Cum ne afectează poluarea

Tuşim fără motiv, ne simţim mai tot timpul obosiţi, iar durerile de cap sunt la ordinea zilei. Acestea sunt efectele de suprafaţă ale poluanţilor din aer şi din alimente, care se insinuează în organism şi ne distrug sănătatea încetul cu încetul.

Sub efectul aerului din ce în ce mai poluat, sănătatea noastră se încadrează într-o statistică crudă: la nivel mondial, peste trei milioane de persoane mor prematur din cauza expunerii constante la plumb, ozon sau la mercur.

Se estimează că, în majoritatea ţărilor industrializate, nivelul pulberilor fine în suspensie (o categorie de poluanţi cunoscuţi ca fiind printre cei mai periculoşi) este de trei ori mai mare decât limita admisă de normele de siguranţă internaţionale.

Mai mult, românii se pot „lăuda” cu cea mai poluată capitală din Uniunea Europeană, potrivit autorităţilor naţionale de mediu. Un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii din 2007 arată că în ţara noastră mor anual 9.400 de persoane din cauza aerului poluat.

De unde vine pericolul?

Ţevile de eşapament ale maşinilor şi conductele de evacuare ale combinatelor ne „furnizează” fără încetare substanţe nocive, care ne pătrund în sânge şi în plămâni, modificând structura celulelor şi producând inflamaţii ale ţesuturilor. Ce au în comun afecţiuni precum cancerul, astmul şi chiar apendicita?  S-a dovedit că toate sunt, într-o anumită măsură, declanşate de poluanţii din atmosferă sau din alimentaţie.

Poluanţii ne împiedică să luăm oxigen din aer

Cercetările din ultimii zeci de ani au arătat că substanţele toxice din aer atacă organismul la scurt timp după contact, determinând o reacţie în lanţ din partea acestuia. Primul „instinct” al organismului este de a produce mai mult mucus, urmat de contractarea muşchilor care înconjoară căile respiratorii.

Astfel, ne este din ce în ce mai greu să respirăm şi să luăm din aer preţiosul oxigen. Substanţele toxice care se găsesc în atmosferă în cantităţi mai mari sunt şi cei mai periculoşi (monoxidul de carbon, ozonul sau pulberile fine în suspensie - un amestec de praf, mercur, plumb, arsenic etc.).

Bolnavii de astm, cei mai afectaţi

Persoanele cu astm, bronşită cronică, insuficienţă cardiacă (mai ales cele în vârstă) sunt cele mai afectate de poluanţii din aer. În plus, rată mortalităţii este mai mare în rândul acestora. Un studiu efectuat în Canada a arătat că mortalitatea în urma expunerii la particule toxice a fost dublă la persoanele cu infecţii respiratorii şi cu insuficienţă cardiacă. De asemenea, copiii care trăiesc în mediul urban, cu concentraţii crescute de oxizi de azot, au risc mai mare de a dezvolta astm.

„Inamicii” de care nu ne putem feri

-Monoxidul de carbon, care se găseşte în fumul de ţigară şi în gazele de eşapament, scoate oxigenul din organism, legându-se de hemoglobină de 200 de ori mai repede decât oxigenul. Expunerea constantă la acest compus duce la dureri de cap sau la ameţeală.

-Ozonul, care se produce în urma interacţiunii dintre lumină şi gazele de eşapament, produce constricţia căilor respiratorii. Nivelul de ozon este mai mare în timpul zilei şi mai scăzut dimineaţa şi seara. Nu confunda ozonul toxic cu stratul de ozon, care absoarbe radiaţiile ultraviolete!

-Pulberile fine în suspensie reprezintă un termen generic pentru un amestec de poluanţi: praf, cenuşă, gaze emise de motoarele Diesel, plumb ori arsenic. Persoanele care se expun la plumb au un IQ mai mic, o dezvoltare deficitară şi probleme de memorare. Arsenicul creşte riscul apariţiei cancerului de plămâni, vezică şi de rinichi şi a problemelor circulatorii de la nivelul pielii.

Aerul fără oxigen creşte tensiunea

Ni s-a tot repetat că excesul de sare şi stilul de viaţă sedentar au un efect negativ asupra tensiunii, dar nimeni nu ne-a avertizat că simplul obicei de a respira poate creşte presiunea arterială. Şi asta din cauza poluanţilor din aer, care pătrund foarte rapid în sistemul cardiovascular, arată un studiu recent realizat de cercetătorii americani de la Universitatea de Stat din Ohio.

Nivelul tensiunii continuă să crească şi la câteva zile de la ultima expunere la poluanţii din aer. Mai mult, din cauza pulberilor fine în suspensie, cantitatea sângelui care circulă prin arterele coronare descreşte, iar inima pompează sânge mai greu. Astfel, riscul de aritmii creşte.

