David J. Rothkopf: „O lume mai «verde» nu este neapărat o lume mai sigură“

David J. Rothkopf: „O lume mai «verde» nu este neapărat o lume mai sigură“

Consultantul american pe politici externe şi investiţii susţine, în ediţia curentă a revistei Foreign Policy România, că ecologizarea la nivel global ar putea supune populaţia la riscuri grave. Producerea în masă a maşinilor electrice ar putea da startul unei competiţii pentru litiu, o altă resursă limitată. Aceasta este doar una dintre ameninţările unui viitor eco.

David Rothkopf prezintă în Foreign Policy România, ediţia septembrie-octombrie, un ghid prin care ne avertizează cu privire la doar câteva dintre posibilele tensiuni geopolitice „verzi” ce ne-aşteaptă.

Războaiele comerciale verzi

Noua abordare a SUA în proiectul de lege privind energia şi clima, adoptat de Camera Reprezentanţilor, prevede un comerţ restrictiv pentru ţările ce nu adoptă măsuri pentru limitarea emisiilor de dioxid de carbon. Aceste măsuri sunt necesare pentru a limita relocarea companiilor în ţări cu standarde mai puţin severe privind emisiile de carbon, precum China.

Protecţionismul „verde“ este o afacere ce se devoltă încontinuu, potrivit lui Rothkopf. În toamna lui 2008, când Comisia Europeană intenţiona să reducă importurile de biocombustibil la nivelul ţărilor UE, opt ţări în curs de dezvoltare de pe trei continente au ameninţat cu măsuri legale.

Războaiele apei

O altă ameninţare a viitorului este dată de criza apei.Doar cantitatea de apă necesară pentru a crea anumite tipuri de energie alternativă ar putea să ducă la secarea anumitor regiuni, mărind şansele unor conflicte pe tema resurselor, anticipează Rothkopf. Astăzi, 1,1 miliarde de oameni nu au acces la apă potabilă, iar estimările arată că, peste două decenii, până la două treimi din oamenii planetei vor trăi în regiuni care duc lipsă de apă. 

Expresia „apa este viitorul petrol” a directorului executiv de la Dow Chemical, Andrew Liveris, a intrat în vocabularul obişnuit, atât din cauza noii valori pe care o va avea, cât şi a noilor conflicte pe care le va genera o singură înghiţitură de apă.

Marele joc al litiului

În contextul producerii pe scară largă a maşinilor electrice, litiul va deveni, foarte probabil, o marfă extrem de căutată în anii imediat următori. Circa trei sferturi din rezervele cunoscute de litiu la nivel mondial sunt concentrate în conul sudic al Americii Latine - mai exact, în Deşertul Atacama, unde se află două ţări: Chile şi Bolivia.

În afară de aceste rezerve şi de limba spaniolă, singurul lucru pe care cele două ţări îl mai au în comun este o animozitate istorică, cimentată de Războiul Pacificului, din ultima parte a secolului al XIX-lea. Chile a reuşit să taie accesul Boliviei la ocean, o manevră care continuă să înfurie Bolivia şi în zilele noastre.

Ecologiştii din Germania protestează faţă de centralele nucleare

Lipsa de litoral a Boliviei ar putea deveni din nou o problemă dacă cei doi giganţi ai litiului intră în competiţie pentru atragerea de investitori.

„Concurenţa dintre minele de litiu boliviene şi cele chiliene şi dintre capacităţile de producţie internă a bateriilor de litiu ar putea genera foarte uşor un al Doilea Război al Pacificului, ca să nu mai vorbim de uriaşele costuri pe care le presupune extragerea ecologică a litiului”, spune consultantul.

Orice tensiuni de acest fel poate periclita eforturile SUA de a produce automobile electrice pentru că SUA deja importă din Chile 61% din litiul folosit. China şi Rusia, care au şi ele rezerve semnificative de litiu, vor fi gata să preia conducerea în acest domeniu, profitând de pe urma unui asemenea eveniment. Mai mult, conflictul dintre cele două state latino-americane va da probabil un impuls producerii de baterii cu resurse mai puţin eficiente, cum sunt cele cu hidrură de nichel.

Ecourile dezvoltării nucleare

Pe măsură ce lumea construieşte zeci de centrale nucleare fără emisii, creşte riscul ca teroriştii să pună mâna pe materiale atomice periculoase  sau ca statele să lanseze programe de arme nucleare.

