RADIOGRAFIA SAPTAMANII - Cota unica si la Asigurari

Proiectul asigurarilor private de sanatate nu reprezinta, in acest moment, decat o tinta falsa. Asa sustine ministrul Sanatatii, angajandu-se sa nu ia nici o masura in domeniu, pana la jumatatea lui

Proiectul asigurarilor private de sanatate nu reprezinta, in acest moment, decat o tinta falsa. Asa sustine ministrul Sanatatii, angajandu-se sa nu ia nici o masura in domeniu, pana la jumatatea lui martie. Falsa ori ba, tinta se gaseste in programul de guvernare. Peste tot in lume, asigurarile private sunt vazute, de catre autoritati, ca o solutie pentru atragerea de fonduri in sistem, si ca o alternativa de lux la medicina publica, de catre cei cu bani. Toate bune si frumoase, dar daca proiectul supus dezbaterii publice devine lege, FNI-ul va parea o afacere onorabila, in comparatie cu "sifonarile" de fonduri din banii Asigurarilor de Sanatate. Pur si simplu, ni se propune demolarea Asigurarilor Publice. Legea ar permite firmelor private sa colecteze, pe langa prima de asigurare optionala, si contributia obligatorie, respectiv cele 6,5 procente din salariu platit de catre angajat si a celor 7 procente platite de angajator. Si care-i problema? Firmele de asigurari vor incheia contracte cu spitalele si medicii de familie, platind tratamentul celor care se asigura in privat, asa cum face azi CNAS-ul. Asta pe hartie, pentru ca, in realitate, privatii nu vor plati spitalelor mai nimic, pastrand banii. Solutia e foarte simpla: firmele private de asigurari au dreptul sa-si selecteze clientela. Daca ii aleg doar pe cei sanatosi, tineri si cu bani, riscurile de a folosi (si plati) servicii spitalicesti sunt minime, iar veniturile firmei, maxime. Cu mesaje publicitare gen: "Imbolnaveste-te linistit, Fondul National de Sanatate lucreaza pentru tine!", se estimeaza ca doi-trei asiguratori pot atrage un milion de clienti, din sistemul de stat in cel privat. Si ce te faci ca, la noi, contribuie la asigurari doar 5-6 milioane de oameni? Iar cei care vor fi atrasi spre privat sunt tocmai cei care furnizeaza grosul incasarilor la Fondul Asigurarilor Sociale de Sanatate. Nicaieri in lume, cele doua sisteme de asigurari n-au fost puse in competitie. Sistemul public ofera protectie sociala, finantata prin contributia tuturor cetatenilor. Abia dupa ce se asigura functionarea retelei sanitare publice si accesul tuturor la servicii minimale de sanatate, se pot incheia asigurari private, pentru a avea conditii mai bune in rezerva de spital, pentru a nu sta la coada s.a.m.d. Culmea, nici asiguratii din segmentul dinamic si prosper al societatii nu vor simti cine stie ce beneficii. Nu privatizarea finantatorului e problema Sanatatii, ci a furnizorilor de servicii, caci nemultumirile sunt starnite in special de mizeria si saracia din cabinete, de ciubucareala si lipsa de amabilitate a personalului din spitale. E drept ca privatul care iti va lua banul, va zambi mai dulce, dar pana la urma, ceea ce ai platit consumi tot intr-un spital de stat, nerestructurat, care functioneaza cu aceleasi costuri mari si reusite mici. Privatizarea managementului de spital, externalizarea radiologiei, laboratorului sau intretinerii, crearea unei competitii in interiorul si intre unitatile sanitare aduc mai multa valoare serviciilor decat jongleriile riscante cu banii asiguratilor. Tensiunile pe care un astfel de proiect le-ar induce in societate sunt atat de mari incat inclin sa-l cred pe ministrul Cinteza cand sustine ca "normele" sunt o bomboana otravita de fosta guvernare. Se pune problema daca administratorii noii Puteri au fost chiar atat de naivi incat sa puna in dezbatere planul-capcana ori au incercat marea cu degetul? O dezbatere pe aceasta tema ar trimite un mesaj catre electoratul Aliantei, preponderent urban si activ, cum ca se incearca promovarea unei noi "cote unice", de asta data in Asigurarile de Sanatate. Pasul inapoi facut de ministru ar veni apoi sa capteze simpatia publicului preponderent rural si inactiv, arondat PSD. Nici aparitia unei tinte false nu e degeaba. Guvernarea are o problema cu Casa de Asigurari, pe care a promis ca o trece in subordinea Parlamentului, ca prim pas in marsul spre independenta deplina a institutiei. Mutarea ar plasa fondurile cu care se aplica politica sanitara a guvernului sub controlul Opozitiei, care conduce comisiile de resort. Inutila in ceea ce priveste independenta reala a Casei de Asigurari (in fond, se schimba niste politicieni cu altii), masura e usor de realizat: ce parlamentari ar respinge o ordonanta de urgenta care le ofera pe tava inca o paine de mancat? Poate, cei ai Aliantei, ingrijorati ca furculita si cutitul sunt in sertarul adversarilor. Asta daca au, in domeniu, obiective si strategii prin care sa le atinga. Daca nu... Parlamentul e mare si poate, astfel, se pierde urma raspunderii pentru criza din Sanatate.