Netratat, sforaitul poate duce la accidente cerebrale si moarte

- ne avertizeaza conf. dr. Viorel Zainea de la Institutul ORL din Bucuresti

Multe persoane isi doresc sa scape de sforait. Pe langa faptul ca e deranjant, sforaitul poate fi "vinovat" de unele afectiuni extrem de grave. Mai multe despre acest fenomen ne-a explicat conf. dr. Viorel Zainea, sef de sectie in cadrul Institutului de fono-audiologie si chirurgie functionala ORL "Prof. dr. Dorin Hociota" din Capitala. - Domnule conferentiar, ce este sforaitul? - Sforaitul reprezinta zgomotul generat de vibratiile tesuturilor moi faringiene. Sforaitul este cauzat de o scadere a tonicitatii muschilor din regiune, respectiv a musculaturii omusorului, a valului palatin si a musculaturii bazei limbii. El reprezinta partea cea mai usor de sesizat a unui sindrom care poate evolua extrem de sever, pana la apnee, adica oprirea respiratiei. Sforaitul duce la complicatii cardiace si chiar la deces. Dincolo de anecdotica lui aparenta, in sensul ca zgomotul ii deranjeaza pe cei din casa in timpul noptii, sforaitul este "util", pentru ca atrage atentia pacientului asupra unei disfunctii, care ii afecteaza in ultima instanta oxigenarea sangelui si a tesuturilor. - Care sunt factorii care duc la aparitia sforaitului? - Sforaitul este un fenomen complex, care apare diferentiat, in functie de conformatia anatomica a individului. Omul prezinta un factor obstructiv de-a lungul coloanei aeriene care incepe cu nasul, se continua cu rinofaringele, orofaringele, hipofaringele, pana la nivelul laringelui. Orice element obstructiv din aceasta succesiune de segmente anatomice poate induce sforaitul. Diferentele intre pacienti constau in dimensiunea structurilor respective, in forma structurilor, in gradul de tonicitate scazut, care si el este diferentiat de la individ la individ. De asemenea, exista o serie de factori de risc care "ajuta" obstructia si acestia tin de foarte multe ori de starea generala a persoanei. Intalnim mai frecvent sforaitul si apneea in somn la persoanele obeze, la cele cu tulburari endocrine, la cele cu malformatii faciale sau la cele care iau anumite medicamente sedative. - Daca nu se instituie un tratament precoce, boala se poate agrava? - Aceste semnale pot duce la o serie de consecinte nedorite care se exprima clinic prin fragmentarea somnului. Pacientul acuza o permanenta somnolenta pe timpul zilei, se trezeste mai obosit decat a adormit. Prin repetitie, aceste fenomene scad performantele intelectuale si profesionale ale pacientului. Apare durerea de cap matinala si se poate ajunge la depresie. Sunt si consecinte cardiovasculare si cardiopulmonare cauzate de lipsa de oxigenare a sangelui, printre acestea numarandu-se hipertensiunea arteriala, cardiomiopatia ischemica, unele tulburari de ritm cardiac, cordul pulmonar cronic sau chiar accidentele vasculare cerebrale. Este de retinut ca sforaitul are ca final slaba oxigenare a sangelui si cresterea cantitatii de bioxid de carbon. Prezentarea din timp la medic poate duce la stabilirea unui diagnostic corect, care va sta la baza unui plan terapeutic si de recuperare pe termen lung. Diagnosticul se obtine in urma unor explorari clinice, radiologice, fibroscopice a analizei somnului. - Cui trebuie sa se adreseze pacientul? - Cei deranjati de sindrom trebuie sa se prezinte la un medic ORL-ist. De asemenea, si pacientii care depasesc 5 pana la 10 treziri in cursul noptii, corelate cu sforaitul, trebuie sa se adreseze medicului ORL-ist. Prin colaborarea interdisciplinara cu specialistii in patologia somnului si cea respiratorie (neurolog, pneumolog), se pune diagnosticul si se stabileste planul terapeutic. Trebuie subliniat ca tratamentul este de lunga durata, iar rezultatele nu apar imediat. - Cum se poate trata acesta afectiune? - Planul de recuperare cuprinde schimbarea regimului igienico-dietetic si a comportamentului. Astfel, se recomanda evitarea meselor abundente seara. Ar fi bine ca pacientul sa doarma pe burta, si nu pe spate. Scaderea ponderala si evitarea medicamentelor sedative si anxiolitice sunt conditii esentiale. Tratamentul patogenic vizeaza redobandirea tonicitatii musculaturii implicate. Exista o serie de procedee medicale care urmaresc dezobstructia nazala, cum ar fi picaturile, care nu rezolva decat temporar problemele, in afectiunile acute (viroze, alergii). In stadiile medii si avansate ale bolii se aplica tratamente chirurgicale. Aceste procedee constau in chirurgia clasica ORL, in chirurgia laser asistata, in procedee chirurgicale cu radiofrecventa, mergand uneori, in cazul pacientilor care nu raspund la nici o forma de tratament, pana la traheotomie temporara de necesitate. Procedeele de recuperare urmaresc restabilirea respiratiei nazale.