Nu mai este un copil. Ce schimbă asta?

Cel mic a crescut, a devenit adolescent. Vrea să fie independent şi refuză să-ţi mai dea socoteală pentru tot ceea ce face. Ar fi bine să începi să-l laşi să aibă mai multă libertate, spun specialiştii.

Cu doar un an, doi în urmă, aveai impresia că ai cel mai cuminte copil, care nu îţi iese din cuvânt şi este foarte ataşat de tine. Acum are cu totul şi cu totul alte preocupări, în care nu vă include pe voi, părinţii, şi se simte jignit chiar şi atunci când pur şi simplu vrei să-i oferi un sfat. Îţi spune întruna că are nevoie de spaţiu propriu, îţi încalcă regulile şi parcă îţi încearcă nervii încontinuu. Ce este de făcut?

Respectă-i spaţiul intim

Probabil că pe uşă au apărut deja semne de genul „Nu intraţi!" sau „Bateţi la uşă de trei ori înainte de a intra!". Asta înseamnă că adolescentul are nevoie de un spaţiu numai al său, în care să se poată simţi lipsit de griji şi liber să facă ceea ce vrea. Acesta nu este un semn că se izolează sau că se ascunde de tine.

Înseamnă doar că devine conştient de schimbările petrecute cu el, că are nevoie de timp şi de spaţiu în care să fie singur şi să reflecteze la problemele care i se par acum praguri de netrecut. Trebuie să îl asiguri că nu îl deranjezi şi că îi respecţi intimitatea, întocmai cum procedează şi el cu tine.

Arată-te disponibil să asculţi şi să ajuţi

Adolescenţa este o perioadă de tranziţie între copilăria frumoasă şi fără griji şi maturitatea deplină. În această perioadă, copilul tău are cea mai mare nevoie de ajutorul tău, de timpul şi de implicarea ta, pentru a se dezvolta armonios.

Discuţiile amicale cu copilul îl fac să ţi se destăinuie mult mai uşor.

Ghidează-l cu subtilitate

Dacă nu este de acord cu lucrurile pe care i le ceri, încearcă să-i expui punctele tale de vedere cu mai multă subtilitate. Cel mai indicat ar fi să îl faci să realizeze că are totuşi nevoie de sprijinul tău. Încearcă să îl influenţezi în alegeri astfel încât să nu îi încalci teritoriul, să pară că decizia este a lui şi nu a ta. Poţi opta pentru exemple de genul „Alegi ce vrei, însă ţi-aş recomanda o pauză mai lungă de gândire", abordare care îl va face negreşit să se gândească de mai multe ori înainte să acţioneze.

Nu încerca să te impui prin tonul autoritar

„Părinţii nu trebuie să îşi controleze copiii, ci trebuie să se controleze pe ei înşişi", spune Maggie Reigh, autoarea cărţii „9 modalităţi prin care poţi să dezvolţi legătura părinte-copil". Indiferent cât de imature sunt acţiunile copilului, el are nevoie de înţelegere şi de comunicare eficientă, nu de ţipete şi de descărcări necontrolate. Părinţii care încearcă să se impună ridicând tonul nu fac altceva decât să-şi înveţe copilul să se comporte similar, iar atunci nu ar trebui să îi mire când vor primi acelaşi tip de răspuns.

Adoptă o atitudine prietenoasă, foloseşte expresii pozitive, cum ar fi „Cu toţii greşim" şi „Sunt alături de tine, dacă ai nevoie". Potrivit specialiştilor, în perioada adolescenţei, nu doar copilul suferă transformări, ci şi relaţia voastră, ca părinţi, cu el. Şi nu doar el este cel care trebuie să-şi modifice comportamentul, ci şi voi trebuie să vă adaptaţi regulile şi cerinţele la vârsta lui.

Reguli: Chiar dacă se declară independent, copilul trebuie să respecte regulile părinţilor.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

Mişcarea de revoltă a adolescentului pentru câştigarea independenţei vine pe fondul unui sentiment de îngrădire în familie. Pentru a înţelege un adolescent, este mai uşor să vedem de ce se simte îngrădit, nu de ce vrea să se simtă independent. Oricât de mic ar fi un copil, deciziile se pot lua împreună cu el. În acelaşi mod, se poate realiza şi lista de reguli care trebuie respectate în familie atât de copil, cât şi de părinţii lui. Dacă el vede acest lucru, se va simţi respectat în familie şi atunci nu va mai dori să se revolte pentru a-şi găsi un loc pe care deja îl are.

În această perioadă, este firesc să simtă nevoia de a-şi dezvolta individualitatea, independenţa, de a descoperi cine este şi care îi sunt valorile. Atât timp cât părinţii înţeleg acest lucru şi îl încurajează să se dezvolte pe baza unor valori reale, îşi feresc propriul copil de influenţa negativă a unor grupuri în care manifestarea independenţei se face doar împotriva regulilor.