Atacul urşilor bruni, o problemă la care România nu are soluţii
0
Directorul comercial din cadrul Romsilva, Gheorghe Mohanu, explică cum gunoaiele din zonele turistice au transformat urşii bruni, protejaţi de lege, în nişte fiare care atacă locuitorii din apropierea habitatelor naturale ale animalelor.Gheorghe Mohanu spune că avem cei mai mulţi urşi bruni din Europa, după Rusia, dar autorităţile n-au soluţii viabile pentru a ocroti specia, fără să ameninţe populaţia.
„Adevărul“: Mutăm urşii bruni din zone protejate în locuri unde vânarea lor este permisă, cum a fost cazul urşilor din apropierea Sinaiei. În loc să-i omorâm, de ce nu-i dăm ţărilor unde specia este pe cale de dispariţie?
Gheorghe Mohanu: Pentru că nu vor. Ţări în interiorul cărora se găsesc habitate de urşi bruni, ca Franţa, Italia, Elveţia sau Austria, nu-şi pun problema repopulării acestora. În Alpii francezi, de exemplu, numărul urşilor bruni s-a diminuat la nici zece exemplare, dar nici nu vor alţii. Sunt periculoşi pentru creşterea animalelor, dar mai ales pentru oameni. T
urismul dezorganizat din habitatul urşilor le-a schimbat comportamentul. În golful alpin, efectivul de ierbivore domestice scade pe an ce trece. Pajiştile montane erau pline de bovine, acum e plin de turişti. Noi avem în jur de 7.000 de exemplare de urşi bruni, lucru care ne clasează pe locul doi în Europa, după Federaţia Rusă.
Şi la noi în ţară urşii au devenit periculoşi pentru că dezvoltarea turismului le-a deviat comportamentul. Există multe zone turistice unde administratorii restaurantelor nu-şi gestionează cum trebuie deşeurile, iar mirosul de resturi de mâncare îi atrage pe urşi, care coboară din pădure, existând riscul de a ataca turiştii.
Primarul Sinaiei consideră că relocarea urşilor bruni nu reprezintă o soluţie pe termen lung. Ca alternativă, el a pus problema construirii unui parc de urşi. Este o soluţie viabilă?
Bănuiesc că primarul acesta se gândeşte la amenajarea unui fel de grădină zoologică doar pentru aceste animale. Nu-l înţeleg, pentru că, din punctul meu de vedere, nu este deloc o soluţie bună.
În primul rând, nu e normal să ţii urşii în captivitate, mai ales că acest lucru necesită cheltuieli mult mai mari faţă de costul mâncării pe care le-o administrăm în habitatele lor naturale. În al doilea rând, la cei circa 7.000 de urşi pe care-i avem... nu putem transforma România doar în ţarcuri de urşi, nu?
Dar nici nu este normal să împuşcăm haotic urşii bruni, care sunt protejaţi prin lege. În aceste condiţii, cum poate fi rezolvată problema?
Gheorghe Mohanu, director comercial Romsilva Foto: Agerpres
Singura soluţia viabilă este educaţia localnicilor şi a turiştilor. În ultimii ani, vizitatorii unor situri naturale în care se află habitate de urşi bruni au deranjat animalele, inclusiv din bârloguri, în timpul hibernării.
Din acest motiv, trebuie ca administratorii acestor zone să aibă grijă ca turiştii să respecte traseele de deplasare. Foarte important este, de asemenea, ca vizitatorii zonelor de munte să se mulţumească să admire animalele de la o anumită distanţă. Foarte mulţi se apropie şi încearcă să-i ademenească cu pâine sau cu alte alimente.
De curând, Ministerul Agriculturii a preluat 42 de fonduri de vânătoare din cele pe care le gestiona Romsilva. Câte astfel de fonduri deţine Romsilva?
Urşii sunt relocaţi din zone protejate în locuri unde vânătoarea este permisă
Noi gestionăm 527 de fonduri de vânătoare, dar până în anul 2012 vrem să renunţăm la cel puţin 100 din ele. În prezent, gestionăm 28% din totalul suprafeţei de aproape 22 de milioane de hectare unde avem specii de vânat. Interesul nostru e profitul, Romsilva fiind o instituţie ce se autofinanţează.
Gestionarea fondurilor cinegetice nu este un hobby pentru noi, asta fac pasionaţii de vânătoare. Eu mă gândesc, în primul rând, la eficienţa economică şi din ce bani dau salarii, sunt nevoit să finanţez din alte fonduri peste 20% din suprafaţa de fonduri cinegetice pe care o gestionez.
Nu mi se pare normal să iau bani din urma activităţii de exploatare a lemnului şi să-i aloc vânătorii. În plus, pe lângă organizarea activităţii de vânătoare şi hrana pe care o punem la dispoziţia animalelor, cheltuielile se măresc odată cu plătirea tarifului anual de gestionare la stat, care diferă în funcţie de numărul aprobat de animale care pot fi vânate în fiecare sezon de vânătoare.
Deviere de comportament
Urşii bruni coboară din habitatele lor naturale pentru că sunt ademeniţi de mirosul resturilor de mâncare şi a celorlalte deşeuri pe care restaurantele nu le gestionează corect, devenind periculoşi pentru turişti.
Se încarcă comentariile...
