În România se ascultă de 14 ori mai multe telefoane decât în SUA

omoloage din Statele Unite, Franţa, Germania sau Marea Britanie, SRI şi SIE nu au avut nicio replică. De asemenea, preşedintele Băsescu a tăcut. Precizări au venit doar dinspre Comisia

omoloage din Statele Unite, Franţa, Germania sau Marea Britanie, SRI şi SIE nu au avut nicio replică. De asemenea, preşedintele Băsescu a tăcut. Precizări au venit doar dinspre Comisia parlamentară de supraveghere a activităţii SRI, explicaţii însă care frizează penibilul şi care sunt taxate de foştii şefi de servicii secrete. Investigaţia ziarului Adevărul despre serviciile secrete a continuat, deoarece, la 16 ani de la alungarea dictatorului Ceauşescu, există încă numeroase semne de întrebare privind activitatea acestora.

21 milioane de români, ascultaţi cât 295 milioane de americani
România şi Statele Unite ale Americii sunt aproape la egalitate privind interceptările convorbirilor telefonice, conform datelor făcute publice pentru anul 2004. Astfel, 21 milioane de români au fost ascultaţi cât 295 milioane de americani. Proporţia este covârşitoare şi pune multe semne de întrebare despre motivaţiile acestor interceptări, România neaflându-se, din fericire, printre ţintele atacurilor teroriste şi neavând alte probleme pe plan intern sau internaţional care să pună în discuţie un volum atât de mare al interceptărilor. Practic, la o populaţie de circa 14 ori mai mică, în România, numărul de persoane ascultate este la nivelul celei mai mari puteri mondiale, Statele Unite. Ţară care, după septembrie 2001, şi-a dublat aproape interceptările telefonice pentru a preveni eventualele atentate. Situaţie care a provocat în Statele Unite numeroase proteste ale societăţii civile şi ale presei, care nu s-au sfiit să vorbească despre încălcarea drepturilor civile.

Datele oficiale
În 2004, în SUA, interceptările telefonice au vizat 3.464 persoane, cu 19 la sută mai mult decât în anul precedent, conform datelor DHS (Departament of Homeland Security). Acest lucru, pe fondul ameninţărilor teroriste care menţin constant alerta la "portocaliu" sau "roşu". În România, ţară care nu a depăşit niciodată culoarea "albastră" a ameninţărilor teroriste, adică nivelul precaut, numărul interceptărilor a fost, conform informaţiilor date publicităţii în bilanţul SRI pe 2005, de 6.370 de posturi telefonice şi 2.373 de persoane "ascultate". Radu Timofte, directorul SRI, preciza că datele din 2005 indică o scădere de 27,19 la sută faţă de 2004. Mai precis, în 2004, deci, numărul persoanelor ascultate a fost de circa 3.000, faţă de 3.464 în SUA. Datele pe 2005 nu au fost încă date publicităţii în Statele Unite. Iar dacă ţinem cont de faptul că, în 2003, în America s-au făcut interceptări cu 19 la sută mai puţine, iar în România cuantumul a fost la fel, atunci aritmetica simplă spune că în acel an i-am "depăşit" pe americani la interceptări. De asemenea, aritmetica dă rezultate asemănătoare şi pentru 2002.

Buget mai mare decât cel al Culturii
Adevărul a dezvăluit recent că România a avut în ultimii cinci ani un buget foarte mare în privinţa interceptărilor convorbirilor telefonice, mai mare decât cel al Ministerului Culturii, de exemplu. Recent, Bogdan Olteanu, preşedintele Camerei Deputaţilor, declara că nu cunoaşte în calitatea sa de al treilea om din stat bugetul serviciilor secrete, estimând că doar cel al SRI ar fi egal cu cel al omologului său britanic, MI5. Bugetul comparativ între România şi Marea Britanie, ţară aflată şi ea sub psihoza atentatelor teroriste, indică faptul că, în ţara noastră, serviciile secrete au o "mare problemă". Acest lucru era afirmat în precedentul "Dosar Adevărul" şi de foştii şefi ai spionajului extern românesc, Cătălin Harnagea şi Ion Mihai Pacepa. Olteanu mai spunea că bugetul mare nu confirmă "valoarea" interceptărilor convorbirilor telefonice, deoarece, până în prezent, nu există cazuri de corupţie dovedite în urma acestora.
SRI, stăpânul telefoanelor
Modalitatea în care sunt făcute în România interceptările telefonice lasă întreaga putere în mâinile SRI. Dacă, de exemplu, în Statele Unite sau în ţările occidentale interceptările se află în custodia Ministerului Justiţiei, în România însă, după aprobarea cererilor de ascultare de către procurori, aprobările merg la SRI, care acţionează. România este singura ţară NATO în care unul dintre serviciile secrete este şi administratorul sistemului care realizează interceptările. Acest lucru permite SRI să cunoască identitatea tuturor persoanelor monitorizate din România şi îi acordă un "avantaj" faţă de celelalte servicii de informaţii care nu au acces la astfel de date despre serviciul intern. Specialiştii spun că, în general, pentru a preveni abuzurile, "administratorul" serviciului de ascultare trebuie să fie independent de serviciile de informaţii. Foarte grav, spun aceleaşi surse, este faptul că rezultatele controalelor care au avut loc la centrul de ascultare al SRI, aflat în centrul Capitalei, undeva lângă fostul Palat Regal, nu au fost date publicităţii. Un astfel de control s-a efectuat în luna februarie, când, sub protecţia anonimatului, se vorbea de faptul că ar fi fost descoperite dovezi ale unor interceptări ilegale.

