelegere politică în acest sens.

• Protocolul de la Kyoto (1997), acord internaţional semnat de 161 de ţări, stabileşte termenii şi regulile de punere sub control a gazelor ce determină efectul de seră al Terrei. Protocolul exprimă dorinţa ca până în anul 2012 cantitatea medie de gaze cu efect de seră (principalele şase gaze) să fie redusă cu 5,2% sub nivelul înregistrat în anul 1990.
• Acordul de la Copenhaga va trebui să poată intra în vigoare la 1 ianuarie 2013, data când vor expira primele angajamente ale Protocolului de la Kyoto. Cetăţenii lumii vor un acord pentru climă la Copenhaga

Şeful Comisiei interguvernamentale pentru schimbarea climatică al ONU, Rajendra Pachauri: "Le-am oferit liderilor lumii toate datele ştiinţifice de care au nevoie. Dar ştiinţa a fost pusă de-o parte şi înlocuită cu miopie politică, fiecare ţară încercând să îşi apere interesele pe termen scurt. Se tem să ducă mai departe negocierile pentru că acest lucru le-ar afecta aceste interese". Citiţi aici mai multe.

Ministrul polonez însărcinat cu Afacerile europene, Mikolaj Dowgielewicz: "Nicio ţară nu vrea să plătească pentru (summitul de la) Copenhaga. Cunoaşteţi vreun chinez care vrea să plătească pentru Copenhaga? Numai UE vrea să plătească".

Şeful Unităţii pentru Climă a Comisiei Europene, Artur Runge-Metzger: "Toată lumea este dezamăgită de ritmul negocierilor, chiar dacă personal nu mă aşteptam la mai mult. Suntem încă la distanţă mare de un acord la Copenhaga“. Citiţi aici mai mult.