Securitatea funcţiona ca şi STASI

* Ambele instituţii au avut concepţie, sarcini şi activităţi similare * Dosare importante ale securităţii est-germane au fost aduse la Bucureşti înainte de 21 decembrie 1989 şi nu au fost recuperate nici până azi

Pentru prima dată, Pacepa revenea în spaţiul ex-sovietic, al cărui principal defector fusese, pentru a studia arhivele STASI. El este considerat de americani şi de alte state occidentale ca având "un merit deosebit" în căderea comunismului.
I. M. Pacepa vorbeşte despre modul de acţiune al STASI, care a fost aproape identic cu cel al Securităţii.

STASI şi Securitatea, identice
- Domnule general, după 16 ani de la alungarea lui Ceauşescu, nu cunoaştem încă adevăratele dimensiuni ale activităţii Securităţii. Credeţi că arhivele STASI ne vor da o idee?
- Da. Ambele instituţii au avut concepţie, sarcini şi activităţi similare.

Sediile STASI, sigilate în decembrie 1989
- Domnule general, ce s-a întâmplat în decembrie 1989 în Berlinul de Est după căderea regimului comunist ?
- De îndată ce zidul Berlinului a fost dărâmat, organul de securitate al fostei Republici Democrate Germane, Staatsicherheitsdienst ori STASI, a încercat să se salveze schimbându-şi numele în AfNS (Amt für Nationale Sicherheit, ori Oficiul Securităţii Naţionale) şi pretinzând că este o nouă instituţie. Adică a încercat să facă exact ceea ce a făcut Securitatea, care şi-a schimbat numele în SRI. Din fericire, manevra STASI nu a reuşit. În dimineaţa de 11 decembrie 1989, când stasiştii din Berlinul de Est s-au prezentat la lucru, nu au mai putut intra în sedii. Toate cele 18 clădiri cenuşii de pe Normanen Strasse, sediul central al Stasi, aveau uşile încuiate şi sigilate. Anunţuri lipite la intrări informau că STASI/AfNS a fost desfiinţat şi că sediile sale au fost luate sub control de către un comitet cetăţenesc de stat.
- Ştiu că apoi aţi vizitat sediul STASI…
- Da, câteva luni mai târziu am vizitat ceea ce rămăsese din STASI şi am avut plăcuta surpriză să văd că 16 din cele 18 clădiri ale sediului central fuseseră vândute unor firme particulare germane şi străine, care le transformaseră în birouri. Una din cele două clădiri nevândute (House #1), în care fusese centrul de comandă al Stasi, a fost transformată în muzeu, administrat de BSV (Bund der Stalinistisch Verfolgten, Asociaţia celor Persecutaţi de Stalinism). Etajul II, unde au fost birourile lui Mielke, Wolf şi ceilalţi conducători ai STASI, era exact aşa cum l-am văzut în vizitele pe care le-am făcut acolo ca secretar de stat la MAI român. Până şi zecile de decoraţii primite de Stasi, care umpleau atunci un întreg perete din biroul lui Mielke, au rămas neatinse. Restul etajelor au conţinut aparatură, documente şi fotografii ilustrând activitatea celor mai importante unităţi operative ale STASI, de la direcţia ei de informaţii externe până la uriaşele ei centre de interceptare a telefoanelor şi de cenzură secretă a corespondenţei poştale. Cea de-a doua clădire care nu a fost vândută este "House #8", ce conţine arhivele STASI. Aceasta poate fi vizitată cu autorizaţie specială.

Ceauşescu a preluat dosare STASI
- Ce s-a întâmplat cu arhivele serviciilor secrete est-germane?
- STASI este singura poliţie politică comunistă ale cărei arhive au fost recuperate aproape integral de autorităţile NATO. Spun aproape integral deoarece, la începutul lui 1990, Erich Mielke şi Markus Wolf au făcut declaraţii scrise în care au arătat că, în timp ce zidul Berlinului era dărâmat, ofiţerii Stasi distrugeau zi şi noapte dosarele cele mai secrete ale STASI, ca, de exemplu, cele ale ofiţerilor deplin conspiraţi şi cele care atestau implicarea STASI în terorismul internaţional. Potrivit aceloraşi declaraţii, câteva mii de dosare "extrem de delicate" ale STASI au fost transportate în România cu avioane puse la dispoziţie de Securitate, pe baza unei înţelegeri secrete dintre Honecker şi Ceauşescu.
- Au fost aceste dosare recuperate de către germani ?
- Securitatea şi SRI au păstrat tăcerea absolută pe acest subiect. În orice caz, dosarele nu s-au reîntors în Germania.

