Lucruri pe care le face un bun părinte

Te întrebi adesea dacă modul în care îţi creşti copilul este cel corect? Iată cele mai bune sfaturi adunate de la specialişti, care te pot ajuta să fii un părinte de nota 10.

Creşterea unui copil este o responsabilitate foarte mare, iar mulţi părinţi se simt copleşiţi de acest rol, deoarece nu ştiu dacă deciziile pe care le iau sunt cele mai bune. Prin urmare, unii dintre ei devin fie prea exigenţi, fie prea indulgenţi. Potrivit psihologilor, în astfel de situații ar trebui căutată o cale de mijloc.

Mai exact, între tine și copilul tău ar trebui să existe o relație bazată pe prietenie, dar, totodată, el trebuie să înţeleagă că tu eşti adultul şi că este responsabilitatea ta să-i porţi de grijă până când va deveni, la rândul lui, adult. În plus, atunci când ai o relaţie bună cu copilul tău, comunici mai bine și îţi este mult mai uşor să îl înțelegi. O astfel de atitudine în relaţia dintre voi vă va scuti pe viitor de eventuale neplăceri cauzate de lipsa lui de experienţă. De asemenea, copilului îi va fi mult mai uşor să-şi exprime punctul de vedere.

Explică-i deciziile pe care le iei

Unii părinţi obişnuiesc să le impună copiilor punctul de vedere, fără să le explice de ce procedează în acest mod. Aceştia fac greşeala de a-şi pune copiii în faţa unor decizii, care, de cele mai multe ori, sunt peste puterea lor de înţelegere.

Citiţi şi:

Mama fără amintiri

Indemnizaţia pentru creşterea copilului scade cu 15 %

Să nu uităm însă că ceea ce este uşor de înţeles pentru un adult, nu este la fel de evident pentru un copil, deoarece acesta nu are experienţă de viaţă. Prin urmare, hotărârile care aduc schimbări majore în viața unui copil trebuie discutate în prealabil și cu acesta. De exemplu, schimbarea locuinței poate fi o decizie greu de înțeles de un copil. De aceea, este bine să îi explicați faptul că mutarea într-o casă mai încăpătoare înseamnă, de exemplu, mai mult spațiu de joacă și legarea unor noi prietenii.

Fii un model

În general, relaţia unui părinte cu copilul său se reflectă în comportamentul acestuia în societate. Dacă obişnuieşti să-l cerţi pentru fiecare lucru nesemnificativ, la rândul său, copilul va avea tendinţa să procedeze la fel. În plus, dacă un părinte nu are o relaţie bună cu copilul său, acesta nu îi va da ascultare şi-i va nesocoti deciziile. Prin urmare, se recomandă să te folosești constant de puterea exemplului.

Potrivit psihologilor, ar fi în van să-i interzici copilului tău să fumeze, dacă tu ești un fumător înrăit. În general, atunci când impui copilului reguli pe care tu însuți nu le respecți, riști să-ți pierzi credibilitatea în fața lui.

Răsfăţ: A fi un părinte bun nu înseamnă să-i faci copilului toate mofturile.

Fii o prezenţă activă în viaţa lui

Studiile arată că 85 la sută din părinţi petrec mai puţin de două ore pe zi în compania copiilor lor. Potrivit psihologilor, un copil nu ar trebui privat de prezenţa constantă a părinţilor săi, cel puţin nu atât timp cât este mic. În caz contrar, există pericolul ca acel copil să trăiască cu gândul că părinţii săi nu îl iubesc suficient.

Ajută-l să aibă încredere în forţele proprii

Calitatea de părinte reiese şi din modul în care îţi pregăteşti copilul pentru a da piept mai uşor cu greutăţile vieţii. Astfel, este important să-ţi înveţi copilul încă de mic cum să facă diferenţa dintre bine şi rău. Pentru aceasta, se recomandă să-i lași din când în când și lui puterea de a decide. Doar în acest mod va simţi pe propria piele consecinţele unei decizii. Acesta este modul în care, pe viitor, va învăţa să cântărească lucrurile mai bine înainte de a lua o hotărâre.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

A fi un bun părinte înseamnă să te străduieşti să dai copilului tău şansa de a se dezvolta în direcţia în care excelează, pentru că astfel se va transforma într-un adult responsabil.

Cea mai mare greşeală pe care o face un părinte este să creadă că datoria lui e să facă totul pentru a asigura confortul copilului său. În acest mod, copilul învaţă că nu trebuie să facă nimic. De aceea, părinţii care consideră că trebuie să se sacrifice pentru copiii lor au adesea copii-problemă. Un părinte cu adevărat bun dă încredere copilului în forţele sale şi nu face ceea ce copilul poate să facă singur.

Astfel, îl valorizează şi îl încurajează şi este alături de el. De asemenea, îi dă voie să ia decizii şi singur, dar îl lasă şi să îşi asume consecinţele faptelor sale, chiar dacă uneori acest lucru este dureros. Un părinte îşi tratează copilul ca pe un egal căruia îi dă respectul pe care îl aşteaptă la rândul său.

Relaţia copilului cu părinţii se reflectă în comportamentul său.