Cât de «mămos» e bine să fie?

Cât de «mămos» e bine să fie?

Dacă are prea multă libertate, copilul se poate simţi neglijat. Dacă are prea puţină, ar putea creşte dependent de voi. Află cum puteţi găsi echilibrul necesar dezvoltării lui armonioase.

În primii ani de viaţă, dependenţa copilului faţă de voi este motivată. Dar din momentul în care începe să meargă, ar trebui ca şi voi să începeţi să-i cultivaţi autonomia. Acest lucru se face pas cu pas, iar în timp vei observa că întregul efort a meritat.

Permite-i să ia decizii

Chiar şi un copil de trei-patru ani poate fi încurajat să ia decizii singur. Un prim pas ar fi să-l laşi să-şi aleagă singur jucăriile pe care şi le doreşte şi hainele pe care să le poarte. De pildă, dacă afară plouă, dar copilul vrea să poarte rochiţă, explică-i de ce trebuie să renunţe la această variantă şi de ce trebuie să se hotărască între mai multe perechi de pantaloni în care nu o să-i fie frig. Cu timpul, va înţelege că deciziile lui trebuie să ţină cont de anumiţi factori externi, nu doar de ceea ce îşi doreşte.

Nu-l ajuta dacă se descurcă singur

Eşti tentat să-i sari în ajutor celui mic atunci când vezi că se străduieşte să facă un lucru şi reuşeşte abia după mult chin. Dar cel mai bine este să nu intervii. Abţine-te cât de mult poţi dacă cel mic nu este în pericol să se rănească sau să strice ceva preţios atunci când încearcă să facă un anumit lucru. Iar dacă reuşeşte, laudă-l pentru efort şi încurajează-l, chiar dacă este pe alocuri stângaci şi nu face totul perfect. Trebuie să intervii doar dacă observi că nu reuşeşte singur şi că situaţia îl frustrează.

Ai încredere în adolescentul tău

Deja observi la copilul tău, în acelaşi timp, atitudinile copilăreşti combinate cu preocupări mature. Şi tocmai acest început fragil de maturizare te face să ai îndoieli legate de deciziile pe care le-ar lua dacă i-ai oferi prea multă independenţă.

Totuşi, reacţiile lui în faţa „provocărilor” depind de felul în care l-ai educat. Dacă ştie diferenţa dintre bine şi rău şi cum să-şi aleagă prietenii, dacă nu face excese, atunci libertatea pe care i-o vei acorda este obligatorie pentru ca el să câştige experienţe de viaţă valoroase.

Independenţa trebuie acordată treptat

Psihologii sunt de părere că trebuie să acorzi independenţă adolescentului în mod treptat. Totuşi, nu înţelege acordarea libertăţii în mod greşit. Un adolescent liber nu este un adolescent abandonat, iar încrederea în copil nu exclude controlul discret. Toţi adolescenţii sunt tentaţi să încalce limitele impuse. Dar când limitele sunt prea largi şi acesta le încalcă, poţi fi perceput de către copil drept un părinte lipsit de fermitate.

Adolescenţii neagă autoritatea pentru a se simţi liberi

Şi părinţii pot fi dependenţi

Este uşor să identifici un copil dependent de părinţi, pentru că se teme de tot ce este nou, este lipsit de încredere în forţele proprii şi nu poate lua decizii de unul singur.  Dar există şi reversul medaliei: părinţi dependenţi de copii. Aceştia nu pot să nu ştie fiecare mişcare a copiilor lor, sunt excesiv de ocrotitori şi suferă de tulburări afective asemănătoare cu depresia atunci când copiii sunt plecaţi în tabere, când merg la facultate sau când se maturizează şi se căsătoresc.

Specialistul nostru
Lena Rusti, psiholog psihoterapeut

Autonomia copilului se cultivă în primul rând prin încurajare. Cu cât copilul are mai multă încredere în sine şi în capacitatea de a face lucruri, cu atât îşi va dezvolta mai uşor spiritul independent, responsabilitatea şi curajul. Uneori este mai greu pentru părinţi decât pentru copii să accepte faptul că odraslele lor se pot descurca singure.

Acest lucru se întâmplă deoarece, în opinia multora, a fi un părinte bun înseamnă a face cât mai multe pentru copiii lor, însă acest lucru le poate afecta celor mici încrederea că se pot descurca singuri.  O consecinţă este că aceşti copii nu se vor putea elibera de părinţii lor decât la finalul adolescenţei sau chiar mai târziu. Pe de altă parte, un părinte devine şi el dependent de copil dacă pentru el totul se reduce la această latură a vieţii şi controlează viaţa copilului, confundând propria sa fericire cu aceea a copilului său.

Mentalitate

Libertatea copilului de a experimenta contribuie la formarea stimei de sine.