Delta Dunării: paradisul apelor a rămas fără apă potabilă

Fără sisteme de alimentare cu apă şi canalizare, Delta nu poate suporta şocul dezvoltării explozive a turismului. În ultimii şapte ani, numărul vizitatorilor a crescut de patru ori. Pentru a combate problema braconajului, guvernanţii vin cu alternativa turismului ecologic, în condiţiile în care infrastructura este la pământ.

Cititi si:
Sancţiuni dure pentru braconaj
Marea Neagră, serbată doar de ecologişti

Odată cu sfârşitul lui mai, pe cheiul din Sulina încep să calce tot mai mulţi turişti. Cum ies din şalupa care îi aduce din Tulcea, Lucian Pamfil îi zăreşte şi, înainte ca alt localnic să le fure atenţia, se avântă să le ofere cele mai rentabile locuri de cazare din zonă sau o călătorie cu barca, la orice oră din zi.

Sau soluţia la orice nevoie pe care o au, pentru că el cunoaşte toată Delta ca în palmă. „O groază de turişti îmi pică-n mâini. Tot ce vor ei le ofer. Le arăt cele mai bune restaurante, cele mai confortabile case şi îi plimb cu barca prin toată Delta“, se laudă el.

O plimbare de vreo două ore pe canalele Dunării poate să ajungă şi la 200 de lei, însă minunile pe care doar aici le poţi vedea vor compensa gaura din portofel. Tariful nu e fix, te mai uiţi şi la faţa omului… Dacă te întâlneşte pe stradă, Pamfil nu te abordează ca şi cum ai fi un potenţial client. „Nu, nu care cumva să intraţi în vorbă cu omul pe care l-aţi strigat la gard. E un focar de infecţie acolo. Copiii lui trag întruna aurolac din pungă. Dar ce vă interesează?“

La vânătoare de turişti

Cunoaşte aproape toate familiile din localitate şi, în funcţie de informaţiile sau de serviciile pe care le vrei, te ghidează la persoanele potrivite. Până la urmă, asta ştie să facă cel mai bine, când nu repară bărcile vecinilor, să fie ghid turistic.

Deşi s-a obişnuit să prezinte vizitatorilor toate frumuseţile Deltei, Pamfil cunoaşte foarte bine una dintre cele mai grave probleme cu care se confruntă Delta, în spatele imaginii de Paradis. „În armată, sanitarul unităţii ducea probe de apă la Tulcea, la laborator, şi niciodată n-au ieşit bune timp de 20 de ani cât am lucrat acolo, până-n 1999.

Pe chestia asta, toţi militarii din Deltă aveau cotă de apă minerală. În tinereţe obişnuiam să beau apă de pe canalul Dunării, filtrată cu ajutorul vegetaţiei, era limpede de-i vedeai fundul!“, îşi aminteşte Pamfil.

Dunărea „înghite“ tot mai multe ape reziduale

Pe teritoriul Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“ trăiesc circa15.000 de oameni. Numărul vizitatorilor din România şi din străinătate se înmulţeşte de la an la an, vara trecută ajungând la aproape 150.000, potrivit Asociaţiei Naţionale de Turism Rural, Ecologic şi Cultural.

O călătorie cu barca în Deltă poate costa 300 de lei

Pe lângă faptul că cele mai multe comunităţi din Deltă nu beneficiază de alimentare cu apă potabilă, toate apele reziduale de la gospodării şi de la pensiuni ajung în Dunăre, pentru că de ani buni de zile staţii de epurare nu există decât în fază de proiect.

Cu cât sunt mai mulţi turişti, cu atât riscul de poluare a fluviului este mai mare. Biologul Nicolae Găldean, decan al Facultăţii de Ecologie din cadrul Universităţii Ecologice Bucureşti, ne-a spus că, în ritmul în care se construieşte în Deltă, este foarte posibil ca în câţiva ani deşeurile deversate în Dunăre să ducă la distrugerea ecosistemelor. „Cantităţile mari de nitraţi şi de fosfaţi din apă generează fenomenul de eutrofizare, prin care Dunărea devine din ce în ce mai săracă în oxigen şi pun în pericol viaţa faunei acvatice“, explică acesta.

