Scânteia femeilor din umbră

trădători". Proces cu dublă identitate. Proces petrecut în public, în sala unui aşa-numit Tribunal al Poporului, şi în media, în principal, în ziarul Scânteia. Proces în care acuzatorul

trădători
". Proces cu dublă identitate. Proces petrecut în public, în sala unui aşa-numit Tribunal al Poporului, şi în media, în principal, în ziarul Scânteia. Proces în care acuzatorul moral a fost chiar conducerea ziarului, prin secretarul (politic), care a coordonat punerea în pagină, şi redactorul-şef, care a scris un incendiar şi grotesc editorial. Proces în care, la bară, acuzatorul public a fost o temută femeie-comisar, o femeie frumoasă şi celebră, soţie a unui scânteist la fel de celebru. Aşadar, pagini uitate, pagini aşteptate, pagini necenzurate. Despre "Scânteia femeilor din umbră".
Ana, Anuţa, Ada, Elena, Eva, Ileana, Julieta, Miarca, Saşa-Alexandra, Sonia, Sulamita, Vanda. şi iarăşi Ana. Unele, soţii, soţii de redactori importanţi, de redactori-şefi, de redactori-politicieni, altele, pur şi simplu, ele însele nişte "instituţii" ale exemplului personal, ale femeii revoluţionare, femeii proletare. şi cupluri celebre. Ana şi Marcel Pauker. Alexandru şi Stela Moghioroş. Iosif/Ioşca şi Liuba Chişinevschi. Vanda şi Alexandru Nicolschi. Alexandra Sidorovici şi Silviu Brucan. Ana şi Sorin Toma (ca şi Ana Pârvulescu, ca şi Ana, aceeaşi Ana şi Pantiuşa, temutul Pantiuşa). Tot atâtea nume, tot atâtea legende. Toate sub "zodia Anei".
"La Siguranţă am făcut greşeala de a recunoaşte..."
"La prima arestare, nu am declarat nimic (...) La a doua, am recunoscut că sunt comunistă şi faptul că am închiriat nişte case, dar nu am dat niciun nume de tovarăş cu care am lucrat (la proces am negat toate acuzaţiile şi tot ce recunoscusem din cauza bătăii..."! Asta declară, într-o "anchetă de cadre", Sonia Moldoveanu, de profesie croitoreasă, angajată ca ziarist la Scânteia datorită back-ground-ului ei ilegalist (arestată şi închisă în închisori militare celebre: Galata-Iaşi şi Mislea - Ploieşti). Bercu Steinberg, "legătura superioară" a Soniei, spune (într-un referat de cadre): "Sonia s'a încadrat în mişcare nu din convingere, ci din cauză că-i plăcea munca din ilegalitate ca o aventură". Cât despre autobiografia de cadre a Soniei Moldoveanu, aceasta poate fi interpretată ca un adevărat "manual al conspirativităţii" "Celulei de partid". Spune Sonia: "La Siguranţă am făcut greşeala de a recunoaşte o serie de camere pe care le-am închiriat cu scopul de a se ţine şedinţe acolo (...) În închisoare am făcut parte din colectiv şi într'un timp am fost chiar resp. economică a unui grup. Am avut legătură cu tov. Melita Apostol. Din închisoare mă mai cunoaşte tov. Adela Natanshon (Direcţia Cadre a Securităţii), tov. Liuba Chişinevschi, Stela Moghioroş şi toate tovarăşele care au fost acolo". Despre dosarul său de cadre, în ansamblu, dosarul Sonia M., acesta arată ca o adevărată "anchetă scrisă", ba chiar "proces-poliţienesc de cadre".

Alias "Vanda". Vanda Nicolschi
Vanda Nicolschi este numai un nume conspirativ. Unul dintre numeroasele nume pe care le-a avut, conform reţetarului conspirativităţii "Celulei" de partid, Seila Averbuch. Evident că numele de Vanda Nicolschi face automat trimitere la Alexandru Nicolschi, temuta eminenţă cenuşie a Securităţii. Evident, Seila-Vanda a fost soţia lui Nicolschi. Potrivit unor serii de dezvăluiri publicistice, primul soţ al Vandei ar fi fost, însă, un alt ilegalist, Dori Goldstein, cu numele conspirativ Rudolf sau Rudi, un apropiat al lui Marcel Pauker. Dori, împreună cu care Vanda a fost arestată, în 1934, la Praga. La un moment dat, Vanda, exclusă din partid, ar fi lucrat pe la Moscova, la Casa Internaţională de Copii Ivanovo, locul unde se aflau, printre alţii, şi copiii Anei Pauker (aflată în închisoare în România) şi lui Marcel Pauker (cel care, ziceau gurile rele ale vremii, i-ar fi fost amant Vandei, înainte să fie "executat" la Moscova). Această controversată şi spumoasă femeie, Vanda Nicolschi, figurează în dosarele de cadre ale Scânteii, la rubrica "Scânteia ilegală", la loc de cinste (prima între toţi şi toate) pe lista celor 22 de aleşi, celor 22 de scânteişti ilegalişti.

