Totuşi, trebuie să-i mai spui şi NU

O mulţime de năzbâtii şi multe pericole pot fi evitate dacă cel mic reacţionează prompt atunci când îl rosteşti pe „Nu”. Dar sunt momente în care şi tu oboseşti să-i tot repeţi această interdicţie.

Prin interdicţii îi ajutăm pe copii să se adapteze la realitate. Dar pentru tine, ca părinte, nu este uşor să spui „Nu", mai ales când cel mic plânge sau se întristează din cauza limitelor pe care i le trasezi.

Totuşi, stări precum frustrarea, dar şi conştientizarea limitelor şi a constrângerilor sunt necesare pentru modelarea copilului. Toate acestea îl învaţă pe copil că trebuie să aibă răbdare, îi pot educa perseverenţa şi simţul de negociere sau îl pot învăţa că nu va obţine întotdeauna ceea ce vrea, indiferent de condiţii.

Specialiştii spun că atunci când au între 2 şi 3 ani, copiii pot auzi cuvântul „nu" de sute de ori pe zi. Şi tot atunci, fiindcă simt nevoia de a explora mediul în care trăiesc, încalcă la fel de des interdicţiile.

Oferă-i alternative

Dacă şi tu te-ai săturat să-l tot rosteşti pe „nu" şi, mai mult decât atât, dacă observi că cel mic foloseşte la rândul lui frecvent acest cuvânt când îl rogi să facă un anumit lucru, este clar că trebuie să schimbi tactica. Fiindcă prea multe interdicţii îl bulversează pe copil şi este tentat să le ignore.

De aceea, psihologii spun că este mai eficient să folosim interdicţiile rar şi doar în situaţiile în care acestea sunt cu adevărat necesare. Altfel, copilul adună frustrare după frustrare şi acumulează inutil tensiune negativă. De exemplu, dacă cel mic se joacă cu mingea prin casă, nu îi spune „nu te mai juca cu mingea" ci mai bine sugerează-i o alternativă: „ce spui, nu ai vrea să te joci cu mingea afară sau mai târziu, în parc?".

În acest fel, interdicţia nu este atât de brutală, dar obţii acelaşi rezultat. Astfel, copilul nu se mai joacă cu mingea în casă, unde poate strica lucruri, ci afară, şi toată lumea este mulţumită.

Explică-i consecinţele

O reacţie firească după ce aude interdicţia este pentru un copil să întrebe „De ce?". Ca părinte va trebui să fii pregătit să răspunzi la această întrebare. Nu trebuie să-ţi cedeze nervii, fiindcă nu este nici pe departe un semn de impertinenţă şi nici o încercare a copilului de a te înfrunta. Pur şi simplu trebuie să ştie de ce un anumit lucru este interzis.

Dacă nu-i explici care sunt consecinţele negative pe care le presupune ceea ce doreşte să facă, va fi tentat să repete, dar în alt context şi, poate, cu nişte consecinţe mai grave. Prin urmare, explică-i întotdeauna de ce nu are voie să facă un anumit lucru, altfel va fi nevoit să înveţe numai din greşelile pe care le va simţi „pe propria piele".

Negociaţi deciziile

Negocierile cu copilul sunt cele mai delicate. Sunt atât de dificile fiindcă se pot lăsa cu lacrimi şi cu suspine, însă numai aşa îţi ajuţi copilul să înţeleagă faptul că nu poate face întotdeauna ceea ce vrea şi ceea ce îi face plăcere.

Doar aşa va învăţa să „lase de la el", să îşi fixeze priorităţi şi să îşi dezvolte capacitatea de a obţine ceea ce vrea folosindu-şi toate resursele de care dispune pentru a face acest lucru. De exemplu, când vrea să se uite la desene animate, spune-i că nu are voie până ce nu va termina de adunat jucăriile din cameră.

Dacă vrea să iasă cu prietenii, spune-i că va putea face acest lucru după ce îşi va termina temele. În acest fel, copilul va obţine ceea ce-şi doreşte, dar va învăţa să îşi folosească resursele şi mijloacele de care dispune pentru a ajunge acolo.

Refuzurile îl fac anxios

Atunci când copilul este împiedicat foarte des să facă lucrurile care îi produc plăcere, fără nicio explicaţie, poate ajunge la probleme de instabilitate emoţională. Interdicţiile se vor extinde şi vor însemna refuzul dreptului de a avea, de a se afirma, de a demonstra ceea ce poate, de a primi afecţiune, de a comunica.  Din acest motiv va fi tot timpul în tensiune şi ar putea ajunge violent sau, din contră, s-ar putea închide în sine şi ar putea deveni anxios şi depresiv.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog
psihoterapeut

Copiii nu ascultă prea mult de mesajele verbale pe care le formulează adulţii. Ei au tendinţa de a le verifica şi a le confrunta cu realitatea. Un copil învaţă mai bine dacă ştie că poate alege şi dacă îşi asumă consecinţele alegerilor sale. De aceea, interdicţiile, mai ales când sunt nejustificate şi neexplicate copilului, ajung în timp să-i submineze iniţiativa şi să-i tempereze curajul.

Fiindcă se teme că nu va fi pe placul părinţilor încălcând interdicţiile, va începe să fie din ce în ce mai controlat şi mai puţin spontan, transformându-se într-un copil anxios şi descurajat. La polul opus, interdicţiile îl pot transforma într-un rebel..

Atenţie

Interdicţiile frecvente şi nejustificate pot induce copilului sentimentul că este respins.