Scindarea Mitropoliei Ardealului

Ardealul are o istorie zbuciumată, în care doar credinţa creştină nu a fost obiect de îndoială pentru românul de rând. Marea izbândă a legendarului mitropolit Andrei şaguna a fost aceea

Ardealul are o istorie zbuciumată, în care doar credinţa creştină nu a fost obiect de îndoială pentru românul de rând. Marea izbândă a legendarului mitropolit Andrei şaguna a fost aceea că a reuşit să obţină restaurarea vechii Mitropolii a Transilvaniei, desfiinţată în 1701. Primul sinod al eparhiei sale, desfăşurat în 1850, adunare la care au luat parte 24 de preoţi şi 20 de mireni, a cerut, în frunte cu Andrei şaguna, restaurarea Mitropoliei. Puţină lume ştie că la această adunare bisericească a participat şi Avram Iancu... Noua Mitropolie, cu sediul la Sibiu, urma să fie aprobată abia în anul 1864. În 4 noiembrie 2005, Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) hotărăşte despărţirea în două a istoricei Mitropolii.
O alegere cu cântecDupă moartea Mitropolitului Antonie Plămădeală au fost considerate eligibile dosarele a doi ierarhi: IPS Andrei Andreicuţ, episcop de Alba Iulia, şi IPS Laurenţiu Streza, episcop al Caransebeşului. În cadrul Sf. Sinod din 3 noiembrie 2005, după un al doilea tur de scrutin, Laurenţiu Streza a fost votat Mitropolit al Ardealului cu o majoritate de 72 de voturi, faţă de 60 ale contracandidatului. Lucrările Sf. Sinod au continuat încă o zi. Total neaşteptat şi fără a fi înscris pe ordinea de zi, un grup de şapte ierarhi au cerut împărţirea Mitropoliei Ardealului. Evident, printre aceştia se afla şi perdantul de la alegerile din ziua precedentă, IPS Andreicuţ. Fără a intui reacţii negative, Sf. Sinod s-a grăbit să voteze. Cu o majoritate de voturi a fost aprobată înfiinţarea unei noi mitropolii ardelene cu sediul la Cluj. Singurii care s-au abţinut au fost IPS Nicolae al Banatului şi IPS Daniel al Moldovei. La instalarea noului mitropolit, spiritele erau foarte încinse, chiar dacă au participat şi ierarhii ardeleni disidenţi. Cu acest prilej, împăciuitor, PF Teoctist a declarat că este nevoie de o continuă consolidare a dialogului cu Biserica soră Greco-Catolică "în mod responsabil, pentru că suntem slujitorii aceluiaşi altar. Calea de înţelegere este cea a dialogului, pentru că justiţia nu poate să rezolve probleme de credinţă". Discursul de mai sus introduce în discuţie una dintre mizele reale ale disputei.
Lupta dintre conservatori şi ecumenişti
IPS Laurenţiu Streza a avut o viaţă plină de încercări. După cum declară el însuşi, "cei cinci prunci ai mei au rămas fără mamă", deoarece soţia sa a murit. "După patru ani de suferinţă am fost chemat la ascultare în slujba Bisericii de către IPS Nicolae al Banatului, de către IPS Antonie al Ardealului şi de către PF Patriarh Teoctist. şi am lăsat totul în voia lui Dumnezeu...". Uitând că au mai fost astfel de cazuri în istoria creştinismului, inclusiv la noi, aşa-zişii comentatori l-au atacat tocmai în acest punct. Dar, noul mitropolit ardelean se dovedeşte a fi un viu susţinător al dialogului ecumenic, în special cu Biserica Greco-Catolică. Aici, înţeleptul IPS Nicolae Corneanu al Banatului pare să-i fi fost un strălucit model. Încă de la instalare, IPS Laurenţiu a pledat pentru o rezolvare paşnică şi, totodată, rezonabilă a problemelor patrimoniale din Ardeal. Spre deosebire de acesta, este binecunoscută acţiunea în forţă a Arhiepiscopului Anania faţă de greco-catolici. Pe de altă parte, ceea ce s-a petrecut în cazul de faţă este doar o formă de antrenament pentru un fenomen - firesc, de altfel, în orice religie contemporană care se confruntă cu modernitatea - anume lupta între conservatori şi forţele care se străduiesc să adapteze tradiţia la noile realităţi. În cadrul BOR, lupta aceasta este doar la început, iar mijloacele folosite adesea nu sunt tocmai ortodoxe...
Războiul comunicatelor
Nenumăraţi credincioşi şi instituţii s-au revoltat la primirea veştii împărţirii Mitropoliei Ardealului. Aceasta dovedeşte că modalitatea intempestivă în care Sf. Sinod a înţeles să accepte ruperea mitropoliei a fost greşită. Cei care citesc exclusiv în cheie naţionalistă această ruptură greşesc, la rândul lor. Nu poate fi vorba despre o comparaţie cu Diktatul de la Viena. Este vorba însă despre o acţiune insuficient pregătită mediatic, firească însă pentru o mai bună administrare bisericească. Ceea ce a stupefiat însă este caracterul ambiguu al declaraţiilor ulterioare. Niciunul dintre observatori şi comentatori nu a observat faptul că în cererea iniţială, înaintată de cei şapte ierarhi, se spunea într-un prim paragraf că se cere pur şi simplu nu atât împărţirea Mitropoliei Ardealului, ci mutarea sediului acesteia de la Sibiu la Cluj!... Clujul fiind socotit centrul cel mai important din punct de vedere socio-politic. Abia în al doilea paragraf al cererii se sugerează Sf. Sinod că, dacă prima opţiune nu va fi aprobată, să se recurgă la împărţirea Mitropoliei Ardealului. De altfel, IPS Bartolomeu Anania a declarat în exclusivitate pentru ziarul Adevărul: "Dacă Mitropolit al Ardealului era acum IPS Andrei Andreicuţ, Mitropolia nu se mai rupea în două: era o singură Mitropolie, cu sediul la Cluj". Aşadar, toate reacţiile venite fie din partea taberei sibiene, fie cele ale susţinătorilor acesteia din străinătate au intuit că, în realitate, este vorba despre ambiţii locale, despre o luptă surdă, care nu duce la nimic ziditor. În plus, împărţirea propusă este total inegală - Sibiului revenindu-i mai puţin de o treime faţă de cele două treimi care revin Clujului...
