Securitatea şi Vatra Românească, implicate în asasinarea lui Ioan Petru Culianu

Interviu cu profesorul Ted Anton, de la Universitatea din Chicago, laureatul celui mai important premiu american pentru investigaţiile sale despre scriitorul român

parte din concluziile sale în cartea "Eros, Magic and the Murder of Professor Culianu" (Northwestern University Press, 1996). Volumul a luat două premii importante: Carl Sandburg Award în Nonfiction from the Friends of the Chicago Library şi National Book Award from Investigative Reporters and Editors.

Ştia că ameninţările deveniseră foarte serioase
- Domnule Ted Anton, în urmă cu câţiva ani aţi publicat o carte în care acuzaţi structuri ale fostei Securităţi că ar fi pus la cale asasinarea profesorului Ioan Petru Culianu. Pe ce vă bazaţi această concluzie?
- Securitatea este cel mai probabil instituţia care se face vinovată pentru moartea profesorului Culianu. Cu câteva săptămâni înainte de a fi asasinat, Culianu a povestit mai multor persoane că primea ameninţări cu moartea din cauza articolelor sale politice. A povestit că îl urmărea cineva la Chicago şi a simţit că ameninţările deveniseră foarte serioase, chiar în zilele dinaintea uciderii sale, după ce îşi exprimase susţinerea pentru întoarcerea la putere a Regelui Mihai şi după ce revista "22" a publicat un amplu şi incendiar interviu cu el. În plus, metoda cunoscută a Securităţii era să-şi umilească victima. Iar locul asasinării lui Culianu este extrem de simbolic şi umilitor.
- De ce credeţi că a fost asasinat Culianu?
- Din cauza articolelor sale politice din primul an după Revoluţia din 1989 care erau scrise într-un stil unic, combinând principii adânci de convingeri religioase şi mistice cu mânia acumulată de-a lungul unei vieţi. Culianu a publicat două povestiri scurte care sugerau că prevede evenimentele chiar înainte ca acestea să aibă loc. Desigur, el doar specula, dar se pare că prin aceasta a atins un nerv sensibil în rândul celor care voiau să păstreze puterea într-o perioadă plină de nesiguranţă şi pericole de tot felul. A aplicat intenţionat toate tehnicile retoricii renascentiste a lui Giordano Bruno ars pe rug de Biserică în 1600, autor pe care el îl studiase. În aprilie 1991 şi-a exprimat sprijinul pentru întoarcerea la putere a Regelui, iar într-un interviu publicat în revista "22" a atacat o generaţie întreagă de persoane care au folosit ilegal puterea şi metoda intimidării conducând din culise. Cred totuşi că asasinii au fost provocaţi de clarviziunea şi combinaţia de politic şi religios din scrierile sale.
- La ce alte concluzii aţi ajuns în urma investigaţiilor legate de asasinarea profesorului Culianu?
- Doar că foarte probabil un alt suspect în crima Culianu este Garda de Fier sau legătura dintre Garda de Fier şi Securitate, mai precis organizaţia Vatra Românească. Este clar că ceva anume în scrierile lui Culianu sfida raţionalul. Cumva a convins pe cineva că reprezintă un pericol. Culianu a crezut întotdeauna că un scriitor, atunci când manipulează cuvintele, manipulează şi lumea întreagă. Cea mai bună dovadă a clarviziunii sale este propria moarte.
- În România au fost lansate diferite versiuni despre motivele asasinatului. Unele invocau motive religioase, altele sexuale. Ce părere aveţi?
- Culianu nu avea niciun duşman şi nici vreo relaţie amoroasă ascunsă. Era logodit cu o americancă tânără, pe care o iubea. Erudiţia sa religioasă era foarte respectată la una dintre cele mai importante şcoli de mistică din lume. Nu există persoană care să obiecteze ceva împotriva învăţăturii sale religioase sau a magiei. Era un învăţat care, dacă iubea ceva, iubea puterea creativă a gândirii mistice, pe care o considera pierdută în lumea modernă. Plănuia să publice o Enciclopedie a Magicului după modelul Istoriei Religiilor a lui Mircea Eliade. Poate că cineva nu dorea ca această carte să vadă lumina tiparului, însă este greu de crezut că ar fi mers atât de departe până a-l asasina.

Cazul nu este închis
- FBI şi poliţia din Illinois au finalizat dosarul Culianu? Din informaţiile noastre, dosarul pare a fi încă deschis, dar nu avem confirmarea acestui fapt. Dvs ce ştiţi?
- Din câte ştiu, FBI nu a închis cazul şi a predat cazul poliţiei din Chicago. Agentul FBI care s-a ocupat de caz a ieşit la pensie, iar detectivul de la poliţia din Chicago căruia i-a fost dat spre rezolvare cazul a decedat.
- La un moment, o informaţie apărută în presa română indica că conducerea FBI i-ar fi transmis ministrului de interne Gavril Dejeu în iulie 1997, când acesta se afla în vizită la Washington, că "asasinul lui Culianu este în România" şi că aşteaptă ca guvernul din Bucureşti să i-l pună la dispoziţie.Cunoaşteţi detalii?
- FBI a făcut două vizite în România special pentru a investiga asasinatul. La început, noile servicii de informaţii româneşti nu au vrut să colaboreze cu agenţia americană. Mai târziu se pare că relaţia între cele două s-a îmbunătăţit cumva.

