7 lucruri de ştiut despre homeopatie

Tratamentele homeopatice sunt recomandate la orice vârstă, fără teama că vor avea efecte adverse. Ele nu pot să trateze însă orice boală. Află ce substanţe conţin şi cum se administrează.

1. Nu au contraindicaţii. De tratamentele alopate pot beneficia inclusiv bebeluşii şi copiii, femeile însărcinate sau care alăptează, precum şi vârstnicii. De altfel, ele sunt indicate gravidelor pentru atenuarea simptomelor neplăcute din sarcină, cum ar fi durerile de spate, umflarea picioarelor, greţurile. Un alt avantaj al acestor tratamente este că nu au nici efecte secundare, motiv pentru care pot fi administrate concomitent cu cele alopate.

2. Stimulează mecanismele naturale de apărare ale organismului. Unul dintre principiile de bază ale homeopatiei este cel al similarităţii. Pentru a-l înţelege, să luăm un exemplu. La o persoană sănătoasă, iedera otrăvitoare provoacă iritaţii, senzaţie puternică de arsură, mâncărimi, băşici şi, uneori, paralizie. În doze homeopatice, care sunt mult diluate pentru a nu deveni toxice, aceeaşi plantă poate trata herpesul, eczemele şi arsurile. Motivul este acela că stimulează sistemul imunitar să producă anticorpi împotriva unei substanţe anume, iar acei anticorpi vor acţiona în sensul vindecării. Prin urmare, ingredientele utilizate vindecă boli pe care tot ele le pot provoca atunci când sunt administrate în concentraţie mare.

3. Nu conţin ingrediente chimice. Medicamentele homeopatice conţin doar substanţe din plante, minerale, dar şi din regnul animal. Există aproximativ 3.000 de substanţe de bază de la care se porneşte fabricarea acestor medicamente. Ele sunt blânde, neavând efecte toxice pentru organism, dar în acelaşi timp sunt suficient de puternice pentru a avea proprietăţi curative.

4. Se administrează sublingual. Granulele, principala formă de prezentare a tratamentelor homeopatice, nu se înghit şi nu se mestecă, ci se lasă să se dizolve sub limbă, pentru a pătrunde direct în sânge. Dacă remediul este lichid, se administrează câteva picături tot sublingual sau se diluează într-o linguriţă cu apă. În cazul bebeluşilor şi copiilor, granulele pot fi dizolvate în puţină apă, de preferat fiartă şi apoi răcită. Specialiştii mai recomandă ca, în timpul administrării, granulele să nu fie manevrate cu degetele, pentru că în acest mod va fi alterată puritatea remediului. Ele trebuie scoase din tub în capac sau într-o linguriţă.

5. Sunt utile şi în bolile acute, nu doar în cele cronice. Tratamentele homeopatice dau rezultate rapide în suferinţe precum febra, răcelile, diareea sau alte boli acute. Ele pot avea, aşadar, efect imediat, la fel ca tratamentele alopate. Mitul conform căruia această terapie alternativă poate fi utilizată doar în caz de boli cronice a apărut ca urmare a faptului că majoritatea oamenilor apelează la ea după ce au încercat toate tratamentele alopate şi, nefiind eficiente, boala lor a devenit cronică.

6. Cu cât boala este mai veche, cu atât tratamentul este mai îndelungat. Dacă suferi de o afecţiune cronică şi vrei să recurgi la un tratament homeopatic, trebuie să te pregăteşti pentru o administrare îndelungată. Aceasta poate însemna de la trei luni până la doi-trei ani.

7. Nu pot fi tratament în orice boală. Foarte mulţi oameni care suferă de boli aflate în stadiu terminal, cum este cancerul, îşi pun speranţa în homeopatie. Din păcate însă, aceste tratamente nu pot decât să atenueze frecvenţa şi intensitatea simptomelor, fără a influenţa în vreun fel evoluţia bolii. Homeopatia nu este de ajutor nici în cazul unor boli care nu pot fi tratate altfel decât printr-o operaţie şi nici în majoritatea problemelor stomatologice.

Specialistul nostru

Dr. Adrian Dumitrescu
medic-lector homeopatie, specialist pediatrie
vicepreşedinte al Societăţii Române de Homeopatie
tel. 0766.437.264

Reuşita unui tratament homeopatic depinde în mare măsură de modul în care pacientul reuşeşte să comunice cu medicul. Acesta trebuie să ştie că, pentru specialistul homeopat, aspectele din viaţa sa mental-emoţională sunt la fel de importante pentru stabilirea tratamentului potrivit precum simptomele fizice. Trecerea sub tăcere a unor conflicte importante poate sabota rezultatul tratamentului prin inducerea în eroare a medicului. Un alt factor important pentru succesul tratamentului este complianţa pacientului la restricţiile recomandate de medic: cofeină şi mentă (aceste substanţe diminuează efectul tratamentului), respectiv eliminarea unor factori care împiedică sau îngreunează vindecarea, cum ar fi fumatul în cazul unor boli ale aparatului respirator.