La rândul lor, ierarhii implicaţi au adoptat strategii asemănătoare mai degrabă cu lupta politică. IPS Bartolomeu Anania a recurs chiar la ameninţări la adresa Adunării Naţionale Bisericeşti (ANB), cea care ar urma să confirme hotărârea Sf. Sinod: " (ANB) nu are căderea de a pune în discuţie o hotărâre sinodală canonică fără perspectiva de a fi imediat dizolvată". În replică, biroul de presă al Mitropolitului Laurenţiu Streza a remis presei un material în care este exprimată reţinerea faţă de grăbita solicitare a celor şapte ierarhi din Ardeal, aşteptându-se validarea venită din partea ANB, conform art. 20, litera e, din statutul pentru organizarea şi funcţionarea BOR. Cu acelaşi prilej, IPS Laurenţiu Streza îşi exprimă regretul faţă de impactul mediatic pe care îl au aceste frământări din BOR, chemând ierarhii ardeleni la unitate de acţiune.
Războiul galeriilor
Fiecare dintre tabere a fost în mod evident susţinută de galeriile aferente. În "deplină unitate de cuget şi simţiri" - după modelul bine asimilat pe vremea epocii ceauşiste - intelectuali şi universitari de la Sibiu, respectiv de la Cluj, au început a se război. Puţine au fost personalităţile care să aibă o perspectivă mai amplă, detaşată, echilibrată. Din tabăra clujeană s-a remarcat teologul Radu Preda, a cărei pledoarie, deşi partinică, este mult mai rezonabilă, vine dintr-o solidă cunoaştere teologică, dar demonstrează şi o fină intuiţie a provocărilor reale ce stau în faţa ortodoxiei: "Regândirea prevederilor statutare (ale BOR - notă MV) ar ajuta înainte de toate la regândirea structurilor eclesiale, a numărului şi mărimii episcopiilor, arhiepiscopiilor şi mitropoliilor. În plus, ar da o finalitate mai aproape de eclesiologia genuină a Răsăritului funcţiei episcopale, care nu trebuie să se reducă la dimensiunea administrativă, ci să revină, prin numărul mic de parohii şi prin prezenţa liturgică şi socială a episcopului în mijlocul păstoriţilor săi, la vocaţia părintească." Tabăra sibiană a fost susţinută, printre alţii, şi de legendarul Călugăr Vasile. Într-o scrisoare deschisă adresată PF Teoctist, Călugărul Vasile trage un serios semnal de alarmă cu privire la situaţia creată. Spre deosebire de ceilalţi participanţi la dispută, acesta se întreabă dacă nu cumva Biserica Ortodoxă Română se află în pragul unei schisme. Întrebarea nu este gratuită dacă privim la cele petrecute în ţările ortodoxe din jur - luptele interne au dus la rupturi atât în Ucraina, cât şi în Bulgaria.
Pledoarie pentru o luptă nobilă
Pentru prima oară de la înfiinţarea sa, site-ul Patriarhiei Române a preluat integral un interviu apărut într-o publicaţie laică. Este vorba despre interviul acordat ziarului Adevărul de către academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici. Fără a se feri de întrebările cele mai delicate, acesta a subliniat: "Eu am convingerea că până la urmă ecumeniştii vor câştiga! Aşa trebuie să fie! Ca ortodocşi, trebuie să ne întoarcem cu faţa spre secolul al XXI-lea. Până la urmă, lupta între conservatori şi moderni este o luptă nobilă. Are o dimensiune culturală, şi nu o dimensiune meschină"...Într-un comunicat de ultimă oră primit de la Patriarhie, se arată că decizia Sf. Sinod este irevocabilă, urmând ca lucrările Sf. Sinod care se vor desfăşura astăzi şi mâine să stabilească titulatura celor două mitropolii ardelene... Este exprimată, totodată, înţelegerea faţă de sensibilitatea sibienilor care, de altfel, au şi anunţat că se vor deplasa astăzi cu autocare într-un pelerinaj la Bucureşti, pelerinaj în care se vor ruga pentru unitatea Ardealului. Nu putem să nu constatăm că acest comunicat vine tardiv, după ce întreaga mass-media a fost intoxicată de luptele fratricide fără rost. Defazarea actualei conduceri a BOR este însă binecunoscută. Reacţiile când pripite, când întârziate, nu fac decât să bruieze activitatea indubitabil ziditoare pe care o aduce Biserica în viaţa românului. Mintea (în inimă a) creştinului cea de pe urmă ne va învăţa cândva, poate, că mizele reale ale războiului nevăzut sunt de alt ordin.