RADIOGRAFIA SAPTAMANII

Creier pane Activitatea cerebrala se reduce semnificativ dupa varsta de 40 de ani. Savantii nu au nici un dubiu in aceasta privinta, activitatea, sau lipsa ei, fiind usor de masurat, indiferent daca

Creier pane
Activitatea cerebrala se reduce semnificativ dupa varsta de 40 de ani. Savantii nu au nici un dubiu in aceasta privinta, activitatea, sau lipsa ei, fiind usor de masurat, indiferent daca e vorba de lucru mecanic sau de idei. Cu toate acestea, performantele intelectuale se imbunatatesc, pe masura ce omul trece de jumatatea vietii (calculata la o speranta medie de 80 de ani, vechime). Pare un fenomen paradoxal, dar nu este asa. Tinerii sunt mai "febrili" in gandire, genereaza usor ipoteze si le trec in revista cu o viteza mai mare decat varstnicii. Acestia au insa avantajul experientei. Ideile care le vin, pe unitate de timp, sunt mai putine, dar sansa sa fie bune e mai ridicata. In final, rezultatul conteaza: "batranii" au rezolvat x probleme intr-o ora, la serviciu, tinerii doar trei sferturi din x. Unde mai pui ca statisticile cele recente dovedesc ca "batranii" isi iau mai putine zile libere, intarzie mai rar si au nevoie de concedii medicale mai scurte decat tinerii. E normal, ei nu pierd noptile, nu practica sporturi extreme si nu trebuie sa ingrijeasca bebelusi care fac febra cand le ies dintii. Miza intrecerii "tineri-batrani" nu e insa ratingul, ca la "Ciao-Darwin". Sunt interese economice si politico-sociale in joc. Care sa fie varsta pensionarii, sau unde sa aiba tinerii loc de munca, daca varstnicii infloresc dupa 50 de ani si raman pe pozitii pana spre 70? In prezent, Vestul e confruntat cu o noua armata de oameni fara ocupatie. Ajunsi pensionari la 65 de ani, occidentalii se plang de plictiseala, in cele doua decenii care le mai raman de trait, in deplina putere. Celor mai multi dintre romani li se pare chiar ridicol ca unii cer sa lucreze si dupa ce trec de limita de varsta care le-ar da dreptul la odihna. Nu numai ca le-ar ramane prea putin timp sa se "bucure" de pensie, dar romanii se simt obositi, sfarsiti, cu mult inainte de momentul pensionarii. Astfel, din punctul lor de vedere, problema se pune in termeni medicali: ce sa fac pentru a nu ma epuiza prea devreme? Multi incearca sa nu-si mai "uzeze creierul": se feresc sa-si incarce memoria cu numere de telefon sau date de nastere, evita efortul de gandire pe orice tema "colaterala" preocuparilor imediate. Deseori, devin "opaci" la comunicarea cu semenii, incercand sa blocheze accesul oricaror informatii care "ii solicita". Cu cat reusesc sa ia mai putine decizii, cu atat cred ca sunt mai odihniti. E insa o falsa impresie, iar tactica de "conservare" a creierului e total gresita. Creierul se mentine "tanar" doar daca e permanent in priza. Exercitiul intelectual nu uzeaza circuitele neuronale, dimpotriva, reface conexiunile afectate de varsta si deschide noi trasee, care ocolesc zonele atrofiate din cauza micilor infarcte cerebrale, inerente vastei. Doar cand zace sau cand e superprotejat, creierul se atrofiaza. Bun, dar atunci de ce ne simtim sleiti de munca la birou? Se epuizeaza neuromediatorii, substantele care transmit impulsul nervos. Si asta doar daca nu le dam suficient timp neuronilor sa completeze lipsurile. Inlocuirea somnului cu cofeina, efortul fizic sau psihic in exces si stresul prelungit storc rezervele de neuromediatori, prajind creierul. In concluzie, nu anii petrecuti la locul de munca, ci modul in care muncim ne apropie sau ne departeaza de pensie.