Ajutoare naturale în tratamentul hepatitei

Remediile din plante reduc intensitatea simptomelor hepatitei, precum lipsa poftei de mâncare, balonarea şi oboseala permanentă, şi în acelaşi timp, contribuie la regenerarea ficatului.

Armurariul protejează celula hepatică

În farmacia naturii găseşti o mulţime de plante medicinale, bogate în substanţe active, care îţi protejează ficatul. Una dintre acestea este armurariul. Silimarina, o substanţă activă specifică acestei plante, regenerează celulele din ficat şi protejează integritatea membranelor celulelor hepatice. De asemenea, silimarina are proprietăţi antitoxice, fiind eficientă în intoxicaţiile provocate de excesul de medicamente.

Fitoterapeuţii europeni scot în evidenţă faptul că seminţele de armurariu protejează celulele hepatice împotriva efectelor distructive ale substanţelor nocive din mediul înconjurător (substanţe chimice, metale grele) şi „şterg" urmele lăsate de consumul excesiv de alcool asupra ficatului.

Armurariul se poate folosi sub formă de infuzie, care se prepară dintr-o linguriţă şi jumătate de fructe măcinate la o cană cu apă clocotită, timp de 10 minute. Bolnavul trebuie să consume câte două căni de ceai pe zi. Prima cană se bea dimineaţa, înainte de micul dejun. A doua cană se bea în două reprize: jumătate de cană după masa de prânz, iar cealaltă jumătate, după cină. O cură durează 14 zile.

Sunătoarea are efecte antiinflamatoare

O infuzie obţinută din sunătoare şi din gălbenele este foarte eficientă în ameliorarea hepatitei cronice evolutive. Uleiul volatil prezent în compoziţia sunătoarei şi o substanţă specifică din gălbenele (calendulină) au efecte antiinflamatoare şi acţionează ca un pansament pentru ficat. Ceaiul se prepară dintr-o linguriţă de sunătoare şi una de gălbenele, infuzate 15 minute în 200 ml de apă clocotită. O jumătate de cană se bea la ora 18, iar cealaltă jumătate, înainte de culcare.

În cazul hepatitei cronice şi acute, sunătoarea este un remediu foarte eficient, deoarece protejează ficatul de procesele distructive ale factorilor externi, precum substanţele chimice. Acestor bolnavi li se recomandă un tratament cu infuzie concentrată de sunătoare (câte două linguri la un litru de apă), cantitate care se consumă zilnic, timp de 14 zile.

Anghinarea, indicată în preciroză

Ceaiul din frunze de anghinare ajută la buna funcţionare a ficatului şi a bilei şi, în plus, elimină colesterolul „rău" din organism. De asemenea, ceaiul reglează nivelul glicemiei şi are acţiune antimicrobiană. Frunzele de anghinare au efecte hepatoprotectoare, iar infuzia este indicată în hepatitele cronice şi în preciroză.

Aceasta se prepară dintr-o linguriţă rasă de plantă şi o cană de 250 ml cu apă clocotită. Se beau câte două căni pe zi. După 10 zile de tratament, specialiştii recomandă o doză mai concentrată, de două linguriţe de plantă la aceeaşi cantitate de apă.

Rostopasca, un drenor hepatic

Rostopasca este o plantă renumită pentru efectul său antiseptic şi hepatoprotector. Tratamentul cu infuzie de rostopască combate simptomele specifice hepatitei acute şi celei cronice, produse de virusurile A şi B.

Specialistul nostru
Livia Nena
biolog nutriţionist

Anghinarea conţine cinarină, antioxidanţi, polifenoli, flavone, insulină, săruri de potasiu şi de magneziu, care îi conferă proprietăţi coleretic-colagoge (de stimulare a secreţiei biliare), de scădere a valorilor colesterolului sanguin şi a zahărului în sânge. De asemenea, anghinarea regenerează celulele hepatice şi stimulează pofta de mâncare.

Ceaiul se prepară sub formă de infuzie, dintr-o lingură de frunze mărunţite şi 500 ml apă clocotită. O cană se bea dimineaţa pe stomacul gol, iar bolnavul va sta culcat 30 de minute pe partea dreaptă. Restul cantităţii de ceai se bea în cursul zilei, cu 20-30 de minute înaintea meselor principale. Tratamentul durează 20-30 de zile. Alte remedii cu efect de detoxifiere sunt uleiul de cătină şi sucul de orz verde.

Alternativă

Plantele care protejează ficatul se găsesc la Plafar, sub formă de tincturi sau de drajeuri.

Printre substanţele active ale rostopascăi, se numără şi chelidonina, care este toxică.

De aceea, administrarea preparatelor din plante se face conform prescripţiei terapeutice.