Vaslui, personajul lui Corneliu Porumboiu

Decor pentru ultimul succes al regizorului român la festivalul de la Cannes, Vasluiul este scena filmelor celui mai celebru localnic. Porumboiu are maşina înmatriculată în singurul loc pe care îl numeşte „acasă“. 

Mai citiţi şi: Odiseea spre film a unui vasluian

Zilele acestea, „Poliţist, adjectiv“ rulează deja în cinematografele din Bucureşti, iar românii se familiarizează cu filmul de succes al lui Porumboiu.

Odată cu recunoaşterea internaţională de care s-a bucurat la Cannes, venită din partea celor mai autorizate voci ale criticii americane şi europene, şi materializată în Premiul Juriului la secţiunea „Un Certain Regard“ şi premiul FIPRESCI al aceleiaşi secţiuni, filmul mai reuşeşte ceva: începe să atragă masiv şi public nespecializat, căruia poate stilul de cinema minimalist i-a fost străin sau i s-a părut inaccesibil.

Bineînţeles, faptul că Vasluiul, un târg de provincie din Moldova, fruntaş în topurile sărăciei şi şomajului, face a doua oară „ravagii“ la Cannes - prima oară cu multpremiatul „A fost sau n-a fost?“ -  este şi el aproape un record.

A fost un copil cuminte

 „Acolo eram la mare cu băieţii mei.“ În fotografia înrămată, doi puşti zâmbesc cuminte, încadrându-l pe tatăl lor. Nu au mai mult de 10-12 ani. După două decenii şi ceva, unul dintre ei a devenit un regizor de succes şi celălalt, un manager foarte bun. Cum era Corneliu când era doar un puşti?

„Era un copil foarte cuminte. Niciodată nu a făcut vreo mare boacănă, era liniştit. Amândoi erau aşa. Chiar dacă eu mereu am avut o funcţie importantă - când erau ei mici eu eram director de întreprindere –  şi asta le dădea un anumit statut, ei erau la locul lor, mereu cu bun-simţ.“

În biroul şefului, Cristi (stânga), începe să accepte faptul că trebuie să-şi continue meseria de poliţist

Acum, odată cu succesul fiului său, cunoscutul afacerist Adrian Porumboiu s-a transformat în limbaj jurnalistic în „tatăl lui Corneliu Porumboiu“ dar asta pare să-i aducă mai multă bucurie decât orice altceva. Cu figura scăldată într-un zâmbet sănătos, Adrian Porumboiu recunoaşte că soţia lui a fost confidenta şi sfătuitoarea lui Corneliu.

„Cu ea vorbea tot timpul şi îi împărtăşea din planurile lui. Poate şi pentru că ea are o înclinaţie umanistă, este profesoară de limba română. Eu am fost mult plecat în deplasări, eram ocupat cu echipa în perioada antrenoriatului sau uneori afacerile mă ţineau peste program.“

În vacanţe, copilul Corneliu Porumboiu mai mergea la bunicii din partea tatălui, într-un sat din zona Buzăului. A fost foarte ataşat de ei şi de locurile acelea. Dar parcă tot la Vaslui îi venea să se întoarcă.

Îşi moşteneşte tatăl

Irina Săulescu şi Dragoş Bucur, soţ şi soţie în  „Poliţist, adjectiv“

Unul dintre copii, Octavian (n.r. fratele lui Corneliu) i-a călcat pe urme, celălalt a ales un domeniu de creaţie. „Corneliu a testat mai multe, până a găsit ceea ce îi place cu adevărat. A fost fotbalist câţiva ani buni, apoi a dat la ASE, la management. Abia după aceea a descoperit filmul.“

Dar de ce relaţia lui cu cinematografia a început la Vaslui şi, mai ales, de ce a continuat tot acolo? Scurt metrajele „Pe aripile vinului“, „O călătorie la oraş“, mediu metrajul „Visul lui Liviu“, filmele „A fost sau n-a fost?“ şi proaspătul „Poliţist, adjectiv“, toate sunt filmate acolo.

Una din zecile de duble trase în biroul şefului lui Cristi, scena cu cele mai multe semnificaţii din film

Tatăl găseşte explicaţia acestei situaţii în… genetică. „Vreau să vă spun că, de-a lungul carierei mele, am primit foarte multe oferte profesionale. M-au chemat ba la Iaşi, ba la Bucureşti, ba la Timişoara. Nu am putut să plec. Este o greutate a locului care mă ţintuieşte aici. Cred că Corneliu m-a moştenit. El pe unde se duce, poartă Vasluiul după el.“ 

Tatăl îşi aminteşte momentul când în viaţa fiului său s-a întâmplat prima renunţare, care l-a adus mai aproape de drumul cinematografiei:

„Avea vreo 16 ani. Erau deja câţiva ani de când el juca mult fotbal. Avea zilnic antrenamente. Odată, a venit la mine şi m-a întrebat: tată, crezi că am şanse să ajung un mare fotbalist? Şi i-am zis atunci să se apuce serios de carte.“ I-a sugerat fiului să se apuce de o facultate „serioasă“, şi aşa a ajuns Corneliu Porumboiu la Facultatea de Management din Bucureşti.