Reforma sănătăţii în Cehia i-a favorizat pe "familişti"

Oricâte fonduri ar aloca un guvern pentru sistemul de sănătate, banii nu sunt niciodată de ajuns. Accentul începe să fie pus pe medicina de familie, unde tratamentul este mai ieftin decât în

Oricâte fonduri ar aloca un guvern pentru sistemul de sănătate, banii nu sunt niciodată de ajuns. Accentul începe să fie pus pe medicina de familie, unde tratamentul este mai ieftin decât în spital. Acest lucru s-a întâmplat şi în Cehia, iar reforma sistemului de sănătate din acestă ţară poate fi un exemplu pentru România.
Dacă în România, 80 la sută din resursele sistemului de sănătate merg către spitale, în Cehia, raportul este aproape invers. Acest lucru se întâmplă în condiţiile în care Cehia alocă 7,6 la sută din Produsul Intern Brut, spre deosebire de România, unde se alocă doar 4,1 la sută. Cehii contribuie cu 4,5 la sută din salariu la fondul de sănătate, faţă de 6,5 la sută cât plătesc românii. Diferenţa de bani pe care o persoană o cheltuieşte cu medicamentele este, de asemenea, uriaşă. Dacă la noi în ţară un pacient cheltuieşte în jur de 50 de euro pe an, în Cehia suma trece de 200 de euro. Controversa care există în România, legată de transferarea plafonului pentru medicamente compensate şi gratuite de la farmacii la medicul de familie, a fost rezolvată în Cehia. Medicii de familie au buget pentru aceste medicamente, iar dacă îl depăşesc primesc sancţiuni din partea Casei de Asigurări. "Încercăm să nu depăşim plafonul, dar atunci când acest lucru se întâmplă, nu ne pasă, pentru că nu trebuie să-i uiţi pe oameni", spune prof. dr. Seifert Bohumil, decanul Facultăţii de Medicină de Familie de la Universitatea de Medicină din Praga. Totuşi, între România şi Cehia sunt şi asemănări: nu există un pachet minim de servicii care să precizeze ce poate oferi guvernul în domeniul sănătăţii şi, din această cauză, asigurările private încă nu şi-au făcut loc pe piaţă. În ceea ce priveşte spitalele, reforma administraţiei publice lansată în 1998 în Cehia a adus schimbarea proprietaţii pentru unităţile medicale, de la autorităţile centrale la cele locale, care trebuie să finanţeze sistemul.