Cum îl cuminţeşti în mod constructiv
0
Boacănele copiilor îi fac pe părinţi să-şi piardă cumpătul. Ţipatul şi aplicarea corecţiilor fizice rănesc sentimentele copilului. În locul lor sunt indicate măsurile constructive, care să-l responsabilizeze pe micuţ.
Pedeapsa nu este mereu necesară. Decizia privind modalitatea de pedepsire a copiilor rămâne la latitudinea fiecărei familii în parte. Important este să fie conştientizat rolul său în educaţia copilului.
Pedeapsa eficace este cea în urma căreia micuţul a înţeles unde a greşit şi nu mai repetă pozna. Doar în acest fel va învăţa mai uşor ce are voie să facă şi ce nu şi, prin, extensie, va face diferenţa dintre bine şi rău.
Discuţia cu copilul, primul pas
Este destul de dificil să găseşti o modalitate de pedepsire prin care copilul să înveţe din greşeala lui şi să nu te vadă ca pe un inamic. De aceea, în situaţia în care îţi vâjâie capul de nervi după ce copilul ţi-a aruncat telefonul pe geam, de exemplu, şi nu te poţi controla, mai bine îl trimiţi în camera lui pentru a se gândi singur la ceea ce a făcut. Ia-ţi acest răgaz pentru a te linişti, evitând să acţionezi la impulsul nervilor, prin violenţă fizică şi psihică.
Aceste metode nu numai că sunt învechite, dar trezesc în copil sentimente de respingere faţă de tine. Te poţi consulta şi cu partenerul de viaţă cu privire la fapta copilului şi puteţi cădea de acord asupra unei modalităţi potrivite de educaţie. După ce tensiunile s-au rispit, este bine să porţi o discuţie cu copilul şi să afli de ce a acţionat în acest mod. S-ar putea ca reacţiile lui să fie uneori cauzate de curiozitate sau de frică.
Lucruri de care să ţii cont
După o poznă a copilului, reglează cât mai repede problema, altfel existând riscul ca micuţul să uite ce a făcut. Discută pe un ton prietenos şi fii coerent în ceea ce spui, astfel încât să te înţeleagă. Nu renunţa însă la pedeapsa promisă.
Implică-l în repararea bunurilor
Când copilul pictează pereţii, varsă lichide pe mobilă sau sparge obiectele de prin casă este bine să-l implici în repararea bunurilor stricate. Îi poţi da un burete să cureţe vopseaua de pe pereţi, cârpe să şteargă toată mobila din casă sau îi poţi reţine din banii programaţi pentru cumpărarea jucăriilor sau dulciurilor pentru a înlocui obiectele sparte.
Asigură-te însă că pedeapsa este una pe care el o poate realiza. Sarcinile care implică curăţenia casei şi, deci, efort fizic îl ajută pe copil să scape de sentimentul de culpabilitate. Acest tip de pedeapsă este valabil însă după împlinirea vârstei de şase ani. În cazul celor mai mici, simpla privire a părinţilor menţinută câteva secunde este suficientă ca să priceapă că au făcut ceva rău.
Sfat
Este bine să vorbeşti cu copilul după ce l-ai pedepsit, pentru a vedea ce a înţeles după ispravă.
Ce tip de «sancţiuni» sunt indicate
Psihologii afirmă că interdicţiile sunt cele mai eficace mijloace de pedeapsă. Nu sunt indicate pedepsele care îl privează pe copil de activităţile educative (cursuri de artă, sportive) sau cele privitoare la alimentaţie. Cele mai indicate sunt interdicţiile cu privire la folosirea calculatorului, televizorului şi la ieşirile în oraş.
Explică-i copilului că nu-l pedepseşti fiindcă îl iubeşti mai puţin, ci pentru că vrei să-l ajuţi să se îndrepte.
Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut
Fără încurajarea şi învăţarea copilului să îşi asume consecinţele faptelor sale, nu există pedeapsă constructivă în adevăratul sens al cuvântului. Copilul pedepsit va fi descurajat şi atunci scopul său va fi de a evita pedepsele, nu de a face lucrurile pe care dorim să le facă.
Este bine să îi arătăm care sunt consecinţele asumării sau neasumării resposabilităţii şi să îl lăsăm să se descurce fără să intervenim. De exemplu, copilul poate fi în situaţia de a rămâne corigent. Tendinţa noastră poate fi de a ne asuma responsabilitatea şi de a-l „salva" , considerând apoi că îl vom putea pedepsi şi că va învăţa ceva din asta.
Ce învaţă el poate fi însă că cineva îl poate salva chiar în ultima clipă. Atitudinea de încurajare trebuie să fie constantă şi nu trebuie să facem pentru un copil ceea ce poate face el, doar pentru a dovedi că el nu se descurcă fără noi.
Se încarcă comentariile...