Specialistul nostru

Dr. Magda Ciobanu, medic specialist pneumologie Institutul de Pneumologie „Marius Nasta“

Cercetările ştiinţifice realizate după anul 1950 (când s-a produs un episod grav de poluare în Londra) au arătat că poluarea pe termen lung produce: boli respiratorii (reducerea capacităţii pulmonare, scăderea capacităţii de efort, creşterea frecvenţei simptomelor respiratorii de tipul tuse, expectoraţie, respiraţie îngreunată, dar şi exacerbări ale astmului ori creşterea prevalenţei astmului);  creşterea mortalităţii prin cancer pulmonar şi creşterea sensibilizării la polenuri şi instalarea astmului.

Poluanţii din aer pot duce şi la creşterea mortalităţii prin boli cardiovasculare şi a frecvenţei bolilor ischemice coronariene, dar şi a numărului cazurilor de insuficienţă cardiacă şi al vizitelor la camerele de urgenţă pentru simptome respiratorii. Şi expunerea de scurtă durată (de ordinul orelor sau zilelor) poate avea urmări asupra stării de sănătate, putând apărea mai ales simptome respiratorii.

Zgomotele care ne poluează

Numărul persoanelor cu probleme de auz este în creştere în ultimii 30 de ani în întreaga Europă, au observat specialiştii. De vină sunt şi obiceiurile imprimate de stilul de viaţă modern (ascultatul muzicii la căşti, de exemplu), dar şi nivelul ridicat de decibeli la care suntem expuşi zilnic fără voia noastră.

S-a stabilit că în Uniunea Europeană aproape 40 la sută din populaţie este expusă zilnic unui zgomot care depăşeşte 55 de decibeli (limita considerată sigură), iar 20 la sută din populaţia europeană este expusă zilnic unui zgomot mai mare de 65 de decibeli.

Pe perioade scurte de timp, urechea umană poate suporta şi 80 de decibeli (volumul la care se ascultă muzică la o petrecere, de exemplu), însă expunerea pe perioade lungi de timp la zgomote atât de puternice poate lăsa urme ireversibile asupra auzului. De asemenea, pierderile de auz apar şi în urma expunerii de scurtă durată la zgomote foarte puternice (mai mari de 115 de decibeli - zgomotul produs de o formaţie rock în concert).

Cum ne afectează?

Zgomotele puternice afectează structurile fine din urechea internă, astfel explicân­du-se pierderile de auz (fie temporare, fie permanente). În cazul celor temporare, auzul revine după 16-48 de ore. Pierderile de auz temporare pot fi însoţite şi de tinitus (ţiuit în urechi), care în multe situaţii dispare după un timp. Studii recente arată că zgomotele puternice declanşează formarea unor molecule în urechea internă, care distrug receptorii de aici şi duc la pierderea permanentă a auzului.

Apendicita, mai frecventă la oraş

Şi asta tot din cauza aerului poluat. Particulele toxice din aer, în cantităţi mai mari decât în mediul rural, produc inflamaţii în organism, mecanism prin care se declanşează şi apendicita.

Traficul aglomerat este de vină pentru o mare parte a poluanţilor din aer Foto Photoland, Photoland/Age Fotostock, Hepta, Mediafax, Shutterstock

Cercetătorii canadieni de la Universitatea Calgary au descoperit că în zilele cu concentraţii ridicate de ozon, numărul spitalizărilor din cauza apendicitei creşte cu până la 15 la sută. Cercetătorii au făcut studii şi pentru alţi poluanţi, cu rezultate asemănătoare.

Cât de toxic este aerul de la metrou?

Răspunsul cercetătorilor francezi este tranşant: de până la 10 ori mai poluat decât aerul de la suprafaţă. Chiar şi în cazurile mai fericite (când sistemul de ventilaţie este mai performant), concentraţia de pulberi fine în suspensie este de două ori mai mare.

Cum majoritatea poluanţilor din aerul din subteran se formează în urma manevrării metroului, concentraţia acestora diferă şi în funcţie de vechimea vehiculelor folosite. Cu cât metroul este mai vechi, cu atât poluanţii emişi sunt în cantităţi mai mari. Un alt studiu a arătat că particulele din aerul de la metrou, odată intrate în contact cu celulele din plămâni, sunt de opt ori mai toxice pentru ADN decât poluanţii din aerul de la suprafaţă.

Poluarea vine şi din farfurie

Nu doar aerul pe care-l respirăm şi zgomotele din jurul nostru ne poluează zilnic sănătatea, ci şi substanţele chimice din alimentele din comerţ. Poluanţi alimentari sunt considerate acele substanţe care sunt introduse accidental în alimente, de genul pesticidelor ori îngrăşămintelor.

Pesticidele

> Folosite la stropirea culturilor, aceste substanţe se regăsesc pe suprafaţa legumelor şi fructelor şi pot fi îndepărtate prin curăţarea cojii sau, dacă nu, prin spălarea sub jet de apă, pentru mai multe minute, a alimentelor.

Dioxina

> Alături de bifenilii policlorinaţi, această substanţă se poate regăsi în cantităţi mari în alimentele din comerţ şi provin din

mediul înconjurător, în urma activităţilor industriale sau casnice.

Pe termen scurt, nu au un efect puternic asupra organismului nostru, însă, ingeraţi pe termen lung, pot cauza cancer şi pot perturba sistemul imunitar sau pe cel reproductiv. Principalele alimente care au cantităţi importante de dioxină sau de bifenili policlorinaţi sunt laptele, carnea, peştele sau ouăle.  

