Singur la părinţi, nu şi egoist!

Este unicul vostru copil şi nu aveţi de gând să măriţi numărul membrilor familiei? Se spune că singurătatea şi egoismul sunt pericolele care-i pândesc pe cei asemenea lui.

Pot fi idei preconcepute, însă despre copiii fără fraţi se crede că sunt răsfăţaţi peste măsură şi convinşi că doar lor li se cuvine totul. Totuşi, ca părinţi, nu trebuie să intraţi în panică. Cel mic poate fi educat în aşa fel încât personalitatea lui să nu aibă suferit din cauza acestei situaţii.

Asigură-i compania altor copii

Începe socializarea copilului cu alţii de vârsta lui cât mai devreme. Încă de la un an şi jumătate, copiiiîi pot recunoaşte pe cei asemenea lor şi se pot amuza împreună, chiar dacă nu pot comunica prin limbaj.Nu este nevoie să faci eforturi deosebite pentru ca micuţul tău să se deprindă cu compania celorlalţi şi să nu crească un singuratic.

Este suficient să îl îndemni să se joace cu ceilalţi atunci când ieşiţi în parc şi să încurajezi vizitele prietenilor voştri care au copii. Cel mai bine este ca întâlnirile să se desfăşoare la voi acasă. În acest fel, eviţi situaţia în care cel mic va trebui să se conformeze unor reguli ale altor spaţii de joacă, pe care le-ar putea găsi incomode.

În momentul în care te va ruga să organizezi o nouă întâlnire de joacă la voi acasă înseamnă că strategia ta a dat roade şi că cel mic, deşi creşte singur la părinţi, este un copil sociabil. Fiţi chiar voi un exemplu pentru cel mic şi petreceţi timp din când în când cu prietenii voştri.

Nu-l răsfăţa peste măsură

Nu este suficient ca micuţul să îşi dorească prietenia celorlalţi. Este necesar şi să nu fie respins de copii. De aceea, trebuie să îl înveţi câteva reguli de bază. Asigură-te că ştie să se prezinte atunci când cunoaşte persoane noi, că nu este agresiv, că ştie să facă mici compromisuri şi că îi respectă pe ceilalţi.

Testează-i curiozitatea

Copiii singuri la părinţi nu cunosc „rivalitatea” dintre fraţi şi nu au spiritul concurenţei la fel de dezvoltat ca ceilalţi. Ei sunt obişnuiţi ca toată afecţiunea voastră să vină către ei, fără să o împartă cu nimeni. Dar tu poţi compensa acest lucru. Cere-i copilului să îţi ofere câte o bucăţică din desertul lui, sau să ofere jucăriile lui şi altor copii atunci când vin în vizită la voi.

Ca să nu îl obişnuieşti răsfăţat, laudă-l de fiecare dată când face lucrurile bine şi arată-ţi nemulţumirea atunci când este neatent, când face greşeli sau când se opune să facă un anumit lucru. Comunică tot timpul cu el, explică-icare îţi sunt aşteptările şi de ce ar trebui să te asculte. Dacă este lăudat, copilul va fi motivat să îţi facă pe plac şi nu vei risca să devină un copil răsfăţat.

Obişnuieşte-l independent

Pentru că este unicul tău copil, eşti tentat să îl ajuţi tot timpul şi există riscul de a-l face dependent de prezenţa ta. Este posibil să te aştepte ca să faceţi temele împreună sau să nu mănânce singur. Cea mai bună metodă pentru a preveni astfel de situaţii este să-i dai copilului câteva responsabilităţi. Făcând anumite lucruri de unul singur îşi va câştiga mai uşor independenţa.

Din greşeli învaţă

Specialiştii spun că este bine ca, în loc să-l cocoloşeşti prea mult, să-l laşi să facă şi greşeli. În acest fel, va învăţa mai repede, din propria lui experienţă, care sunt lucrurile bune şi care sunt cele rele şi va ţine seama de atenţionările tale.

Dependenţa de calculator îl poate izola

Dacă este dependent de calculator, îi poţi lua un animal de companie

Pentru copiii singuri la părinţi, calculatorul poate deveni un prieten. Sursă de amuzament, dar şi de experienţe interesante, care îi dezvoltă anumite abilităţi, calculatorul îl poate ajuta să nu simtă singurătatea.

Totuşi, dacă observi că petrece mult timp la computer şi refuză alte jocuri, este bine să intervii. Pe lângă faptul că îl izolează, dependenţa de calculator îi creează şi probleme de sănătate, pentru că îi solicită vederea, îi forţează coloana vertebrală şi îl privează de beneficiile activităţilor fizice în aer liber.

Specialistul nostru

Lena Rusti

psiholog
psihoterapeut

Este important ca părinţii cu un singur copil să nu facă pentru acesta ceea ce poate el singur să facă. Părinţii trebuie să aibă răbdare, să-l încurajeze, să fie alături de el, să-l ajute în măsura în care are nevoie, dar să nu îi rezolve sarcinile considerând că „este prea mic” şi că „nu se pricepe”.

În plus, copiii trebuie implicaţi în luarea deciziilor din interiorul familiei. Oricât ar fi de mic, copilul trebuie să simtă că îi este respectată opinia. Iar în acest fel va creşte cu dorinţa de deschidere şi de implicare socială. De asemenea, copilul trebuie încurajat să participe la treburile casei după posibilităţile sale, pentru a putea preţui atmosfera unei familii.

Compasiunea şi capacitatea de a-i înţelege pe ceilalţi sunt alte două lucruri pe care copiii singuri la părinţi trebuie să le înveţe jucându-se cu restul copiilor şi dăruind din jucăriile lor.