Trimitere la Oscar

Care este cel mai bun medic? Pentru colegi, raspunsul e boala curata. Pentru bolnavi, e poate cea mai importanta intrebare. Odata ce ai dreptul, macar pe hartie, de a-ti alege specialistul, trebuie sa

Care este cel mai bun medic? Pentru colegi, raspunsul e boala curata. Pentru bolnavi, e poate cea mai importanta intrebare. Odata ce ai dreptul, macar pe hartie, de a-ti alege specialistul, trebuie sa stii pe ce te bazezi. Oricine are cunostinte intr-un spital trebuie ca a fost chestionat macar odata: il stii pe X... e bun? Raspunsul corect, argumentat, nu-l poate da nimeni, fiindca lipsesc instrumentele de masura si control. Daca medicina e intr-o oarecare masura si o arta ne putem lipsi de cifre? Putem organiza o ceremonie care copiaza Oscarul (la fel cum PIB-ul Romaniei il copiaza pe cel al Californiei)? O revista medicala frumos colorata a incercat sa iasa din plutonul celor o suta de publicatii cu care concureaza pe piata, organizand o astfel de gala. Din punctul de vedere al unui investitor privat, actiunea a justificata si cu asta basta. Ce te faci ca juriul era alcatuit, in mare majoritate, de reprezentanti ai Puterii politice si ai structurilor de putere din lumea medicala: Minister, Casa de Asigurari, Colegiul Medicilor? Sa nu uitam ca decizia, in cazul premiilor Oscar, apartine Academiei Americane de Arta si asociatiei regizorilor de scurtmetraje. La noi, Academia de Stiinte Medicale nu functioneaza. Academia "mare" (daca ne gandim la procedura prin care se acorda Nobelul) n-ar fi acceptat, probabil, sa gireze o manifestare atat de nestiintifica. Oamenii de la Minister si Casa, dimpotriva, s-au simtit ca pestii in balta, caci asa lucreaza ei si la serviciu: fara criterii obiective, fara transparenta, dupa bunul lor plac sau interesele gruparii din care fac parte. Nici nu-i de mirare ca au iesit "din urna" tot felul de ciudatenii. Singura premiera autentica in 2004, respectiv transplantul dublu de rinichi si pancreas, n-a fost luat in calcul. In schimb, a fost premiat norocul, ca la Loto, acordandu-se o diploma pentru transplantul de la sot la sotie. O chestie in care medicul laureat n-are nici un amestec, totul tinand de teoria probabilitatilor: nu e deloc imposibil ca doua persoane compatibile genetic sa se casatoreasca din intamplare. Nici "Chirurgia ficatului", manualul devenit evenimentul publicistic al anului, nu i-a impresionat pe membrii juriului, mai atenti la cartile de credit si bilantul contabil decat la tratatele stiintifice. Altfel nu se explica de ce au ignorat aceasta monografie in doua volume, cu 47 de autori din toata lumea, editata sub autoritatea si coordonarea unui medic roman. Considerand ca evenimentul anului este o operatie de tumora giganta, juriul se autoacuza. Asta nu-i de lauda. E o rusine pentru sistemul sanitar ca o "buba" care se putea extirpa cand avea 1-2 centimetri a ajuns sa cantareasca zeci de kilograme. Asa se intampla, de fapt, cu mii si mii de pacienti care ajung la medic cand nu mai e mare lucru de facut, pentru ca preventia si depistarea precoce nu sunt asigurate de Minister si Casa. E o rusine ca, la final de mandat, aceste doua institutii sa aleaga pe cei mai buni dintre cei 40.000 de medici, cand n-au fost in stare, in patru ani, sa separe graul de neghina la nivelul celor 400 de spitale din tara. Fara indicatori de calitate ai actului medical, fara indicatori de masurare a performantelor fiecarui medic, totul e o mare pacaleala. Fara un for academic care sa o gireze, actiunea ramane o simpla promovare comerciala. Cum sa aprecieze un pacient care e cea mai buna clinica si cel mai bun chirurg, daca nici cei care finanteaza Sanatatea nu stiu sau nu vor sa o faca? Nu-i ramane decat sa se increada in sansa: poate ca ciomul neprins, care lucreaza in spitalul cu pricina, era plecat sa-si ia vreun premiu, atunci cand a sosit Salvarea.