"Serviciile de informaţii ştiu că un calcul aritmetic simplu ar putea da, nu foarte exact, dar cu o marjă mică de eroare, numărul ofiţerilor pe care îi are angajaţi"
Cătălin Harnagea

"Când am cerut azil politic în SUA, deplin conspiraţi erau la MAE inclusiv patru adjuncţi. În Ministerul Comerţului Exterior, cinci miniştri adjuncţi şi unsprezece directori erau ofiţeri conspiraţi ai DIE"
Ion Mihai Pacepa

"Deplin conspiraţii" Securităţii
Ion Mihai Pacepa spune că, în 1978, atunci când a cerut azil politic în Statele Unite, DIE avea, pe lângă ofiţerii săi acoperiţi, şi o schemă ce conţinea circa 1.000 de ofiţeri "deplin conspiraţi", a căror identitate era cunoscută doar de câteva cadre DIE. "În 1978, când am cerut azil politic în SUA, sute de astfel de deplin conspiraţi erau la MAE, inclusiv patru adjuncţi. În Ministerul Comerţului Exterior propriu-zis, cinci miniştri adjuncţi şi unsprezece directori erau ofiţeri deplin conspiraţi ai DIE; Direcţia de personal a ministerului şi Institutul de Conjunctură erau încadrate în totalitate cu ofiţeri conspiraţi ai DIE; Direcţia Generală a Vămilor, care era condusă de un ofiţer deplin conspirat, era sub control total al DIE; 38 dintre cei 41 directori ai întreprinderilor de comerţ exterior erau ofiţeri deplin conspiraţi sau colaboratori plătiţi ai DIE; iar Terra, o întreprindere de comerţ exterior pentru reexport de mărfuri, devenise o filială a DIE şi DIA (Direcţia de Informaţii a Armatei), folosită pentru trafic de arme şi droguri". Pacepa precizează că "deplina conspirare" a început în 1973, când Ceauşescu a semnat un decret prezidenţial cu caracter strict secret, care împuternicea DIE să dea grad militar oricărui salariat din sistemul comerţului exterior, al Ministerului de Externe şi al Departamentului Cultelor, să îi plătească salarii secrete peste cele primite oficial de la instituţia în care lucra, şi să îl folosească în calitate de ofiţer deplin conspirat atât în interiorul ţării, cât şi în străinătate".

Membrii Comisiei SRI habar nu au cum sunt organizate serviciile secrete
După publicarea de către Adevărul a cifrelor referitoare la numărul de cadre al serviciilor secrete în comparaţie cu cele occidentale, singurele reacţii au venit dinspre Comisia SRI. Atât preşedintele comisiei, Radu Stroe, cât şi secretarul acesteia, Ion Stan, dar şi liberalul Titu Gheorghiof s-au pronunţat. Stroe spunea că datele nu ar fi în totalitate reale, deoarece ar trebui adăugaţi şi ofiţerii sub acoperire, care nu ar apărea în schemele oficiale. Deputatul PSD Ion Stan, secretar al Comisiei parlamentare pentru exercitarea controlului activităţii SRI, spunea că serviciile secrete autohtone au mai puţin personal decât media instituţiilor similare occidentale. "La acest capitol, România are, la milionul de locuitori, sub 50 la sută oameni faţă de media serviciilor din alte ţări", a precizat Stan. El a mai spus că o comparaţie între cifrele oferite de autorităţile româneşti şi cele ale occidentalilor nu poate fi eficientă, întrucât serviciile străine lucrează cu 80 la sută personal sub strictă acoperire, cifre care nu sunt făcute publice, la vedere aflându-se doar 20 de procente din structuri. "Instituţia ofiţerului acoperit primează în structurile serviciilor secrete occidentale", mai preciza Ion Stan. Aceeaşi declaraţie a fost făcută şi de Gheorghiof. Ca şi la precedentul "Dosar Adevărul", am apelat la doi foşti şefi de servicii secrete, Cătălin Harnagea şi Ion Mihai Pacepa, pentru a comenta cele semnalate de cei trei membri ai Comisiei SRI. Aceştia dezmint categoric informaţiile vehiculate. "Un ofiţer sub acoperire nu este o persoană virtuală", ne-a declarat Cătălin Harnagea. "El are familie, copii, este o fiinţă palpabilă, nu o umbră. Orice serviciu de informaţii are în structura sa atât ofiţeri
la vedere
, să le spunem, care nu au nevoie de o legendare, cât şi ofiţeri cu identitate acoperită sau legendată. Vreau să fie foarte clar, în al doilea caz numai identitatea este acoperită, nu şi persoana care este cât se poate de reală. Pentru întregul aparat de lucru, fie că este la vedere sau nu, serviciul respectiv plăteşte salarii, norme suplimentare, prime, impozite la stat ca orice instituţie a statului. Bugetele pe care fiecare serviciu de informaţii le gândeşte şi le cere de la guvern, respectiv Ministerului de Finanţe, cuprind tot ce înseamnă indemnizaţie salarială a personalului. Din această cauză, serviciile de informaţii, în general, ştiu că un calcul aritmetic simplu ar putea da, nu foarte exact, dar cu o marjă mică de eroare, numărul ofiţerilor pe care îi are angajaţi. Dar nu numărul este important, poţi să ai zeci de mii sau doar sute, ci calitatea la care îi aduci". Ideea lui Harnagea este susţinută şi de Pacepa. "Serviciile occidentale, ca de exemplu cele din SUA, Anglia şi Germania, care sunt controlate de parlament, nu-şi permit să deformeze cifrele. Numărul total de salariaţi este aprobat prin lege şi nu este secret, dar identităţile cadrelor care lucrează
sub acoperire
sunt secrete", spune, la rândul său, Pacepa, fost adjunct al Departamentului de Informaţii Externe (DIE), care în 1978 a cerut azil politic în SUA.