Tăcerea serviciilor secrete româneşti
- Ştim că aţi încercat, în repetate rânduri, să aveţi discuţii cu autorităţile române, în special cu reprezentanţii serviciilor secrete, dar aţi fost refuzat. Doreaţi date care să vă ajute la investigaţia despre cazul Culianu…
- Timp de mai bine de patru ani am încercat de peste 12 ori prin cereri trimise prin fax, scrisori sau prin telefon să pot vorbi personal cu Virgil Măgureanu, Ion Iliescu şi Ioan Talpeş, succesorul directorului DIE-SIE, Mihai Caraman. Cu toţii au refuzat să vorbească cu mine. Când, într-un final, ajunsesem să programez un interviu cu purtătorul de cuvânt al SRI, Nicolae Ulieru, în ziua şi ora când am venit împreună cu un alt coleg la interviu, acesta era "plecat din oraş" şi nu mai voia să vorbească. A susţinut atunci că nu ştia nimic despre Culianu.
- Ce părere aveţi despre serviciile secrete române din acea vreme? Dar despre cele de azi?
- În 1990 şi la începutul anului 1991, serviciile secrete din România erau foarte active în a manipula evenimentele politice şi în împiedicarea transferului de putere către un guvern democratic. Convorbirile telefonice a numeroşi cetăţeni erau în continuare ascultate, scriitorii erau încă intimidaţi, iar accesul cetăţenilor la autorizaţiile de afaceri era controlat de cei din interiorul serviciilor. Revoluţia continua.
- La 15 ani de la asasinarea lui Culianu, asasinul-asasinii nu au fost prinşi. Credeţi că vom afla adevărul?
- Sigur că eu sper că vor fi prinşi asasinii. A fost o pierdere imensă şi o crimă plină de brutalitate, o acţiune malefică. Era un profesor şi prieten iubit şi un erudit briliant care muncea foarte mult. Culianu a fost o personalitate unică în Istoria ideilor, care trăieşte în continuare în inimile şi gândurile celor care l-au cunoscut sau citit. Câteodată cred că vom afla într-un final care este adevărul despre moartea sa, iar alteori simt că moartea sa va rămâne pentru totdeauna un mister, un final pe care l-a prevăzut în propriile sale scrieri.

Vatra Românească, o organizaţie extremistă
Organizaţia Vatra Românească, creată la începutul anilor "90, este considerată o organizaţie extremistă de către mulţi analişti. "Braţul" ei politic a fost PUNR, partid care, recent, a fuzionat cu PC. Ultimul lider al PUNR a fost generalul Mircea Chelaru, care, la începutul anilor "90, conducea o divizie a SRI. Vatra Românească a fost acuzată de instigarea populaţiei româneşti în timpul tulburărilor entice la Târgu Mureş din martie 1990, folosite ca pretext pentru înfiinţarea SRI. Preşedintele onorific al organizaţiei este Iosif Constantin Drăgan, nr. 2 în "Top 300 - Cei mai bogaţi români". Apropiat al Mişcării Legionare în anii "40, Drăgan a ajuns apoi un apropiat al regimului comunist al lui Nicolae Ceauşescu şi a fost considerat un ideolog al naţional comunismului.

Asasinat în stil KGB
Ioan Petru Culianu a fost împuşcat în cap în 21 mai 1991, pe la spate, într-o toaletă a Universităţii din Chicago. Ion Mihai Pacepa, fostul nr. 2 în Departamentul de Informaţii Externe (DIE), comenta, la acea vreme, că asasinatul a avut loc în stil KGB. Culianu a fost un cunoscut istoric al religiilor, prozator şi eseist. În 1972 a cerut azil politic în Italia, iar regimul comunist îl condamnă la 10 ani de închisoare. Studiază apoi istoria religiilor la Universita Cattolica del Sacro Cuore din Milano. Se va stabili apoi în Olanda şi, ulterior, în SUA, unde a fost profesor la Universitatea din Chicago. Doctorand la Sorbona, prieten şi discipol al lui Mircea Eliade, este autorul unor cărţi de mare răsunet, scrise în toate limbile de circulaţie. Critic foarte dur şi lucid al regimului politic comunist înainte de decembrie 1989, atacă virulent regimul neocomunist al lui Ion Iliescu. Considera Revoluţia o lovitură de stat pusă la cale de KGB. Acuza în numeroase articole, publicate în 1989 şi 1990 în săptămânalul "Lumea Liberă" din New York (adunate postum în volumul Păcatul împotriva spiritului), lipsa de valori morale a culturii române.