Pădurile virgine de la Porţile de Fier, păzite de rangeri pe biciclete

Al doilea parc natural al României, ca suprafaţă, după Parcul Natural Munţii Maramureşului, se află în grija a numai 13 paznici, care strâng gunoaiele în urma turiştilor. Parcul Natural Porţile de Fier a fost creat pentru a proteja 332 de specii de animale, 208 specii de păsări, peste 17 specii de reptile şi 117 specii de plante, toate ameninţate cu dispariţia.

Dunărea traversează defileul carpatic între Baziaş şi Gura Văii şi urmăreşte, pe o lungime de 140 de kilometri, pe teritoriul judeţelor Caraş-Severin şi Mehedinţi, Parcul Natural Porţile de Fier, al doilea ca mărime din România. Parcul măsoară peste 115.000 de hectare, se află în patrimoniul UNESCO, iar pe cuprinsul său există 18 rezervaţii naturale.

1 Laleaua de Cazane, plantă unică pe glob, înfloreşte pe coastele Ciucarului Mare, iar viperele cu corn şi broaştele ţestoase de Banat se adăpostesc în Munţii Mehedinţi.

În acest spaţiu declarat monument al naturii se află păşuni şi fâneţe pe care localnicii îşi pasc vitele, lucru aproape unic în Europa, fapt ce demonstrează că locul nu este întreţinut artificial, creându-se astfel un echilibru între om şi natură. 

2 Numai 13 rangeri, care au o singură Dacie papuc, supraveghează zona ce se află în subordinea Administraţiei Parcului Natural Porţile de Fier şi la discreţia proprietarilor de vile din Clisura Dunării.

3  Broaşte ţestoase şi vipere cu corn. Principala cale de acces spre parc este DN 57, ce urmăreşte cursul Dunării prin tuneluri săpate în munte, ale cărui poale, gata să cadă, se sprijină în plase de protecţie şi brâuri de ciment. Şoseaua este îngustă, iar din loc în loc întâlneşte drumuri de munte ce se abat spre rezervaţiile naturale.

Rangerii se deplasează în rezervaţie cu bicicletele sau, de cele mai multe ori, o pornesc la pas

Înainte de a se învrednici spre locurile în care broaştele ţestoase sau viperele cu corn şi-au făcut dintotdeauna sălaş, orice trecător ia parte la spectacolul fluviului ce străbate, la Cazanele Mari, cea mai îngustă şi grandioasă parte a defileului său la trecerea prin Munţii Carpaţi.

4 Dunărea fierbe într-un spaţiu îngust de numai 152 de metri, printre stâncile muntelui Ciucaru Mare şi ale celui de pe malul sârbesc, Veliki Strbac. Răzbeşte apoi printre Cazanele Mici, iar la ieşire îşi poartă cu furie apele de culoarea oţelului spre hidrocentrala de la Porţile de Fier 1. Acest spectacol este cu atât mai fascinant primăvara, când, pe stâncile ce parcă ţin Dunărea într-o menghină, înfloreşte Laleaua de Cazane.

5 Haldele de steril poluează în inima rezervaţiei.  În mijlocul parcului natural, se află locuri necălcate încă de om, dar şi dealuri pe care zac halde de steril. Pădurile virgine de fag, în care nu au pătruns încă tăietorii de lemne, se întind de-a lungul satului Baia Nouă, în care locuiesc vreo două sute de suflete.

În urmă cu trei ani, mina din vecinătate, dată în exploatare în anul 1900, a fost închisă, iar localnicii îşi duc traiul acum din te miri ce. La gura minei, pământul este încă înnegrit de cărbune, iar vagonetele care îl transportau zac plini de rugină.

6 Mină de huilă antracitoasă, închisă şi la Eibenthal. Oamenii sunt săraci şi speră să vină vreun investitor să redeschidă mina.

„Am auzit că vrea cineva să bage bani din nou în mina asta. N-ar fi rău”, spune un localnic din Baia Nouă. Şi la Eibenthal, o aşezare de cehi aflată la nici şase kilometri de Baia, dealurile sunt astupate de haldele de steril de la fosta mină de cărbune, iar localnicii spun că din această cauză nu mai pot cultiva nimic în acele locuri.

7 Peste 115.000 de hectare, păzite de 13 oameni. Marian Jiplea este şeful administraţiei rezervaţiei şi are în subordine 23 de angajaţi, dintre care 13 rangeri. Unul dintre aceştia este şi Ilie Vulpe.

Laleaua de Cazane este unică pe glob şi înfloreşte primăvara, în prima parte a lunii aprilie

El are datoria să străbată zilnic cu piciorul sau cu bicicleta hăţişurile întinse pe opt sau nouă hectare, partea sa de răspundere, pentru a-i dibui pe braconieri ori pe cei care doboară cedrii sau carpenii protejaţi prin lege. Cu carnetul de amenzi la brâu, rangerii adună gunoaiele şi peturile lăsate în urmă de turişti.

8 Fondurile Administraţiei sunt  insuficiente, iar angajaţii sunt puţini la număr, deoarece rezervaţia se află deocamdată sub conducerea Romsilva. „Rangerii se deplasează pe jos sau cu bicicleta, adună gunoaiele sau supraveghează locurile în care vin turiştii”, spune Marian Jiplea. Pentru a-şi rezolva problemele financiare, administraţia rezervaţiei de lângă Dunăre a accesat de curând fonduri structurale.

9 Finanţare europeană. „De la Bruxelles vor veni 110.000 de euro ce vor fi folosiţi pentru dezvoltarea traseelor turistice, pentru protejarea florei şi a faunei sau pentru sporirea pazei în rezervaţie”, susţine directorul Marian Jiplea. Bani care însă nu vor rezolva decât o mică parte din problemele rezervaţiei.