David Rothkopf este sigur că nu avem cum să diminuăm efectele schimbărilor climatice fără a adopta, pe o scară mult mai largă, energia nucleară. Potrivit acestuia, centralele nucleare reprezintă o tehnologie mult mai sofisticată decât absolut toate celelalte sisteme de producere a energiei alternative ce apar. Din păcate, energia nucleară este, în acelaşi timp, plină de riscuri reale şi imaginare. Accidentele la centralele nucleare sunt destul de puţine, dacă judecăm după istoricul lor. Totuşi, se conturează două probleme.

Una este cum să te debarasezi în siguranţă de deşeurile rezultate, o dilemă încă destul de aprins dezbătură de ecologişti. gunoaiele radioactive pot fi folosite pentru a produce o bombă cu impact devastator. Cealaltă este cum să asiguri securitatea combustibilului în toate celelalte etape ale vieţii sale, mai ales în ţările emergente, relativ strâmtorate financiar, ce sunt adesea în regiuni marcate de instabilitate şi unde există organizaţii teroriste ce au propriile lor ambiţii nucleare.

Cum „dezamorsăm“ pericolele de azi?

Numărul 13 al revistei Foreign Policy vă prezintă mai multe ramificaţii geopolitice ale drumului către energia „verde“, din perspectiva specialistului David Rothkopf.

Ediţia curentă a revistei Foreign Policy România

În India, creşte neliniştea în rândul unor oameni de afaceri deoarece SUA şi China au întâlniri mai mult sau mai puţin secrete, pentru a încerca să ajungă la un acord privind schimbările climatice. Unii indieni încep să-şi dea repede seama că poziţia dură a guvernului lor, ce se opune introducerii comerţului cu permisele de carbon, l-ar putea împiedica să ia loc la masa negocierilor când va fi discutat un acord global între primii doi mari poluatori ai lumii şi alte câteva ţări.

Brazilia are o viziune foarte diferită privind rezultatul acestor negocieri deoarece vrea să fie recunoscută pentru rolul său de cel mai mare absorbant de carbon pe plan mondial. Rusia are şi ea o poziţie specifică, aceea a unui furnizor de energie şi, la fel ca şi în cazul altor ţări cu climat nordic, încălzirea globală i-ar putea creşte veniturile din turism şi i-ar putea spori producţia agricolă, pe lângă alte beneficii economice.

Dacă adăugăm tensiunile asociate viziunilor diferite privind protecţionismul „verde“, conturarea unor instituţii internaţionale relevante şi competiţia pentru resurse ne putem da seama foarte uşor cum aceste dezechilibre vor modela lumea viitorului. Şi cine ştie ce noi tehnologii pot constitui obiectul speculaţiilor de astăzi?

În concluzie, potrivit lui Rothkopf, abandonarea combustibililor convenţionali este singura cale către reducerea riscurilor cu care se confruntă planeta, dar trebuie să păşim cu grijă şi să evităm să ne lăsăm pradă optimisului. Conştienţi de faptul că o lume mai verde nu va fi lipsită de provocări geopolitice şi pregătindu-ne corespunzător, am putea găsi o cale pentru dezamorsarea pericolelor de astăzi.

Profil David J. Rothkopf

-S-a născut la 24 decembrie 1955.
-Consultant şi profesor, David Rothkopf  este preocupat de fenomenul de globalizare, pe care îl urmăreşte în diverse zone ale economiei: pe pieţele emergente, în politicile comerciale sau în reforme.
-În timpul administraţiei Clinton s-a ocupat de politici de comerţ exterior, iar apoi a condus firma Kissinger Associates, fondată de celebrul politolog Henry Kissinger în 1982.
-În prezent este preşedintele Garden Rothkopf, o firmă de consultanţă specializată în investiţii şi în gestiunea riscului pe pieţele emergente şi cercetător în cadrul Fundaţiei Carnegie pentru Pace Internaţională.
-Peste 150 de articole semnate de David Rothkopf au apărut în publicaţii de prestigiu precum „New York Times“, „Washington Post“, „Financial Times“ sau „Foreign Affairs“. În 2008 a publicat cartea „Superclass. Elita globală a puterii şi lumea sa”, tradusă anul acesta şi pentru librăriile din România.