Întârzie să vorbească. Ce-i de făcut

Ţi se pare că micuţul tău spune prea puţine cuvinte? Află dacă este cazul să te îngrijorezi şi, mai ales, ce poţi face pentru ca prichindelul să recupereze la timp întârzierile de vorbire.

Un sondaj recent realizat în Marea Britanie a indicat faptul că un copil din şase are întârzieri de vorbire şi că băieţeii au o predispoziţie crescută în acest sens: 22 la sută din ei spun primele cuvinte la câteva luni după ce au împlinit un an, în timp ce doar 13 la sută din fetiţe au astfel de întârzieri. Motivul?

Faptul că micuţii sunt „educaţi" de televizor, iar acest lucru este demonstrat şi de vocabularul copiilor britanici, ale căror prime cuvinte sunt „bere" şi „pisică", ambele auzite la televizor.

Colaborează cu pediatrul

Întârzierile de vorbire la copil sunt, în majoritatea cazurilor, greu de stabilit. Pediatrii trebuie să cuantifice abilităţile de vorbire ale unor micuţi care, de cele mai multe ori, nu colaborează şi, de aceea, trebuie să se bazeze pe ceea ce tu, părintele, spui despre copil. Câte cuvinte foloseşte?

Ştie să formeze propoziţii simple? Persoanele din vecinătatea lui, adică voi, părinţii, bunicii şi fraţii, îl înţelegeţi atunci când vorbeşte? Dacă îl rugaţi să vă aducă un anumit lucru, se conformează? Acestea sunt întrebările pentru care trebuie să fii pregătit atunci când mergi cu copilul la pediatru pentru că suspectezi o întârziere de vorbire.

Cauzele se exclud pe rând

Pediatrii spun că, în mod normal, la un an, copiii înţeleg majoritatea lucrurilor pe care le aud şi încep să spună cuvinte disparate. De asemenea, sunt capabili să execute anumite cerinţe, ca de exemplu să aducă o jucărie sau să pună la loc un anumit lucru.

Când ajung la vârsta de doi ani, încep să folosească cuvintele în propoziţii scurte, iar când au trei ani, ar trebui să folosească fraze. Prin urmare, nu te consola cu ideea că anumite personalităţi importante au vorbit târziu, ci află care sunt motivele pentru care micuţul tău întârzie să vorbească.

Răsfăţul întârzie vorbirea

Tu îţi cunoşti atât de bine copilul, încât îi înţelegi toate dorinţele, chiar şi când nu vorbeşte. Şi dacă, la fel ca tine, şi alţi adulţi din preajmă îi pun totul la dispoziţie, copilul nu va fi motivat să vorbească, fiindcă nu are nevoie de cuvinte pentru a obţine ceea ce-şi doreşte.

Sunt necesare teste

Motivele pentru care copilul nu vorbeşte pot fi nenumărate: de la întârzieri generale în dezvoltare, tulburări din spectrul autist, probleme cu auzul până la un mediu familial lipsit de confort sau de interes în privinţa dezvoltării copilului. Fiindcă motivul trebuie identificat cât mai precis pentru a se putea interveni, se începe cu testarea auzului.

Dacă auzul nu este problema, atunci trebuie verificată şi dezvoltarea generală a copilului. Cu alte cuvinte, trebuie observat dacă, după ce a împlinit 18 luni,  copilul poate ţine un creion, reacţionează când îi ceri ceva, priveşte în direcţia indicată şi îşi poate ţine singur hrana pentru a mânca.

Uneori, lipsa vorbirii poate indica existenţa unor malformaţii ale gurii, limbii, dinţilor sau poate fi semnul unor tulburări din spectrul autist. Dacă orice suspiciuni de acest fel sunt îndepărtate, atunci problema poate fi generată de cei care interacţionează cu copilul.

Vorbeşti suficient cu copilul?

Obişnuieşte-te să comunici cu micuţul cât mai mult, poveşteşte-i despre lucrurile de zi cu zi, citeşte-i şi provoacă-l să vorbească, adresându-i întrebări. Atunci când pronunţă cuvintele incorect, corectează-l delicat, pentru că altfel, simţind că este înţeles, nu va mai face efortul de a vorbi clar.

Laudă-l de fiecare dată când spune un cuvânt nou şi ajută-l să înveţe altele, arătându-i şi înmânându-i diferite obiecte. Deşi necesită răbdare, ajutorul pe care îl oferi copilului pentru a învăţa să vorbească poate fi o experienţă plină de satisfacţii.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

Atunci când nu există o cau-ză organică, cei mici pot să nu simtă nevoia să vorbească pentru că nu au nevoie de cuvinte pentru a obţine ceea ce vor. Se simt în siguranţă, văd că primesc mai multă atenţie pentru că nu vorbesc, toată lumea trage de un singur cuvânt rostit de ei şi atunci devin mici manipulatori, care nu vorbesc pentru a nu pierde atenţia. 

Alţi copii au pur şi simplu un ritm interior mai lent de adaptare la schimbări şi la fel se întâmplă cu vorbirea. Obligaţi să îşi schimbe ritmul, pot deveni reactivi, se pot speria sau se pot retrage şi mai mult în comportamentul securizant. În momentul în care copilul şi-a dezvoltat capacitatea de a comunica verbal, dar nu o face, părintele poate începe cu delicateţe şi cu iubire să îl încurajeze.

Constatare

În general, în familiile bilingve, copiii vorbesc mai greu.