VIDEO Nou pas ştiinţific către vaccinul anti-HIV: maimuţele au fost vindecate, urmează testul pe oameni

O echipă de cercetori americani a protejat mai multe maimuţe-cobai de infecţia cu virusul imunodeficienţei simian(SIV), forma incipientă a HIV.  Oamenii de ştiinţă de la trei institute americane - Spitalul de Copii din Philadelphia, Spitalul Naţional al Copiilor din Columbus(Ohio), Centrul de Cercetare din Boston  - au spus că au folosit cu succes o nouă metoda pentru a dezvolta vaccinul împotriva virusului imunodeficienţei

Conducătorul studiului, şeful spitalul din Philadelphia, Dr. Philip Johnson, a ajuns la această metodă cu ajutorul virusologului Reed Clark din Columbus. Johnson a spus însă că mai este mult de muncă până când tehnica folosită pe animale va putea fi aplicată şi pe oameni.  Pe baza cercetării lor a fost realizat un studiu ce a fost publicat în prestigioasa revistă "Nature Medicine".

“Prima oară am lucrat cu şoareci şi am arătat că tehnica merge pe şoareci, şi acum am demonstrat că efectiv putem transmite aceste gene în maimuţe şi să protejăm aceste animale de SIV", a declarat Johnson.

 “Credem că am putea să luăm genele care reprezintă anticorpii, să le transferăm pacienţilor şi să le întărim sistemul imunitar”, a adăugat specialistul american.

Cercetătorii au reuşit prin această tehnică să blocheze infecţia cu SIV pe maimuţe şi susţin că metoda ar putea fi îndelung-căutatul vaccin împotriva HIV.

Echipa lui Johnson a vrut să creeze anticorpi folosind un virus alterat genetic. Vaccinul a fost astfel adăpostit într-un virus care nu îmbolnăveşte, a fost injectat în muşchi, unde a produs o proteină care a blocat SIV.  Oamenii de ştiinţă au realizat practic un transfer de gene care a produs unele molecule ce au blocat infecţia cu HIV.

ADN-ul care produce proteinele anti-SIV a fost băgat într-un "purtător" care poate duce ADN-ul în celulele maimuţelor. Apoi muşchii au început să producă proteinele. Testele ulterioare au arătat prezenţa în sîngele maimuţelor a proteinei împotriva SIV, animalele imunizate având o mare concentraţie de proteine în sânge timp de peste un an, a mai spus Johnson.

Cercetătorul a mai zis totuşi că producerea unui vaccin care să funcţioneze şi în cazul oamenilor ar putea dura până la câţiva ani. "Nu există nicio garanţie că ceea ce a mers pe maimuţe va merge şi pe oameni", a recunoscut acesta.

Johnson a precizat că pacienţi umani nu au fost expuşi încă metodei pe care a găsit-o echipa sa, dar, în orice caz, "ne vom orienta cu siguranţă către acest lucru ca fiind Faza 1 în testarea pe oameni".

"Este o abordare foarte ingenioasă dar pentru moment, şi cel puţin aşa văd eu lucrurile, metoda este încă departe de uzul clinic", a spus un expert virusolog de la Institutul Wistar din Philadelphia, Hildegund Ertl, care nu a făcut parte din echipa lui Johnson.

Eforturile de aflare a unui vaccin împotriva HIV au fost obiectul central al preocupărilor cercetătorilor SIDA de când a apărut boala în Statele Unite, la începutul anilor 1980. După 29 de ani de muncă, toate vaccinurile HIV s-au dovedit ineficiente împotriva virusului care a omorât peste 2 milioane de oameni în 2008.

Pas istoric

Al 13-lea raport al Coaliţiei de Advocacy privind Vaccinul împotirva SIDA (AVAC), intitulat "Rezolvând împreună puzzle-ul

prevenţiei HIV", arată că cele descoperirile echipei lui Johnson au adus deopotrivă descurajare şi speranţă.

Directorul executiv al AVAC, Mitchell Warren, a spus că "raportul din acest an este despre punerea la un loc a tuturor pieselor. Dacă te gândeşti la asta, nu doar căutarea vaccinului împotriva SIDA, dar de fapt întreg răspunsul la prevenţia HIV este un puzzle. Şi vestea bună este că avem piese noi şi ne aşteptăm la altele pe parcursul acestui an".

"Nicio piesă nu va rezolva singură misterul din spatele vaccinului împotriva SIDA. Dar dacă le punem cap la cap în ordinea corectă, aceasta este calea prin care putem pune capăt epidemia", a completat acesta.

"Noi credem că acesta este unul dintre cele mai îmbucurătoare şi încurajatoare momente din toată istoria cercetărilor pe margina vaccinului SIDA" (Mitchell Warren)

Situaţia la nivel global a bolnavilor de HIV în 2007

Morcovul ar putea căra vaccinul comestibil împotriva HIV

O echipă de cercetători din Universitatea Orebro din Suedia a reuşit să schimbe genele plantelor astfel încât ele să funcţioneze ca un vaccin împotriva  HIV. Plantele au dezvoltat capacitatea să producă o proteină. Şoarecii care au fost hrăniţi cu aceste plante au reacţionat şi au format anticorpi la proteină.

“O problemă majoră a virusului HIV este că suferă mutaţii foarte repede, şi de aceea există astfel în diferite variante. Cu alte cuvinte, nu este posibilă crearea unui vaccin pentru întreg virusul. Mai mult, ar fi prea riscant. În schimb, am selectat o proteină, p24, care există în toate virusurile HIV şi care se comportă aproape la fel în diferitele virusuri“, a spus Ingrid Lindh, autorul disertaţiei despre descoperirea suedezilor.

Pentru ca plantele să producă proteina p24, gena trebuie să facă parte din bagajul lor genetic. Şi cum este imposbil să transferi gena direct de la virus către plantă, cercetătorii au fost nevoiţi să meargă în direcţia opusă. Au plasat gena într-o bacterie pentru ca mai departe să o transmită plantelor. Încercarea a reuşit, plantele au produs p24.

În primă fază, şoarecii au fost hrăniţi cu plantele p24 şi a dat rezultate. Sistemul imunitar al şoarecilor a reacţionat exact aşa cum sperau cercetătorii, producând anticorpi împotriva proteinei. Cu alte cuvinte, a funcţionat ca un vaccin.

“Este foarte probabil ca sistemul imunitar al oamenilor să reacţioneze în acelaşi mod, dar asta nu va fi suficient să spunem că am găsit protecţia completă”, a spus Ingrid Lindh.

Pentru a mări puterea vaccinului, aceşti oameni de ştiinţă vor să adauge mai multe proteine HIV la un loc. In paralel, ei vor căuta să să găsească leguma potrivită, uşor de cultivat în diferite climate şi acceptată în toate culturile.

“Morcovul este un candidat foarte serios pentru producerea unui vaccin comestibil, pentru că poate fi mâncat crud, ceea ce reduce riscul ca proteinele să fie distruse de căldură. Este bienal, ceea ce înseamnă că nu este sădit în primul an, făcând mai uşoară prevenţia împotriva  împrăştierii genelor altor plante din  jur”, a mai spus Lindh.

Află aici ce este SIDA, care sunt cauzele apariţiei şi simptomele îmbolnăvirii