Polipii de colon pot evolua în cancer

În jur de 30% din populaţia cu vârste de peste 50 de ani prezintă polipi şi prevalenţa lor creşte cu circa 10% pe decadă de vârstă. Ei trebuie întotdeauna extirpaţi şi trimişi la biopsie deoarece unii dintre ei se pot maligniza în timp, provocând cancer de colon sau de rect.

Un polip presupune o ieşire din contur a mucoasei intestinale. Chiar şi sugarii pot avea polipi colonici sau rectali, însă prevalenţa cea mai mare este întâlnită la vârstnici. De altfel, vârsta înaintată este cel mai important factor de risc pentru polipii colonici. Potrivit statisticilor, în jur de 60% din octogenari au asemenea polipi.

Dieta occidentală, cu alimente rafinate, hipercalorice şi sărace în fibre (care absorb substanţele carcinogene şi scad timpul de contact al acestora cu mucoasa colonică) creşte şi ea riscul apariţiei polipilor. Factorul genetic este, de asemenea, important. Persoanele cu antecedente familiale de polipi sau de carcinom colorectal au o predispoziţie mai mare de a dezvolta probleme similare.

„De aceea, toate rudele de gradul întâi ale unui pacient cu cancer de colon trebuie să efectueze o colonoscopie totală la vârsta de 50 ani sau cu cinci ani mai devreme faţă de vârsta la care a fost diagnosticată boala la ruda respectivă", spune medicul specialist gastroenterolog Marian Zota, competenţe în ecografie la Centrul Medical Med-AS din Bucureşti.

Nu dau întotdeauna simptome

Cu cât un polip este mai mare, cu atât şansa de a da simptome creşte. Sângerări provoacă în special polipii situaţi jos, la nivelul rectului sau al colonului stâng. Altfel, sângerările nu sunt vizibile cu ochiul liber şi nu pot fi depistate decât prin testul de hemoragii oculte fecale. Un alt simptom poate fi diareea. „Este important să ne cunoaştem familia şi să mergem la medic în mod regulat, nu neapărat aduşi de simptome", atrage atenţia dr. Marian Zota.

Se pot maligniza în timp

În vreme ce la copii, polipii sunt lipsiţi de risc neoplazic, la vârstnici există un risc de malignizare. Un criteriu major în evaluarea riscului este dimensiunea polipului. Dacă acesta este mai mare de 10 mm, el reprezintă un pericol. Uneori, ceea ce pare un polip poate fi de fapt un lipom (depozit de grăsime), iar acesta nu are risc de malignizare. Alteori însă, polipul poate fi de tip vilos, iar acesta prezintă un risc de malignizare în 5-10 ani.

Pentru a obţine informaţii cu privire la tipul de ţesut şi la existenţa unor eventuale anomalii celulare precanceroase, polipii trebuie extirpaţi şi analizaţi în laboratoare anatomopatologice. Procedura de extirpare poartă numele de polipectomie şi, de cele mai multe ori, se efectueză odată cu colonoscopia. „În cea mai mare parte a cazurilor, polipii rectocolonici pot fi îndepărtaţi în totalitate endoscopic.

Polipii foarte mici (sub 5 mm) sunt extirpaţi prin biopsierea simplă sau prin biopsia cu pensă caldă, adică o pensă ce realizează şi cauterizarea electrică a ţesutului. Există şi alte metode de cauterizare endoscopică a polipilor, cum ar fi cea prin jet de plasmă argon sau cu fascicule laser. Polipii ce nu pot fi abordaţi endoscopic necesită rezecţie pe cale chirurgicală", explică medicul Marian Zota.

Riscul de recidivă este redus

Polipectomia, intervenţia de îndepărtare a polipului de colon sau de rect, este totodată şi o metodă curativă. În cele mai multe cazuri, un polip rezecat integral nu recidivează. „Cauterizarea marginilor de rezecţie sau utilizarea pensei calde pentru biopsiere distruge ţesutul marginal polipos", potrivit specialistului gastroenterolog Marian Zota. Totuşi, este necesară o monitorizare regulată, însă frecvenţa monitorizărilor colonoscopice ulterioare se decide în funcţie de tipul polipilor.