Aluminiul

> O altă substanţă toxică pentru organism, care se regăseşte în cantităţi importante în alimente este aluminiul, suspectat pentru producerea maladiei Alzheimer. Legumele verzi este posibil să aibă o cantitate mai mare de aluminiu, pe care îl iau din sol şi din apă. De asemenea, o parte din aluminiu poate proveni din vasele în care sunt preparate termic alimentele. Peste 20 la sută din aluminiul pe care îl ingerăm vine din foliile folosite la gătit sau la împachetat.

Ftalaţii

> Un alt grup de substanţe toxice care pătrund în mod arbitrar în alimente sunt ftalaţii, folosiţi la fabricarea caserolelor de mâncare. În ultimii ani, numeroase studii incriminează ftalaţii de perturbarea sistemului reproducător. Aceste substanţe interacţionează cu hormonii, dereglând nivelul endrogenului (hormon feminin) şi androgenului (hormon masculin).

Mâncarea conservată dă stări de greaţă

Produsele din conservă pot avea cantităţi importante de cositor, o substanţă folosită la „îmbrăcarea” materialului din care este făcută cutia. Nu s-au depistat încă efecte pe termen lung ale ingerării de cositor, însă au fost raportate cazuri de crampe abdominale, stări de vomă şi meteorism în cazul unei concentraţii mai mari de 200 mg/kg produs. De exemplu, cantitatea de cositor folosită la cutiile pentru băuturi nu ar trebui să depăşească 100 mg/kg.

Atenţie la cartofi!

Prin prăjirea alimentelor care conţin carbo­hidraţi (cartofi) se generează o substanţă toxică (acrilamidă). Odată produsă, acrilamida nu mai poate fi îndepărtată din alimente. Specialiştii te sfătuiesc să păstrezi alimentele care conţin carbohidraţi în locuri răcoroase şi uscate. Înainte de a-i prepara, păstrează cartofii în apă timp de 30 de minute, pentru ca riscul formării acrilamidei să fie mai mic.

Risc

Se estimează că aerul poluat ne scurtează viaţa cu până la doi ani.

Asemănare

Plânsul unui bebeluş este la fel de puternic ca motoarele unui avion aflat la 100 m.

Clasificare

Aditivii nu sunt consideraţi poluanţi, deoarece sunt introduşi intenţionat în alimente.

Substanţele toxice din locuinţe

Ai crezut că, odată ajuns acasă, poţi închide geamurile şi uşile şi poţi lăsa în urmă poluanţii din aer? Nimic mai neadevărat! O cercetare recentă realizată la Universitatea „Johns Hopkins” arată că substanţele poluante care se găsesc în casă sunt vinovate în mare parte de agravarea simptomelor de astm în rândul celor care au această afecţiune.

Expunerea la un nivel mai mare de 80 de decibeli este dăunătoare

Nu de alta, dar s-a dovedit că pot fi şi de 10 ori mai nocive decât poluanţii din exterior. De unde v in poluanţii de interior?  Din materialele din care sunt construite blocul şi mobila, precum şi în urma activităţilor casnice (gătit, de exemplu). Particulele nocive mai mici de 2,5 microni pot pătrunde adânc în sistemul respirator (până în plămâni).

Poluanţii „de casă”

-Fumul de ţigară conţine peste 4.000 de substanţe chimice, dintre care 200 sunt cunoscute ca fiind otrăvitoare, iar alte 43 sunt cancerigene.
-Formaldehida, care se găseşte în adezivul folosit în vopsele, textile şi în mobila din pal, provoacă tuse, iritaţii ale ochilor, gâtului, pielii, dar şi dureri de cap sau ameţeală.
-Azbestul, folosit în materialele de izolat şi în ciment, pătrunde până în plămâni, lezând ţesutul pulmonar.
-Sistemele de încălzit pe gaz pot produce compuşi periculoşi, precum monoxidul de carbon. Acesta interferează cu circulaţia oxigenului în organism şi perturbă capacitatea de coordonare a mişcărilor.

Specialistul nostru

Prof.dr. Gheorghe Mencinicopschi, Directorul Institutului de Cercetări Alimentare Bucureşti

Poluanţii din alimente pot fi de natură biologică (virusuri, bacterii, paraziţi), care pot da toxiinfecţii sau alergii alimentare, de natură fizică (nisip, pământ) sau chimică (insecticide, îngrăşăminte, substanţele din ambalajele de plastic - ftalaţi, bisfenol A - ori substanţe care provin din activităţile industriale - cadmiu, mercur, plumb).

Poluanţii chimici reprezintă o mare problemă, deoarece produc tulburări hormonale, duc la apariţia cancerului şi la dezvoltare precoce la copii. Mai  mult, unii dintre ei, ingeraţi pe termen lung, afectează creierul. O altă categorie de poluanţi sunt şi substanţele care apar, de exemplu, în urma activităţilor casnice. Dioxinele se generează atunci când facem grătar, prin arderea grăsimii, iar acrilamida, care cauzează cancer, se generează în alimente când le prăjim.