Cum îi afectează pe copii «minciunelele» părinţilor

Dacă obişnuieşti să-ţi păcăleşti copilul şi să eviţi explicaţiile reale, află că ceea ce pare a fi o soluţie rapidă de a rezolva o problemă de moment poate lăsa urme de durată.

„Dacă nu eşti cuminte, te mănâncă Bau-Bau!" Mai există vreun părinte care foloseşte această metodă de cuminţire a copilului? Un studiu britanic realizat la sfârşitul anului 2009 arată că 80 la sută din părinţi îşi mint la un moment dat copiii, printre ei numărându-se şi acei părinţi care îşi sfătuiesc micuţii să spună întotdeauna adevărul. Este foarte probabil că res-tul de 20 la sută uită minciunile nevinovate pe care le folosesc, uneori, în relaţia cu cei mici.

Fiecare dintre noi avem o părere despre cum ar trebui crescut un copil, bazată şi pe experienţa propriei copilării. Mulţi nu ne amintim păcălelile părinţilor şi nu ne dăm seama dacă au avut sau nu urmări asupra noastră. La vârste mai mari, am folosit aceleaşi trucuri în relaţia cu fraţii mai puţin ştiutori. Şi există persoane care, şi la anii adolescenţei, sunt convinse că pisica preferată a fugit de acasă.

Creează confuzie

Specialiştii spun că părinţii trebuie să aibă grijă cum folosesc minciunile nevinovate, pentru că pot transmite copilului mesaje contradictorii, la vârsta la care acesta învaţă cum să funcţioneze în societate.

Astfel, Bau-Bau nu există, iar Moş Crăciun vine, până la urmă, şi la copilul care nu a fost cuminte, chiar dacă părinţii i-au spus altceva neastâmpăratului. „Fii cuminte sau te ia nenea poliţistul" este un exemplu de păcăleală care poate avea consecinţe grave dacă cel mic se pierde de tine, de exemplu.

De asemenea, specialiştii spun că, în cazul în care suntem într-un magazin şi cel mic nu se opreşte din plâns, este de preferat să plecăm, decât să îl ameninţăm cu „te ceartă tanti" sau cu „vine nenea cu sacul".

Îşi pierde încrederea în voi

De multe ori, părinţii spun aceste minciuni din comoditate. Le este lene să se gândească la un argument potrivit, care să fie logic dar, în acelaşi timp, pe înţelesul copilului. Oricum, pe măsură ce va creşte, copilul va înţelege din mers cum stau lucrurile, îşi spun ei. Însă, la vârsta la care vă construiţi relaţia, minciunile nevinovate îl pot face să-şi piardă încrederea în voi.

De exemplu, „Nu avem bani să cumpărăm această jucărie" devine un nonsens în momentul în care achiziţionaţi un alt obiect, mult mai costisitor, care „vă trebuie". Sigur că nu trebuie să îi explicaţi lucruri complicate legate de bugetul familiei, dar îi puteţi spune că banii în casă trebuie împărţiţi astfel încât să ajungă şi pentru hăinuţe, şi pentru mâncare, şi pentru cartea lui preferată, dar şi pentru ceilalţi membri ai familiei. Cel mai bine este să aveţi această discuţie acasă, unde veţi stabili şi eventualele reguli: cel mult o jucărie săptămânal, de exemplu.

«Adevăruri» ambalate frumos

Uneori, o minciună nevinovată te ajută să atragi atenţia asupra unui pericol. De exemplu, dacă cel mic nu încetează o activitate riscantă, îi poţi spune o poveste în care un copil de vârsta lui a făcut acelaşi lucru şi s-a lovit.

Îmblânzirea realităţii poate fi recomandată în cazul în care copilul este prea mic pentru a înţelege sau a suporta adevărul. De exemplu, îi poţi spune: „Bravo, ai cântat foarte frumos" sau „Bunicul a plecat în vizită la Doamne-Doamne".

„Moş Crăciun" reprezintă o poveste inofensivă, care îi aduce copilului o bucurie magică, îl face să creadă în ideea de bine şi îi stimulează imaginaţia.

Specialistul nostru

Lena Rusti psiholog psihoterapeut

Mulţi părinţi îşi tratează copiii ca pe nişte micuţi care nu prea înţeleg lucrurile şi pe care îi pot minţi sau păcăli uşor, uneori chiar din plăcere. Minciunile însă nu prea ajută o relaţie. Pentru că un copil este în perioada în care descoperă lumea, el are multe întrebări privind lucrurile din jur şi este suficient de deştept pentru a lega informaţiile.

Minciunile îl pot dezorienta şi îi pot induce, în timp, sentimente negative, fie de-spre el, fie despre lume: că nu este luat în serios sau că lumea nu este un loc în care să iei lucrurile în serios. Ne ajută mult mai mult în educaţia unui copil să îl avem alături respectându-l. Dacă minţim, atunci trebuie să fim conştienţi de faptul că va trebui să ne asumăm consecinţele acestui lucru.