Poliţia Română a participat la înfiinţarea INTERPOLULUI

România a contribuit la constituirea organizaţiei de luptă împotriva criminalităţii internaţionale în 1923, când Direcţiunea Generală a Poliţiei era condusă de dr. Eugen Bianu

România a contribuit la constituirea organizaţiei de luptă împotriva criminalităţii internaţionale în 1923, când Direcţiunea Generală a Poliţiei era condusă de dr. Eugen Bianu

"Căpitanul de istorie" continuă seria articolelor despre trecutul Poliţiei Române. Aflăm astăzi că ofiţerii români, care îşi vor sărbători ziua instituţiei pe 25 martie, au pus bazele luptei împotriva criminalităţii internaţionale împreună cu reprezentanţii poliţiilor occidentale în perioada interbelică. Mai exact în 1923, România a devenit membru fondator a INTERPOL.

Începuturile existenţei unei organizaţii mondiale de luptă împotriva criminalităţii pot fi considerate chiar precedând prima conflagraţie mondială, în anul 1914, când, în zilele de 14-17 aprilie, în Principatul Monaco, are loc o Conferinţă internaţională a poliţiştilor şi magistraţilor din 15 ţări, printre care şi România, prin reprezentantul său, Romulus P. Voinescu, inspector în Siguranţa Generală a Statului. Invitaţia a venit din partea prinţului Albert I de Monaco (Albert Honore Charles Grimaldi, 1848-1922). Doi ani mai târziu, un congres similar s-a ţinut la Bucureşti.

După un drum anevoios, marcat şi de Primul Război Mondial, în primele zile ale lui septembrie 1923 avea loc, la Viena, un Congres Internaţional de Poliţie, care, prin participanţi, îşi propunea combaterea criminalităţii internaţionale, organizarea unor birouri de siguranţă ,,cu atribuţia de a răspunde nevoilor de urmărire de la stat la stat'' şi - foarte important! - ,,organizarea poliţiei internaţionale''. Dar propunerea de bază - şi anume aceea a creării unei Comisii Internaţionale de Poliţie Criminală (CIPC sau ICPC) - a venit din partea şefului poliţiei din Austria, dr. Johannes Schöber.

Printre reprezentanţii celor 27 de state prezente la congresul din 1923 s-a numărat şi dr. Eugen Bianu, din Direcţiunea Generală a Poliţiei. Datorită prestigiului profesional de care se bucura, poliţistul român, director general al Poliţiei de Siguranţă, a fost ales timp de două mandate în funcţia de vicepreşedinte al Comisiei. Un larg ecou a găsit propunerea delegatului austriac Schultz de a crea un birou internaţional de poliţie, ,,care să stea la dispoziţia tuturor poliţiilor, cu relaţiuni şi informaţiuni de specialitate'', în timp ce propunerea lui Mihail Bankous (Iugoslavia), de a se crea ,,un corp special de ataşaţi de poliţie pe lângă fiecare legaţie'', a găsit adept doar pe delegatul Italiei, Comendatore Calabrez. Printre alte teme aduse în discuţie s-au numărat: crearea unui cod telegrafic internaţional pentru poliţie, combaterea traficului de femei, a falsului de bancnote, a furturilor din hoteluri.

Specializări în Occident

Aşadar, anul 1923 este considerat anul înfiinţării INTERPOL-ului (CIPC), România fiind membru fondator. În acest context al participărilor internaţionale nu trebuie uitat că, în perioada interbelică, Direcţiunea Generală a Poliţiei (IGPR de azi) trimitea ofiţeri la specializare în Occident. Aceştia, odată întorşi în ţară - element esenţial! -, puneau în aplicare ceea ce au învăţat acolo. Poliţia Română întreţinea un schimb de publicaţii cu Occidentul (de exemplu, în 1922 trimitea revista ,,Paza'' şi primea revistele ,,Siguranţa publică Viena'' şi ,,Police Criminelle Internationale''), aveau loc o serie de întâlniri, iar în publicaţiile de specialitate româneşti erau prezentate realizările poliţiştilor europeni.

Tot în seria contactelor internaţionale, în perioada 27-30 septembrie 1926 se desfăşoară la Berlin Congresul Internaţional al Poliţiştilor, la care România a fost reprezentată de Traian Puticiu, prefectul Poliţiei Satu Mare. Au participat poliţişti din Egipt, SUA, Argentina, Bolivia, Brazilia, Bulgaria, China, Danemarca, Anglia, Estonia, Finlanda, Grecia, Olanda, Irlanda, Austria, Suedia, Spania, Cehoslovacia, Turcia, Ungaria şi, fireşte, ţara-gazdă, Germania.

Acelaşi Eugen Bianu avea să conferenţieze şi la Congresul Asociaţiei ,,Poliţiei Internaţionale'' ţinut la Montreal, Canada, în zilele de 25-27 octombrie 1937.

