Au copiii motive să fie stresaţi?

Au copiii motive să fie stresaţi?

Copiii se stresează aproape la fel de mult ca adulţii. Părinţilor le pot părea neîntemeiate motivele lor, însă stresul nu trebuie ignorat, pentru că poate afecta sănătatea. Află de ce se stresează de obicei copiii.

Copilăria este cea mai frumoasă perioadă a vieţii, pentru că este scutită de griji şi de stres. Cel puţin aşa cred cei mai mulţi dintre părinţi. Micuţii au însă propriile griji şi uneori se simt la fel de stresaţi ca adulţii, oricât de mult ar încerca aceştia să îi ferească de greutăţi. Tensiunea pe care o resimt se poate reflecta asupra sănătăţii lor psihice şi fizice. Un copil stresat plânge des, este irascibil, are performanţe scăzute la şcoală, poate acuza dureri de cap, de burtă, poate avea tulburări de somn, apetit scăzut şi alte probleme de sănătate.

Aşteptările sunt prea mari

Părinţii contribuie de foarte multe ori la stresul copilului. Mulţi dintre ei au tendinţa de a cere micuţului lor mai mult decât poate acesta să realizeze. Orice părinte şi-ar dori ca odrasla lui să aibă note foarte bune la şcoală şi un comportament exemplar, dar nu trebuie împins să facă ceva ce nu-şi doreşte. Cu certitudine că nu va fi fericit, iar insistenţa părinţilor nu face decât să îl streseze.

Nu le place să fie criticaţi

Orice persoană care este criticată în mod excesiv se simte mai puţin încrezătoare în sine. Pentru un copil, critica este mai dăunătoare decât pentru un adult. Copiii, în special cei de vârstă şcolară, au încredere în părerile părinţilor şi sunt uşor de convins că greşesc, chiar dacă nu vor recunoaşte făţiş. Critica le poate afecta copiilor încrederea în propria persoană, mai ales dacă sunt mai sensibili. Aceste sentimente negative cu privire la sine sunt o sursă de stres.

Bine de ştiut

Divorţul părinţilor este printre cele mai mari surse de stres pentru copii.

Performanţele şcolare sunt o grijă

Şi copiii, ca şi adulţii, îşi impun anumite standarde şi devin frustraţi dacă nu le ating. În cazul copiilor mici, stresul apare atunci când nu reu-şesc să facă singuri un lucru, ca de exemplu să ia o jucărie de pe raftul de sus sau să folosească linguriţa. Cei de vârstă şcolară au tendinţa de a-şi fixa anumite obiective, cum ar fi obţinerea unor note mari la teste. Frustrarea îşi face apariţia atunci când nu ating performanţele pe care şi le-au impus.

Cu cât copilul este mai introvertit şi are un temperament mai sensibil, cu atât va fi mai vulnerabil în faţa stresului.

Nu au suficient timp de joacă

După cele cinci-şase ore de şcoală, trebuie să meargă la lecţia de înot. Apoi, la meditaţii la engleză, iar spre seară trebuie să-şi facă şi temele, şi ghiozdanul pentru şcoală. A doua zi, aceleaşi îndatoriri. Un asemenea program este greu de susţinut şi pentru un adult, ca să nu mai vorbim despre un copil. Activităţile şcolare trebuie întotdeauna alternate cu cele recreative, distractive. În caz contrar, copilul se va simţi suprasolicitat.

Nu primesc destulă atenţie

Toţi copiii, indiferent de vârstă, au nevoie de atenţia părinţilor. Când nu o primesc, ei simt că nu sunt iubiţi. Vor avea impresia că sunt abandonaţi dacă, de exemplu, sunt lăsaţi întreaga zi cu bunicii sau cu bona, iar seara părinţii nu au timp să se joace sau să vorbească cu ei. Lipsa de atenţie a părinţilor este o sursă de stres şi pentru adolescenţi, chiar dacă ei nu arată această nevoie de apropiere la fel de mult precum cei mici.

Prea multă disciplină strică

Copilul crescut de părinţi autoritari, rigizi, nu primeşte afecţiune şi nu are libertate de exprimare, ceea ce îi aduce probleme emoţionale şi comportamentale. Specialiştii au observat că un copil crescut de părinţi rigizi este timid, temător, neprietenos, trist, nu are încredere în propriile forţe şi este vulnerabil la stres.

Specialistul nostru
Lena Rusti
psiholog psihoterapeut

Copiii pot deveni foarte stresaţi şi pot suferi foarte mult. În dorinţa lor de a se simţi în siguranţă, ei pot percepe drept catastrofale replici sau întâmplări pe care un adult nu le percepe la fel. O notă proastă, o observaţie, faptul că şi-a murdărit haina, faptul că părinţii se ceartă sunt lucruri care îl fac să se teamă că va fi părăsit sau că unele lucruri se întâmplă din vina lui. Simple întrebări pot deveni probleme existenţiale pentru un copil.

Cele mai mari surse de stres pentru copil sunt cele care îl fac să nu se mai simtă în siguranţă. Un copil îţi va putea spune singur ce i se poate întâmpla mai rău şi acel lucru este, evident, factorul stresor cel mai puternic pentru el. De aceea, este important ca părinţii să aibă o comunicare permanentă cu copilul şi, chiar şi în momentele de conflict sau de dezamagire, el trebuie să ştie că, dincolo de acestea, iubirea este necondiţionată şi că nu o va pierde niciodată.