Şi Poliţia are eroii săi

Pe front sau pe stradă, poliţiştii şi-au dat viaţa pentru unitatea naţională şi pentru liniştea noastră, a cetăţenilor, iar noi, în semn de mulţumire, nici măcar nu le-am ridicat un

Pe front sau pe stradă, poliţiştii şi-au dat viaţa pentru unitatea naţională şi pentru liniştea noastră, a cetăţenilor, iar noi, în semn de mulţumire, nici măcar nu le-am ridicat un monument

"Căpitanul de istorie" Florin Şinca arată, în episodul de astăzi (XVII), că şi poliţia este una dintre instituţiile care şi-a jertfit oamenii pe altarul naţiunii. La 40 de zile de la Înviere (Sf. Paşti), creştinii prăznuiesc Înălţarea. Anul acesta a căzut la 17 mai. La români, semn al acelui ,,Creştinism popular'', mărturie a unei simbioze creştinism-eroism, această mare sărbătoare a Creştinătăţii se împleteşte atât de fericit cu Ziua Eroilor, organizată din 1920 şi până în 1948, când comuniştii au strămutat-o la 9 mai, de ziua victoriei asupra lui Hitler.

În condiţiile în care aproape că nu a existat comună unde eroilor să nu li se ridice un monument, o troiţă, poliţiştii nu puteau rămâne indiferenţi. La doar un an de la decretul regal al lui Ferdinand Întregitorul, din iniţiativa prefectului Poliţiei Capitalei, g-ral Eracle Nicoleanu, la 18 februarie 1921 a avut loc inaugurarea plăcii de onoare a Prefecturii Poliţiei Capitalei. Placa avea două secţiuni: ,,Morţi pentru Patrie'' şi ,,Făcându-şi datoria în serviciu''.

Au participat: ministrul de interne, generalul Arthur Văitoianu, Gheorghe Olăraşu (inspectorul general al poliţiilor), generalul Eracle Nicoleanu (prefectul Poliţiei Capitalei), Vasile Gustav (inspectorul-şef al Siguranţei Capitalei), Ion Ionescu (directorul general al închisorilor), numeroşi poliţişti.

..."Sub cutele sfântului drapel"

La ora 10.00 s-a oficiat un serviciu religios, arhimandritul Gherontie Nicolau, care, în cuvântul său, a spus: ,,Eroii a căror amintire o prăznuim - ofiţeri şi agenţi de poliţie ai Capitalei - au ştiut să ne apere, când a sosit ceasul cel mare, cu arma în mână şi de duşmanii din afară, întregind ţara şi unind toată suflarea românească, sub cutele aceluiaşi sfânt drapel. Iată icoana voastră. Priviţi-o cu respect şi cu evlavie. Ea vă vorbeşte de camarazii voştri dispăruţi''.

În discursul său, ministrul de interne a amintit de un episod petrecut pe frontul de la Mărăşeşti, când la el s-a prezentat un tânăr, Vasile Chilian, care i-a declarat solemn: ,,Domnule general, oameni din poliţie împreună cu mine ne-am hotărât, cu pericolul vieţii noastre, să dăm ştiri despre tot ceea ce se întâmplă dincolo de reţelele duşmane. Vom căuta să înlesnim reîntoarcerea prizonierilor luaţi de inamic şi să le dăm putinţa să-şi poată face din nou datoria către ţară''. Vasile Chilian şi cei care-l însoţeau au fost omorâţi.

Ei sunt eroi, noi i-am uitat!

Dacă tot vorbim de continuitate, iar Poliţia de după 1989 e moştenitoarea Miliţiei, să amintim că numai la Sibiu, în decembrie 1989, au fost ucişi 25 de miliţieni! Nu ştim dacă sau cât au fost aceştia de vinovaţi. Anul ce tocmai s-a petrecut au căzut păzind legea alţi doi agenţi, Cristinel Dumitrică şi Mugurel Neculcea. Dumnezeu să-i odihnească în pace. Dar este momentul să amintim şi de alţi poliţişti care n-au căzut de glonţul duşmanului ori de şişul tâlharului. Ei au luptat pentru o cauză, au sângerat pentru un crez, s-au stins pentru o idee purtată cu îndărătnicie în suflet. Oare nu erou se poate numi inspectorul de poliţie Constantin Dumitrescu, şef al Inspectoratului Regional de Poliţie Craiova, care, după venirea comuniştilor la putere, pentru atitudinea sa profesionistă, demnă, curajoasă, va fi arestat, anchetat, trimis cu domiciliu obligatoriu, încetând din viaţă în 1952. Îl cunoaşte cineva? Are undeva o menţiune, o placă, o statuie?

