RADIOGRAFIA SAPTAMANII

Ridichea uriasa Din vreme in vreme, unii chirurgi anunta, ca pe un record, operatii de tumori gigante. Parca asculti rezultatele finalei de pescuit sportiv la crap: o captura de sase kile cinci sute

Ridichea uriasa
Din vreme in vreme, unii chirurgi anunta, ca pe un record, operatii de tumori gigante. Parca asculti rezultatele finalei de pescuit sportiv la crap: o captura de sase kile cinci sute la Suceava, un chist de noua kilograme la Sebes, nemaivorbind de balena de un kintal pe care a agatat-o la Bucuresti o echipa romano-americana. Din pacate, sunt recorduri triste, cum e si castigarea Cupei si Campionatului la tebece ori scabie. Intai ca tumorile gigante nu sunt, toate, greu de operat. Se vad usor si pun probleme mai degraba medicilor de terapie intensiva decat chirurgilor. O minge de rugbi sau un pepene galben a crescut in burtica, hranita fiind de vase mari de sange. Cu totul altceva e sa cosi arterele coronare ale unui sugar de zece zile, cu inima cat o aluna. In al doilea rand, se pune o problema de bun-simt (pentru cei care au bunul-simt sa o puna): cum de a ajuns, domnule, in halul asta? Daca se umfla talpa la pantof, il duci la reparat. Rucsacul pe care il porti inauntru nu te deranjeaza? Raspunsul e asteptat de la pacient si de la medic, desi vinovatul principal e in alta parte. Sa luam pacientul! La prima vedere, i-ai putea spune lejer: domnule, esti un nesimtit! In multe cazuri, chiar asa si este: tumora nu doare. Daca omul nu simte nimic, de ce sa vina la medic? Chiar daca simte ceva, in afara de cei care se tavalesc pe jos din cauza junghiului, putini au fost invatati sa se planga. Cine trebuie sa-i invete? Educatia pentru sanatate cade in grija autoritatilor. Iar preocuparea pentru acest aspect cade pe ultimul loc, in buget. Neavand bani de la stat, responsabilii cu educatia stau cu mana intinsa, la ce pica de la sponsori. Iar sponsorii au alte griji: sarea iodata, pastilele pe care le vand tot ei s.a.m.d. Despre controlul preventiv se vorbeste abia de anul acesta. Cand nu sunt bani pentru tratamentul celor bolnavi, e greu sa ceri verificarea preventiva a tuturor celor aparent sanatosi. Dar, iata, o pacienta a venit cu burta la gura, la 81 de ani, si medicii i-au pus un diagnostic gresit: ciroza, in loc de tumora giganta de ovar. Intre noi fie spus, greseala era la indemana oricui, atata vreme cat medicul avea ca instrument de lucru doar propria mana. Prin percutia abdomenului, realizata cu degetele, nu se poate diferentia intre o marire a ficatului, care depaseste cutia toracica in jos, sau o "extensie" a ovarului, care urca pana la arcul costal. Vrei precizie? Du ecograful si tomograful pana in satul de unde venea pacienta, da bani pentru depistarea markerilor tumorali in sange si pentru multe altele. Medicii au ajuns sa consulte citind din lista de preturi aprobata de Casa de Asigurari, si nu din tratatele de specialitate. La randul lor, Asigurarile sustin ca prin tot felul de plafoane si limitari introduc in ecuatie eficienta actului medical. Asa o fi, in tarile occidentale de unde s-au importat brosurile dupa care sunt instruiti managerii sistemului. Cand nu ai ajuns nici macar la podea, dispensarul rural avand pamant pe jos, e greu sa demonstrezi ca plafoanele inseamna eficienta. Mai mult costa extragerea ridichii uriase din corpul pacientilor decat prevenirea acestor nedorite recorduri.