Propolisul, ucigaşul de bacterii şi virusuri

Produs de albine, propolisul este în primul rând un extraordinar antimicrobian. Dar, în afara acestui renume, preparatul apicol este şi un remediu pentru tratamentul unei palete impresionante de boli.

Proprietăţile curative ale acestui produs apicol ne-au fost dezvăluite de un cercetător ştiinţific principal, dr. biochimist Cristina Mateescu, de la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Apicultură din Bucureşti (ICDAB).

„Propolisul nu trebuie privit ca un panaceu pentru că acest fapt nu duce decât la scăderea credibilităţii în potenţialul său terapeutic. Are efecte extraordinare ca antimicrobian, cicatrizant, anestezic, dar şi ca agent antioxidant natural şi de aici toată pleiada de acţiuni terapeutice care rezultă“, explică dr. Mateescu.

Propolisul (din grecescul „pro“ – „pentru“ şi „polis“ – „cetate“) este un produs de digestie al albinelor, recoltat din răşina diverşilor arbori şi amestecat cu salivă, destinat apărării stupului împotriva dăunătorilor.

Este o substanţă de culoare maronie, puţin solubilă în apă, dar solubilă în alcool. Din punct de vedere chimic, propolisul  conţine răşini vegetale, flavone, substanţe antibiotice, ceară, uleiuri eterice şi o serie de minerale şi oligominerale, cum sunt fierul, cuprul, zincul, manganul.

Studiile au arătat că nu mai puţin de 21 de tipuri de bacterii, nouă specii de ciuperci parazite şi 30 de tipuri de virusuri sunt distruse de către propolis.

Tocmai datorită proprietăţilor sale antivirale, antitoxice şi antiinflamatorii, propolisul se foloseşte şi în medicaţia umană. Eficienţa sa a fost demonstrată în cel puţin 200 de afecţiuni, fiind un bun stimulator al refacerii ţesuturilor afectate de răni, tăieturi şi, mai ales, de arsuri, şi degerături.

Bolile în care este indicat

Se poate folosi pe cale orală (intern, sub formă de propolis brut, extract alcoolic, tinctură, sau în diverse combinaţii) sau în aplicaţii externe (spray, creme, tincturi, pulbere de propolis etc). În cazul diabetului, tinctura de propolis poate avea efect în ambele tipuri de diabet (în cel insulino-dependent poate conduce la reducerea dozei de insulină, iar la diabetul de tip II poate produce o scădere a nivelului glicemiei).

Pe lângă efectele amintite, produsele pe bază de propolis sunt indicate şi în tratamentul unor afecţiuni hepatice (steatoze hepatice, convalescenţe post hepatite, hepatite cronice agresive, unele cazuri de ciroză), dar şi în cazul unor afecţiuni cardiovasculare asociate cu hipertensiune arterială şi hipercolesterolemie.

Propolisul este indicat şi în afecţiunile mucoasei bucale (afte) şi în sângerările gingiilor (paradontoze) - se aplică sub formă de soluţie glicerinată, în badijonări. Este foarte util şi în tratarea infecţiilor gripale, mai ales toamna, când are atât efect preventiv, deoarece stimulează sistemul imunitar, dar şi curativ, datorită proprietăţilor sale antibacteriene şi antivirale. Totodată, creşte sensibilitatea microbilor la medicamente.

Are efect şi în prevenirea fenomenelor de ateroscleroză cerebrală, precum şi a accidentelor cerebrale. De asemenea, este util în bronşite şi în bolile respiratorii cu secreţii abundente, deoarece inhibă dezvoltarea bacteriilor, reface ţesuturile lezate şi favorizează eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii. Este indicat ca adjuvant şi în tratarea bolilor digestive (gastrite, ulcer), cu ajutorul curelor.

În cazul arsurilor, propolisul are efect regenerator, dezinfectant şi anestezic şi se aplică extern pe suprafaţa lezată. În eczemele uscate se aplică unguent de propolis sau în combinaţie - cremă de gălbenele şi propolis, de câteva ori pe zi. În cazul eczemelor de natură infecţioasă se pot aplica zilnic, timp de o oră, comprese cu tinctură de propolis.

Este util şi pentru tratarea coşurilor, acneei, a abceselor, a ulcerelor de piele, a ulcerelor varicoase sau a escoriaţiilor. Trebuie însă amintit celor care suferă de alergii să manifeste prudenţă înainte de utilizarea produselor cu propolis sau să ceară sfatul medicului specialist.