Ce se întâmplase de fapt? În timpul când îndeplinea importanta funcţie, poliţistul amintit - şi, împreună cu el, şeful Serviciului Siguranţei, comisarul Dumitru Neagu - săvârşiseră ,,eroarea'' de a dovedi obiectivitate, informând Ministerul de Interne (subsecretar de stat era deja temutul Teohari Georgescu) şi Direcţiunea Generală a Poliţiei despre gravele ingerinţe ale comuniştilor, sprijiniţi de sovietici, care au avut loc la Craiova: la 17 februarie 1945, folosind forţa, membrii făcăturii numite Frontul Naţional Democrat îl instalaseră prefect pe… ajutorul de primar, tovarăşul Nicolae Celac!

Mai spre vremurile de acum

Indiscutabil, ca membri ai UE nu putem să nu fi sărbătorit şi noi la 9 mai Ziua Europei. Omitem însă un moment esenţial al istoriei noastre: Ziua Independenţei (9 mai 1877). Urmărind manifestările publice la posturile tv şi în ziare, am constatat cu amărăciune că despre Ziua Neatârnării faţă de turci nu s-a mai vorbit. Nu s-a amintit măcar de marele suveran Carol I şi de Măria Sa dorobanţul român. Nu-i deloc bine când uităm că această ţară s-a clădit şi pe acei opincari cărora le-au rămas oasele prin smârcurile de la Plevna şi de la Griviţa. Avem nevoie de repere şi de eroi, căci ni se arată tot mai rar.

O societate ce adoptă pe alocuri drept model SUA, ar trebui să ştie că americanii au un adevărat cult pentru eroi şi pentru Independence Day. Dar la noi, într-un curat spirit umil, probabil nu va mai fi mult până ce Ziua Naţională va fi la 4 aprilie (crearea NATO, 1949).

Suntem în 2007 şi încă nu avem un monument al poliţiştilor căzuţi pe front ori în timpul misiunii. E bine totuşi că, zilele trecute, IGPR a avut iniţiativa invitării comandorului prof. univ. dr. Jipa Rotaru, care, în faţa poliţiştilor, a pledat pentru cinstirea eroilor. Citez din spusele domniei sale: ,,Eroi sunteţi şi dumneavoastră, poliţiştii, în confruntarea cu răul''.

Doar câţiva dintre cei care au murit pe stradă

Lista poliţiştilor-eroi este mult prea lungă pentru pagina de ziar. Poate că o carte... În fine, astrăzi vom prezenta doar câţiva:
Filipache Protopopescu - cel care, însoţit de generalul Mihai Rasti şi de inspectorul de poliţie Creţu, urmăreşte o bandă de infractori care riposta cu foc, în zona cimitirului Bellu; un glonţ îl loveşte în piept şi poliţistul cade pentru totdeauna (28.01.1895);
Niculae Damian - agent special, omorât la 27 noiembrie 1917 de fraţii Belici, asasini din Iaşi;
Niculae Ion - agent special, moare la 22 septembrie 1920, ca urmare a torturării de către nişte criminali;
Ion P. Ionescu - agent permanent, împuşcat la 16 ianuarie 1922, în timpul arestării unor tâlhari;
Ion Alexie - sergent de oraş, ucis de cei pe care-i escorta, la 26 aprilie 1910;
Gheorghe Sache - ucis la 18 mai 1912 pe strada Orzari, în timpul unei urmăriri;
Gheorghe Ungureanu - asasinat la 14 martie 1919 de un delincvent;
Dumitru Niţă - sergent de oraş, împuşcat de hoţi la 3 decembrie 1919;
Ion Gheorghe - împuşcat la 10 mai 1920 pe şoseaua Iancului.