Sub zodia Anei Pauker
Mare trebuie să fi fost fascinaţia, seducţia ideologică, puterea exemplului ministrului de externe Ana Pauker în epocă. În epoca cea mai roşie a comunismului. Atunci când multe femei o aveau drept simbol în viaţă pe acea "Stalin în fustă" care, deşi pe locul trei în ierarhia politică, conducea, la propriu şi mai ales din umbră, cu o mână fermă ţara, România acelor vremuri tulburi în care "ora exactă" se dădea de la Moscova. Ana Pauker, deci. O "doamnă de fier" a României anilor "50. La Scânteia, organul de presă al CC al PCR abia ieşit din ilegalitate, umbra Anei Pauker era, în acele vremuri, mai peste tot. şi în paginile ziarelor, cu poze de-o şchioapă, şi în dosarele de cadre, unde ilegalistele vorbeau cu mândrie despre faptul că au fost închise alături de "tovarăşa Ana". Dar şi în cele mai intime discuţii între prieteni/prietene şi chiar între membrii aceleiaşi familii. Vom da în cele ce urmează mai multe exemple grăitoare de femeie revoluţionară, femeie proletară, femeie ilegalistă. şi, totodată, femeie din umbră. Femeie călită, înainte de "44, la şcoala dură a cladestinităţii bazată pe nişte reguli foarte severe şi foarte secrete. Regulile conspirativităţii.

Clanuri şi cazuri. Cazul "Baboian "
Mulţi ziarişti scânteişti au lucrat la Scânteia "în familie", "în clan", cum s-ar spune. Un fel de "tradiţie a casei", dacă ar fi să considerăm că Scânteia a fost, o bună perioadă a ilegalităţii, concepută şi tipărită chiar acasă la familia Toma. Despre Toma senior (scriitorul, jurnalistul, academicianul A. Toma), despre soţia sa, scânteista Sidy (alias "mama Sidy"), despre fiul lor, Sorin Toma, şi despre nora lor, scânteista ilegalistă Ana/Anuţa Toma (fostă secretară şi prietenă intimă a Anei Pauker), am tot vorbit. Un alt caz foarte interesant de "dosar de cuplu" mai puţin cunoscut publicului larg este cel al soţilor Baboian. Miarca (şefa secţiei Comerţ şi Cooperaţie) şi Diclan, alias "Dic" Baboian, redactor principal la Scânteia şi, ulterior, şef de secţie la Flacăra. Dic Baboian, fost ofiţer MFA şi redactor la ziarul "Apărarea Patriei", era fiul unui fost profesor şi jurnalist armean, Artin Baboian, mare ilegalist, arestat de mai multe ori de Siguranţa Statului şi Serviciul Secret. " Legăturile noastre cu Legaţia sovietică şi cu agenţia Tass începură a fi bănuite de organele Serviciului Secret. În ciuda tuturor urmăririlor, am continuat difuzarea materialului ilegal - ziare, reviste, cărţi, prospecte şi filme de lungmetraj (...) Aveam şi un serviciu de radio-ascultare ale cărui ştiri apăreau la rubrica "Radio-Bahay"(...) În 1941, la data de 22 iunie, în noaptea în care tatăl meu a fost ridicat de poliţie şi internat în lagărul de la Tg. Jiu, ziarul nostru a fost silit să înceteze apariţia. A doua zi am fost căutat acasă de organele serviciului secret..."! Cam aşa povesteşte odiseea sa şi a tatălui său Dic Baboian, un om cu rădăcini adânci în Erevanul Armeniei milenare pe care el o numeşte "Patria mea sovietică". După "90, prin publicaţia Diplomatic Club, soţii Baboian au dus mai departe stindardul jurnalistic al clanului Baboian.