Transplantul, şansa la viaţă în bolile grave

Ciroza şi insuficienţa renală sunt câteva dintre afecţiunile în care este indicată intervenţia. Astăzi, cu ocazia Zilei Transplantului în România, medicii atrag atenţia asupra importanţei donării de organe şi de ţesuturi umane necesare pentru transplanturi.

Prin transplant se înlocuieşte un organ sau un ţesut lezat cu un alt organ/ţesut sănătos provenit de la un donator viu sau aflat în moarte cerebrală. În ţara noastră, operaţiile de transplant se fac prin Programul Naţional de Transplant de Organe, Ţesuturi şi Celule din cadrul Agenţiei Naţionale de Transplant, iar centrele unde se poate face o astfel de intervenţie sunt cele din Bucureşti, Timişoara, Cluj-Napoca, Târgu Mureş şi Iaşi.

„Cu excepţia transplantului pulmonar, în România se pot face toate tipurile de transplant", precizează medicul Dan Luscalov, directorul executiv al Agenţiei Naţionale de Transplant.

Primul transplant realizat de un robot

Înlocuirea pe cale chirurgicală a rinichilor bolnavi cu rinichi sănătoşi oferă şanse celor cu boală cronică renală aflată în stadiu terminal. În insuficienţa renală, este indicat ca transplantul de rinichi să se efectueze înainte de începerea dializei. Însă, din cauza lipsei de donatori, majoritatea celor diagnosticaţi cu această boală încep tratamentul prin dializă.

În România, unde s-au efectuat peste o mie de transplanturi renale, cei mai mulţi rinichi au fost prelevaţi de la donatori vii. Anul acesta, în premieră s-a efectuat la Cluj primul transplant renal făcut de un robot asistat de medici.

Transplantul hepatic este recomandat în boli precum ciroze cauzate de infecţia cronică cu virusurile hepatitice B sau C, ciroză alcoolică şi insuficienţă hepatică. Rata de supravieţuire la pacienţii cu transplant de ficat este de 90 la sută la un an şi de 70 la sută la cinci ani. Au contraindicaţie de a face o astfel de operaţie persoanele care, pe lângă afectarea ficatului, au o formă de cancer localizat la alt organ, consumă frecvent alcool sau boli cronice de inimă sau de plămâni.

În ceea ce priveşte transplantul de inimă, printre indicaţiile acestuia se numără cardiomiopatia ischemică sau dilatativă, bolile cardiace congenitale şi insuficienţa cardiacă în ultimul stadiu. Respingerea noii inimi sau infecţiile sunt câteva dintre riscurile ce pot să apară după un astfel de transplant. Jumătate din pacienţii supuşi unui transplant de inimă supravieţuiesc după 10 ani de la intervenţie.

Celule stem pentru miocard

În ţara noastră, se poate efectua şi transplant de celule stem, cele mai multe de acest gen fiind indicate în caz de boli maligne ale sângelui (leucemii).

Celulele stem folosite sunt cele obţinute din sângele pacientului sau de la un donator înrudit. Însă transplantul de celule stem are şi alte indicaţii, precum afecţiuni ale miocardului. În România, un astfel de transplant a fost făcut în 2004, la Timişoara. De asemenea, în ţara noastră, transplantul de celule stem este posibil şi în ciroză hepatică şi în diabet.

Citiţi sâmbătă în „Adevărul Sănătate“

-Dosar Strategii pentru o inimă puternică: cum se evaluează corect factorii de risc pentru bolile cardiovasculare; din ce cauze apar astfel de afecţiuni tot mai frecvent la tineri; soluţii terapeutice de ultimă oră
-De ce apare cancerul pulmonar şi la nefumători
-Soluţii din natură pentru picioare grele
-Bunătăţi exotice care te feresc de boli
- Trucuri să-ţi recâştigi încrederea în tine
- Ghid complet de epilare
-5 lucruri care fac iubirea să dureze