Întâlniri internaţionale la Bucureşti

Doar un an mai târziu, mai precis în perioada 7-12 iunie 1938, cu participarea preşedintelui Otto Steinhäusl, la Bucureşti s-a desfăşurat Sesiunea a XIV-a a CIPC. Din partea română au participat: ministrul de interne Armand Călinescu şi subsecretarul de stat, generalul Gabriel Marinescu. Lucrările - la care au participat delegaţi din 23 de ţări - s-au ţinut în sala de festivităţi a Palatului Prefecturii Poliţiei Capitalei.

Comisia Internaţională de Poliţie Criminală şi-a ţinut al IX-lea congres la Viena, în clădirea cu sediul în Maria Theresien Strasse 19. În mesajul trimis la 16 martie 1939, preşedintele poliţiei austriece şi preşedinte al CIPC, Otto Steinhäusl, scria poliţiştilor români: ,,Confirmând primirea primului număr al revistei <> , vă mulţumesc pentru atenţiunea deosebit de amabilă de a-mi fi expediat această publicaţiune. Consider revista <> ca o creaţiune importantă, a cărei apariţie se datorăşte multiplelor dumneavoastră cunoştinţe de specialitate, neobositului spirit de grijă pentru toate şi idealismului profesional. Cu cele mai distinse salutări şi deosebită stimă, rămân al dumneavoastră, ss. Steinhäusl''. Cu referire la o altă revistă poliţienească - ,,Poliţia Română'' -, Dr. Oskar Dressler, secretar general al CIPC, scria: ,,Cu apariţia ei, faceţi un serviciu remarcabil poliţiei frumoasei dumneavoastră ţări şi în acelaşi timp poliţiilor tuturor ţărilor civilizate''.

Retragerea din Interpol

După decesul preşedintelui CIPC Otto Steinhäusl (1940), preşedinte a fost ales D. Heydrich şi, în mod firesc, centrul de greutate al organizaţiei se mută în Germania (1942). În condiţiile deosebit de vitrege ale războiului, România nu mai participă la lucrările CIPC, iar în 1950, se retrage oficial din INTERPOL (denumirea datează din 1956) şi ca urmare a radicalei schimbări politice (de la 23 ianuarie 1949 avem Miliţia Populară). Fireasca reintrare în organizaţie o înregistrăm la 10 ianuarie 1973, în condiţiile ,,dezgheţului'' politic de la Bucureşti.

Din 1989, sediul INTERPOL este în oraşul francez Lyon, iar a XIII-a Conferinţă Regională Europeană s-a desfăşurat la Sinaia, în mai 1994, cu participarea a 134 de poliţişti din 43 de ţări, onorându-ne cu prezenţa inclusiv secretarul general Raymond Kendall (Marea Britanie) şi preşedintele Eriksson Björn (Suedia). În prezent există 186 de ţări membre ale INTERPOL, iar secretar general este americanul Ronald K. Noble. Mai trebuie amintit că, din 1996, Poliţia Română este membră a Asociaţiei Internaţionale a Şefilor de Poliţie.

Poliţistul să ştie că nu are şi nu trebuie să aibă alt judecător decât legea şi conştiinţa lui
D.R. Ioaniţescu, subsecretar de stat la Interne, 1929

Poliţia se sărbătoreşte de Bunavestire

Prin articolul 50 din Legea 218/2002 (Legea poliţiei), data de 25 martie a fost desemnată Ziua Poliţiei Române. În calendarul creştin-ortodox, la 25 martie este Buna Vestire sau, aşa cum spuneau bunicii noştri, după denumirea slavonă, ,,Blagoveştenia'' - ziua în care Sfântul Arhanghel Gavriil i-a vestit Fecioarei Maria naşterea pruncului Iisus.

Drapelul Agiei era confecţionat din mătase de culoarea galben-crem şi avea dimensiunile 2,1 m x 2,4 m, prăjina având 3,6 m. Pe o faţă se afla un chenar de aur cu o ghirlandă de asemenea din aur. În interiorul acesteia se afla o acvilă cruciată neagră, care se sprijinea pe un munte verde. Ghirlanda este timbrată cu o coroană regală, iar în spatele ei se încrucişează: tuiuri, drapele, buzdugan, stindarde, lănci, săbii, puşti, topoare, tobe. Sub acvilă se afla următoarea inscripţie scrisă cu caractere chirilice: ,,Făcutu-s-au acest steag al Agiei la petrecerea domnilor dintre pământeni ai Ţării Româneşti de Măria Sa Grigorie Ghika voevod, cu anii 1822, prin epistasia dumnealui vel Aga Mihăiţă Filipescu''. Sub inscripţie se afla o balanţă, iar în colţurile se sus ale steagului se aflau Luna şi Soarele. Pe cealaltă faţă a drapelului sunt reproduse aceleaşi obiecte, cu excepţia interiorului ghirlandei, care înfăţişează scena Bunei Vestiri. (P.V. Năsturel, Steagul. Stema Română. Însemnele Domneşti. Trofee, 1903).