Securitatea a livrat rafturile rotative pentru arhivele STASI
- Ce conţin arhivele ?
- Cele cinci etaje ale arhivelor STASI sunt pline cu rafturi rotative, confecţionate şi livrate de Securitate. Lungimea lor totalizează peste 200 kilometri. Fiecare kilometru conţine aproximativ 15 milioane de pagini şi cântăreşte circa 50 de tone. Prima arhivă, denumită Offizielle und Innoffizielle Mitarbeiter, conţine dosarele ofiţerilor şi informatorilor Stasi şi este proprietatea guvernului german. Această arhivă este accesibilă numai salariaţilor guvernamentali, jurnaliştilor şi altor persoane autorizate din Germania şi celelalte ţări NATO. Foştii ofiţeri şi informatori ai Stasi nu au dreptul să-şi vadă dosarele. Cea de-a doua arhivă a STASI este numită Opferakte (Dosarele Victimelor).

Revelaţiile despre STASI au fost uluitoare pentru serviciile de informaţii vest-germane
- Ce s-a descoperit în aceste arhive? Sunt dezvăluiri importante?
- Revelaţiile furnizate de arhivele STASI au fost uluitoare chiar şi pentru serviciile de informaţii şi contrainformaţii vest-germane care credeau că cunosc în bună măsură STASI. Prima lor surpriză a fost planul OibE (ofiţeri în misiune specială), cunoscut ca "ordin de supravieţuire", care stabilea sarcinile STASI în cazul unei revolte populare sau al unei lovituri de stat. Semnat de şeful STASI, Erich Mielke, la 17 martie 1986 şi înregistrat ca document ultrasecret nr. 0008-6/86, planul OibE prevedea că, atunci când se va da semnalul, un număr de ofiţeri deplin conspiraţi, a căror identitate reală era cunoscută numai de conducerea STASI, se vor autoinstala în posturi-cheie din interiorul ţării şi din ambasadele est-germane în ţările capitaliste.

Oamenii STASI au preluat Puterea după căderea dictaturii
- A avut planul STASI vreo finalitate?
- Majoritatea politicienilor care au deţinut poziţii prominente în RDG după căderea dictatorului comunist au fost oameni ai STASI. Printre ei: Gregor Gysi, conducătorul Partidului Democratic Socialist, care a succedat partidul comunist; Lothar de Maziere, primul premier al RDG ales în alegeri libere; Ibrahim Bhme, fondatorul Partidului Social Democratic din RDG; şi Wolfgang Schnur, liderul Deşteptării Naţionale, un partid politic extrem de popular care s-a autodestrămat după ce a fost demascată public apartenenta lui Schnur la STASI.

Securitatea a avut plan similar
- A avut şi Securitateaun plan similar?
- Da. S-a numit "Planul M". În 1990 l-am descris în revista americană Newsweek şi în 1993 în cartea Moştenirea Kremlinului.
- Ce s-a mai descoperit în dosarele STASI ?
- Cea de-a doua surpriză a fost numărul imens de recrutări făcute de STASI în rândul populaţiei. Numai în oraşul Erfurt, care avea mai puţin de 200.000 de locuitori, au fost identificaţi peste 50.000 de informatori şi colaboratori. Aceşti urmăritori au fost, la rândul lor, urmăriţi de STASI. Cazul lui Christa Wolf, renumită scriitoare din RDG şi membră a comitetului central, este semnificativ. Ea a fost recrutată de STASI în 1959, când avea 30 de ani. Pe lângă dosarul ei de informator s-au găsit însă în arhiva STASI alte 42 de dosare voluminoase, care conţineau transcrierea zilnică a convorbirilor pe care Christa Wolf şi soţul ei le-au purtat acasă şi la serviciu, unde aveau microfoane ascunse în fiecare încăpere.