Stresul dereglează ceasul biologic

O echipă de cercetători americani de la Universitatea din California a demonstrat ceea ce se bănuia de mai mult timp: faptul că stresul prelungit produce modificări în structura cromozomilor celulelor organismului. Cu alte cuvinte, stresul modifică ceasul biologic al celulelor.

Procesul de îmbătrânire şi reînnoire al oricărei celule vii este guvernat de telomeri – structuri aflate la terminaţiile cromozomilor. Aceştia din urmă sunt alcătuiţi din dubla spirală (dublu-helix) de ADN, din nucleul celular.

De fiecare dată când celulele se divid, telomerii devin din ce în ce mai mici, ajungând până la un punct în care diviziunea celulei nu mai este posibilă. O echipă de la Universitatea din California, a descoperit că oamenii care sunt supuşi unui stres continuu au modificări ale structurii cromozomilor, şi anume la nivelul telomerilor. Specialiştii au descoperit că pe măsură ce oamenii sunt mai stresaţi, lungimea telomerilor scade.

Cercetătorii au evaluat nivelul de stres al fiecărei persoane studiate, pe baza unui chestionar, şi au comparat apoi lungimea telomerilor, prin analize de sânge. În urma comparării lungimii telomerilor, s-a descoperit că cei mai stresaţi oameni au telomerii cei mai scurţi.

Spre deosebire de subiecţii relaxaţi - care au o lungime a telomerilor de aproximativ 3.660 de unităţi - lungimea telomerilor celor stresaţi este de aproximativ 3.110 unităţi. Geneticienii susţin că, în medie, lungimea telomerilor scade cu 31 până la 63 de unităţi în fiecare an de viaţă.

Astfel, dr. Elissa S. Epel, coautoare a studiului, arată că pentru cei stresaţi îmbătrânirea celulelor din organism este accelerată cu nouă până la 17 ani, ceea ce duce la moarte prematură provocată de infecţii sau boli cardiovasculare. Studiile anterioare au demonstrat legătura telomerilor cu bolile sau cu durata vieţii, arată revista „The Lancet“. Aceste structuri devin progresiv mai scurte de fiecare dată când celula se divide. Se bănuia dealtfel că această scurtare este una dintre caracteristicile critice pentru îmbolnăvire şi îmbătrânire.

Un alt studiu a arătat că persoanele cu probleme cardiace au telomeri mai scurţi, în timp ce alt studiu a arătat că lungimea telomerului poate prezice moartea. În timp ce alte cercetări efectuate în paralel au indicat că lungimea telomerului – şi durata de viaţă – se moştenesc, este neclar deocamdată cum se transmit astfel de modificări de la o generaţie la alta.

Telomerii scurţi cresc riscul de îmbolnăvire

Pe de altă parte, un simplu test de sânge ne va putea spune, în viitor, cât de mult vom trăi, informa recent BBC, citând un studiu realizat de cercetătorii americani de la Universitatea din Utah. Astfel, cercetătorii au ajuns la concluzia ca dimensiunile telomerilor pot indica destul de bine dacă o persoană mai are de trăit 15 ani sau mai mult, după ce ajunge la vârsta de 60 de ani. La studiul condus de dr. Richard Cawthon au participat 143 de persoane cu vârste de peste 60 de ani.

Oamenii cu telomeri scurţi prezintă un risc foarte mare de a dezvolta diverse boli provocate de îmbătrânire, şi un risc dublu de a deceda în următorii 15 ani din cauza unei probleme cardiace sau din cauza unei infecţii respiratorii (pneumonie spre exemplu), spre deosebire de cei care au telomeri mai lungi.

„Acesta este primul studiu care arată că lungimea telomerilor poate determina cât de mult mai are de trăit o persoană. Dacă studiile ulterioare vor demonstra acelaşi lucru, este posibil ca în viitor să mărim durata de viaţă folosind mijloace medicale care să menţină lungimea acestor telomeri“, a declarat dr. Cawthon.

ADN-ul şi cromozomii

ADN-ul (acidul dezoxiribonucleic) este o moleculă prezentă în fiecare celulă vie şi conţine toată informaţia genetică necesară pentru a face organismele să funcţioneze. ADN-ul este situat în nucleul („miezul“) fiecărei celule, într-o structură numită cromozom. Acesta utilizează patru compuşi (nucleotide).

Înşiruirea nucleotidelor (citozina, guanina, timina şi adenina) formează lanţul ADN. Acesta, împreună cu un al doilea lanţ, cu care alcătuieşte un dublu-helix, formează un cromozom. Fiecare specie de vieţuitoare are un număr specific de cromozomi, la om acesta fiind de 46.