Chimicalele, bacteriile şi metalele grele pe care le conţine apa din care cei mai mulţi săteni îşi fac ciorba sau cafeaua sunt în concentraţii tot mai mari, după cum arată ultimele rapoarte ale Administraţiei Rezervaţiei Biosferei „Delta Dunării“ (ARBDD).

Au apă doar trei zile pe săptămână

Pentru locuitorii din comuna Jurilovca, prima grijă nu este calitatea apei, ci să aibă mereu o rezervă de apă în casă, având în vedere că alimentarea se face două ore pe zi, doar de trei ori într-o săptămână. „Chiar dacă vine de la izvoare, apa este foarte calcaroasă, iar piatra se depune de un deget. Când fierb cafeaua dimineaţa, se face alb ibricul“, spune Cristina I. din Jurilovca.

Specialiştii susţin că fierberea apei din Dunăre nu rezolvă decât problema bacteriilor care pot produce toxiinfecţii alimentare sau boli parazitare. „Ştiu că Dunărea e poluată grav din punct de vedere chimic, mai ales cu metale grele, cum e plumbul. În cazul acesta, riscurile de îmbolnăvire nu-şi arată colţii imediat. Pe termen lung însă apa netratată poate duce la apariţia bolilor cronice, chiar a cancerului“, spune directorul Institutului de Cercetare Alimentară din Bucureşti, Gheorghe Mencinicopschi.

În ceea ce priveşte resursa piscicolă, guvernatorul Deltei, Grigore Baboianu, a recunoscut că situaţia calităţii apei devine din ce în ce mai gravă, astfel încât nu recomandă oamenilor care vin în Deltă să mănânce pielea şi grăsimea de pe carnea de peşte.

Pensiunile îşi deversează reziduurile în Dunăre

În Deltă sunt în prezent 60 de pensiuni autorizate, 11 hoteluri plutitoare şi circa 90 de case de vacanţă construite deja sau în curs de construire, potrivit datelor ARBDD. Dacă sunt autorizate nu înseamnă şi că îşi tratează apele reziduale. Din cauza lipsei unui cadru legal în aces sens, avizul de mediu şi autorizaţia de funcţionare se dau şi dacă pensiunile nu-şi achiziţionează un sistem propriu de epurare.

Baboianu spune că odată cu finalizarea construcţiei, administratorii au un termen de circa un an pentru a-şi ecologiza apele reziduale, dar, pentru că un sistem de epurare costă cel puţin 3.000 de euro, de cele mai multe ori mai sunt păsuiţi încă un an.

Casele de vacanţă nu pot fi obligate să-şi construiască sisteme de epurare, pentru că se aliniază, practic, gospodăriilor din comuna respectivă, care depind de sistemul public de canalizare şi de epurare a apelor menajere şi nu-şi asumă nicio responsabilitate în acest sens.

Marea problemă însă, potrivit guvernatorului Deltei, este că în loc de două camere, cât ar trebui să aibă în mod normal o casă de vacanţă, majoritatea lor au o capacitate de şase până la 10 camere. „Deocamdată nu putem să-i sancţionăm pe aceşti administratori decât pentru evaziune fiscală, deşi impactul asupra mediului este direct proporţional cu numărul tot mai mare al turiştilor”, spune Baboianu.

Controale superficiale

Cu toate acestea, mai nimeni nu e tras la răspundere. Pentru acest lucru este nevoie de o supraveghere impecabilă şi de un control la sânge, iar în Rezervaţia Deltei nu sunt decât 50 de oameni din ARBDD şi de la Garda de Mediu care încearcă de ani de zile să pună în aplicare aceste servicii.

Lucian Pamfil din Sulina (dreapta), „agent de turism“ în Deltă

Dacă nu deversează apele direct în Dunăre, pensiunile au în cel mai bun caz sistem propriu de canalizare, prin care reziduurile ajung în pânza freatică. Aceasta din urmă este puternic afectată şi de rampele de gunoi care în toată Delta nu sunt decât nişte focare de infecţie. În plus, nicio localitate din Deltă nu dispune de un puţ sec în care să fie aruncate leşurile de animale.

200 de grame de detergent folosesc pentru fiecare turist pensiunile din Deltă care-şi deversează apele reziduale în Dunăre.