Somnambulismul este determinat genetic

Persoanele care suferă de somnambulism prezintă un defect al cromozomului 20, care se transmite genetic. Descoperirea aparţine specialiştilor Şcolii de Medicină a Universităţii din Washington, care au analizat patru generaţii ale unei familii de somnambuli.

Următorul pas în găsirea tratamentului pentru această problemă constă în depistarea genelor „vinovate". „Este posibil ca mai multe gene să fie implicate. Ceea ce am găsit este doar locusul genetic pentru somnambulism", menţionează Christina Gurnett, unul dintre medicii care au coordonat studiul.

50% risc de transmitere

Experţii americani au folosit mostre de salivă de la 22 de membri ai familiei. Dintre aceştia, nouă sufereau de somnambulism şi prezentau particularităţi la nivelul ADN-ului. Dacă o persoană suferă de somnambulism, riscul de a transmite problema descendenţilor este de 50%.Somnambulismul afectează 10% din copii şi unu din 50 de adulţi. Mulţi copii „umblă" în somn în stare de transă, iar cel mai adesea această problemă este una benignă, care dispare de la sine odată cu înaintarea în vârstă. Dar există situaţii în care persoana în cauză este un pericol pentru ea însăşi sau pentru cei din jur în episoadele de somnambulism. De exemplu, unele persoane pot ieşi din casă sau se pot urca la volanul maşinii, iar altele pot comite acte de violenţă. De obicei, episoadele de somnambulism apar la scurt timp după ce persoana respectivă adoarme, adică în faza de somn profund, lipsit de vise (non-REM). Dimineaţa, la trezire, cel în cauză nu-şi aminteşte ce s-a întâmplat. Specialiştii spun că stresul şi oboseala favorizează apariţia episoadelor de somnambulism.