În căutarea RAULUI pierdut. Definitiv

despre problemele construcţiei colhoznice în URSS". Făptaşii/pedepsiţii - în general, "acari Păun": dactilografe, linotipişti, corectori şi, foarte rar, câte un şef de secţie.

despre problemele construcţiei colhoznice în URSS". Făptaşii/pedepsiţii - în general, "acari Păun": dactilografe, linotipişti, corectori şi, foarte rar, câte un şef de secţie. Pedepsitorii: în general şeful/şefii ziarului: vezi tripleta de aur "Toma-Maxim-Brucan", din anii "50. Pentru a ilustra cel mai bine absurdul acelui sistem de poliţie politică internă, vom prezenta un caz aparte, din 1970. Un caz în care un demon (nevăzut) al tiparului a făcut ca sintagma (scrisă cu majuscule) "TOVARĂşUL" să devină TOV(A)RĂUL".

1970, decembrie. Afacerea "RĂULUI"
"Conducerea ziarului
Scânteia
a întreprins o largă şi aprofundată anchetă în legătură cu apariţia gravei greşeli de tipar din ştirea
Masă cu prilejul vizitei delegaţiei Uniunilor Profesionale din RP Albania
, publicată în pagina a V-a a ziarului din 15.Xll.1970 (...) Ancheta efectuată arată că, în această fază - culegerea ştirii la linotip - a apărut greşeala, linotipistul culegând cuvântul
TOVARĂşUL
fără litera
ş
", se scria negru pe alb într-un document găsit în arhiva Cadre a Scânteii! Cu alte cuvinte, în loc să se citească TOVARĂşUL, se citea TOVARĂUL. De aici şi până la TOV(A/L)RĂUL nu era decât un pas. Cine s-ar fi putut (sub)înţelege a fi "Tovarăşul RĂUL" nu se înţelege din anchetă. Ce se subînţelege din anchetă este că, de la cabinetul 1 (N. Ceauşescu, pe linie de partid) şi cabinetul 2 (Elena Ceauşescu, pe linie de cadre şi/sau Securitate) în jos, prin CC al PCR s-a tunat şi s-a fulgerat. S-a vrut deci sânge. S-a vrut "căderi de capete". Ce s-a întâmplat, de fapt? Concluziile anchetei erau extrem de dure: "S-au luat măsuri de sancţionare a celor vinovaţi, s-a ţinut o şedinţă de analizare a acestui caz, s-au tras concluziile necesare. Va fi revăzut întregul sistem de corectură şi control, vor fi completate echipele de serviciu pentru a întări, din toate punctele de vedere, securitatea apariţiei ziarului"! SECURITATEA SCÂNTEII, deci! Adică SE-CU-RI-TA-TEA organului de presă al CC al PCR. Grav, foarte grav! Înseamnă că un om sau un grup de oameni, a ameninţat securitatea partidului şi, deci, a ţării, a întregului popor - pe principiul "dai în mine (adică în partid), dai în fabrici şi uzine"! Cu toate acestea, în "afacerea RĂULUI" n-a căzut niciun cap mare la Scânteia: niciun şef, niciun şefuţ. Acari Păun s-au găsit însă destui. De la responsabilul de număr (T. Olaru, întâmplător, fostul coleg de celulă, la Jilava, în ilegalitate, al lui N. Ceauşescu), la capul limpede (T. Ioan) şi corectorul de la "pagina a V-a" (Vasilica Ferne). Încercând noi să aflăm care era, de fapt, numele RĂULUI, numele ce urma după "sintagma "TOV(A)RĂUL", ne-a fost imposibil. Nu am găsit colecţia din decembrie 1970, în arhiva Scânteia. Ca un făcut, tocmai aceasta lipsea. Cei mai în vârstă ne-au spus că este posibil să fi fost cerută la CC, tocmai din cauza problemei "RĂULUI". Întâmplător sau nu, la aproape 20 de ani de la acea stranie poveste petrecută la Scânteia, RĂUL a căzut sub gloanţe, a fost abolit. Istoria a făcut dreptate.

Nu rataţi!
Marţi şi joi, continuarea epilogului la dosarul "Cumpănaşu", în "numele tatălui", în "numele fiicei" - părţile a doua şi a treia din interviul cu arh. Irina Cumpănaşu, fiica fostului şef la Scânteia, la Cenzură, la Agerpres şi la Culte, arhitectul Irina Cumpănaşu care s-a decis să vorbească: în numele său, în numele tatălui său, în numele tatălui tatălui său. Veţi afla despre dărâmarea bisericilor (şi despre ingenioasa salvare a altora), despre relaţia Cultelor cu Securitatea, despre arestarea inginerului disident Gheorghe Ursu, despre salvarea de la moarte a lui Laszlo Tokes, despre o posibilă tentativă (postdecembristă) de asasinat a tatălui interlocutoarei noastre şi despre multe, multe alte întâmplări dramatice, dar adevărate. Numai în Adevărul.