Ucenici la şcoala de lideri

Ucenici la şcoala de lideri

În perioadele de criză economică, nevoia de persoane bine pregătite este acută. Tinerii au înţeles că le trebuie şi alte competenţe decât cele pe care le deprind la facultate, aşa că merg la cursuri de leadership.

În România s-a dezvoltat o cultură a diplomelor care eludează dobândirea unor competenţe reale. În acelaşi timp, presa publică sfaturi despre cum să ajungi lider, eventual în cinci paşi, dar pe de altă parte deplânge faptul că trăim într-o societate fără repere. Tinerii însă nu stau degeaba.

Sunt persoane care au înţeles că trebuie să se implice în propriul destin dacă vor s-o ducă bine. De obicei, cu cât sunt mai tinere, cu atât sunt mai implicate. La 19 ani fac câte două facultăţi, au deja un serviciu (iar dacă nu au, vor căuta să se angajeze în cel mult un an după ce au intrat la facultate) şi mai găsesc timp şi pentru diverse forme de educaţie alternativă. 

O astfel de persoană este Mihaela Popa, din Alba Iulia, studentă în primul an la facultăţile de administrarea afacerilor şi de psihologie din Cluj. Mihaela e abonată la diverse grupuri de discuţii pe internet pentru că îi place „să fie în temă”. Aşa a aflat de existenţa unei şcoli de leadership adresate tinerilor.

Piaţa abundă în cursuri, traininguri şi conferinţe de leadership şi dezvoltare personală. Majoritatea, însă, sunt concepute pentru manageri, adică pentru oamenii care se află deja în posturi de răspundere în companii şi care vor să îmbunătăţească felul în care îşi coordonează echipa.

Şi preţurile tot pentru manageri sunt gândite. Cel mai ieftin tarif pe ziua de curs, „ghiocelul pieţei”, spune trainerul Dorin Dâncu, este 300 de euro, însă ajunge şi până la 2.500 de euro. Doar câteva se adresează tinerilor. Printre acestea se numără Fundaţia Codecs, care are programe pentru liceeni, şi Fundaţia Leaders, care vizează segmentul 18-25 de ani.

Exerciţiu de maturizare

Mihaela şi-a făcut un scop din participarea la „Leadership School”, mai ales că a ambiţionat-o costul - 380 de euro. Până la urmă s-a potrivit să meargă cu bursă. „Urmăream toate mesajele legate de eveniment şi aşa am aflat că Fundaţia Dinu Patriciu oferea trei burse complete. A fost ca şi când mi-ar fi zis cineva: «hei, e pentru tine!». Am aplicat foarte convinsă că merit şi că o să fiu acolo, şi aşa a şi fost.”

Timp de cinci zile, Mihaela împreună cu alţi aproximativ 60 de tineri din toată ţara a avut parte de jocuri de echipă, traininguri şi sesiuni de discuţii cu notabilităţi autohtone care şi-au împărtăşit experienţa de viaţă, atât personală, cât şi profesională.

„Mi se pare un exerciţiu foarte bun să stai câteva zile cu nişte oameni pe care nu-i cunoşti, şi timp de cinci zile, cât am stat noi, să te gândeşti întâi la ceilalţi şi apoi la tine. E un exerciţiu foarte bun de maturizare”, spune o altă participantă, Florina Pavel, în vârstă de 21 de ani, studentă şi ea la două facultăţi şi angajată cu normă întreagă la o asociaţie nonprofit din Bucureşti.

La sfârşit a fost simularea de business. Echipele au preparat turtă dulce pe care au încercat să o vândă pe stradă în centrul Braşovului, oraşul în care s-a desfăşurat ultima ediţie a „Leadership School”. „În ziua respectivă a plouat”, povesteşte Florina.

„A fost îngrozitor pentru afacere. După prima oră eram uzi fleaşcă. Unii s-au demoralizat complet. Şi eu am avut un moment în care am zis «gata, nu mai vreau!», dar mi-am dat seama că nu ajut în niciun fel echipa dacă reacţionez aşa şi mi-a trecut.”

Câştigătoare, adică pe profit, a ieşit până la urmă echipa condusă de Romeo Tulea, de 27 de ani, din Bucureşti. „De la acest training am plecat cu foarte multă încredere în mine şi în puterile mele de a face ceva. M-a motivat şi m-a învăţat că nu trebuie să mă mulţumesc niciodată cu puţin”, spune Romeo.

Pregătire pentru viaţa reală

„La «Leadership School», chiar dacă ne intitulăm «şcoală», nu dăm calificative, dar îi pregătim pe participanţi pentru cel mai dur examen pe care îl pot avea: cel cu viaţa reală”, declară Alexandru Gorun, directorul executiv al Fundaţiei ­Leaders.

„Nu punem accentul pe teorie. Venim cu abordare informală, deschisă şi pragmatică, foarte greu de găsit în sistemul de educaţie românesc. Personal cred că este de preferat să afli «tips&tricks» de la cei care îşi conduc cu succes echipele şi ulterior să poţi aplica cele învăţate, decât o notă de 10 la examenul de project management, în foaia matricolă.”

Actriţa Maia Morgenstern s-a numărat printre vorbitorii care au încercat să-i inspire pe tineri cu poveştile lor. Dacă iniţial a fost sceptică în a veni în faţa unui auditoriu atât de „necopt”, actriţa a sfârşit prin a participa ca vorbitor la mai multe ediţii ale şcolii. A descoperit aici tineri entuziaşti şi receptivi.

Cu ani în urmă, când ea însăşi era asemenea lor, adică la început de drum, astfel de şcoli nu existau. Actriţa spune că îşi datorează devenirea unui şir de întâlniri care i-au marcat traseul. Despre acelaşi lucru este vorba şi aici: o serie de întâlniri, care însă nu mai sunt lăsate în seama destinului, ci sunt riguros organizate de o mână de tineri zeloşi. 

„Cred că şcolile de dezvoltare personală sunt foarte importante pentru că selectează grupuri de oameni cu interese comune, chiar dacă activează în domenii foarte diferite profesional”, declară actriţa. „Până la urmă îi şi lămuresc, dincolo de prejudecăţi, de clişee, de imagini cu care sunt bombardaţi prin media, asupra interesantelor şi profundelor aspecte ale domeniilor de activitate ale profesiunilor.”

De asemenea, „activităţile acestea creează şi sentimentul grupului”, adaugă Maia Morgenstern. „Nu vorbesc de spiritul gregar, dimpotrivă, e un sentiment de responsabilitate care poate alunga, şi bine o face, sentimentul de însingurare prezent în orice societate, şi mai ales în societatea noastră de acum, tulburată, nelămurită.”

Vorbele actriţei sunt susţinute de cele ale participanţilor. Pentru Mihaela, studenta din Alba Iulia, participarea la aceste cursuri a fost hotărâtoare. Cu două luni înainte de bacalaureat, Mihaela era „foarte nedumerită” în legătură cu ce urma să facă „mai încolo”. „De aceea am vrut să merg, în primul rând. Voiam să găsesc acolo o sursă de inspiraţie, sclipirea aia dinainte să mă hotărăsc.” La „Leadership School”, Mihaela spune că a învăţat să gândească „pentru ea” şi să aibă încredere în ea, prin exemplele celorlalţi.

Citiţi şi : Uşa dezvoltării personale se deschide din interior