De ce copiii nu iubesc scoala

- ne explica d-na conf. dr. Iuliana Dobrescu, medic neuropsihiatru la Spitalul Obregia din Capitala

Primul an de scoala inseamna un stres in plus pentru copil. Neplacerea, insa, se poate prelungi. Ce ar trebui sa faca parintii pentru ca elevii sa se simta in largul lor la scoala ne-a explicat conf. dr. Iuliana Dobrescu, medic neuropsihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie "Prof. dr. Alexandru Obregia" din Capitala. - Scoala poate stresa copilul? - Mare parte dintre elevi nu iubesc scoala, chiar daca sunt si elevi care nu sunt stresati cand intra pentru prima data in banca. Sunt mai multi factori care ii determina pe copii sa nu le placa la scoala. Unul dintre acesti factori este direct legat de felul de a fi al copilului: micutul este mai timid si sensibil. Alti factori se refera la familie si la modul in care aceasta influenteaza copilul. Nu in ultimul rand, este importanta atitudinea cadrelor didactice. Copiii care merg cu placere la scoala nu au probleme emotionale sau de comportament si au parinti echilibrati, care nu sunt "inspaimantati de ziua de maine" sau de "nenorocirile din tara asta". Acesti copii au parte de invatatori si profesori care isi iubesc meseria si predau cu placere, facand accesibila orice informatie, inovand si folosind exemple din viata de zi cu zi. Sunt stresati de scoala copiii carora li se spune: "Lasa ca incepe scoala si ai sa vezi tu!"... sau "Anul acesta ai sa vezi ce greu va fi... trebuie sa pui mana sa mai citesti, pentru ca nu stii nimic!". Practic, acesti copii sunt amenintati, inspaimantati, iar scoala devine o "sperietoare". In mentalitatea parintilor care se comporta in acest fel exista credinta ca, daca vor speria copilul, acesta va fi mai atent si se va apuca de carte. Din nefericire, copiii nu sunt amenintati doar de parinti, ci si de unii profesori, care le spun ca "scoala nu este de joaca". Mai sunt situatii in care si parintii sunt inspaimantati de profesori la sedintele periodice. Acestia se intorc acasa hotarati sa faca ceva si in acest fel se creeaza un cerc vicios in care se mentine "dragul" de scoala. - Invatarea prin joc ar putea fi o solutie pentru cei mai mici elevi? - Invatarea prin joc este deja utilizata in programele scolii Waldorf, dar programa din tara nostra nu foloseste aceste tehnici. Totusi, invatatorii au libertatea de a inventa metode de predare cat mai atractive. Eu consider ca "a invata prin joc" inseamna nu jocul ca atare, ci faptul de a primi un mesaj cu placere, in conditii atractive, apropiate varstei si preocuparilor elevilor. Elevului ar trebui sa-i faca placere sa asculte chiar o informatie arida, iar la sfarsitul orei de curs sa ramana cu 2-3 idei importante. De asemenea, el trebuie sa-si spuna "ce interesant a fost", si nu sa astepte cu nerabdare sa sune clopotelul. - Stresul ar putea fi alimentat si de dorinta parintilor ca elevii sa obtina numai note mari? - "Obsesia" notelor mari este, dupa parerea mea, tot o forma de exprimare a fricii, a spaimei de nereusita. Sintagma "reusita in viata depinde de note" este din nefericire un moto care guverneaza viata multor familii de la noi. Este falsa aceasta credinta, pentru ca nu de putine ori au reusit in viata si cei care nu au avut numai note de zece. Reusita nu depinde doar de notele de la scoala, ci si de alti factori, care, din pacate, la noi, nu se invata in clasa. Este vorba de abilitatile sociale, de inteligenta emotionala, de capacitatea de a face alegeri bune, conforme cu realitatea. In alte tari, exista programe de invatamant adresate dezvoltarii acestor calitati si care se practica inca din primii ani de scoala. Ar fi un castig daca s-ar introduce si in tara noastra astfel de programe. - Cum poate observa un parinte ca elevul are probleme de acomodare? - Parintii grijulii observa rapid orice modificare de emotionalitate sau de comportament. Acestia, daca sunt atenti, pot observa cu usurinta ca micutul a devenit mai agitat, mai nervos sau mai indiferent, ca este neatent la ore, ca plange mai des sau ca sta retras intr-un colt, ca parca nu mai are chef. Si invatatorii pot sesiza aceste modificari in comportamentul copilului. In acest caz, parintii pot solicita ajutorul unui specialist, iar totul se poate rezolva in timp util.