Mirosul ne îmbogăţeşte viaţa

Dacă nu am avea miros, nu ne-am mai putea bucura la fel de mult de gustul plăcut al alimentelor. Acest simţ ne influenţează trăirile şi emoţiile, iar uneori ne protejează chiar viaţa. Din păcate, doar atunci când ne pierdem mirosul începem să conştientizăm importanţa lui.

Genomul mamiferelor conţine aproximativ 1.000 de gene înrudite, dar diferite, care controlează o gamă variată de mirosuri. La oameni, mai puţin de 40 la sută din aceste gene sunt funcţionale (restul fiind pseudogene), ceea ce explică de ce câinii pot detecta mirosurile cu o mai mare acurateţe decât noi. Chiar dacă nu avem un simţ olfactiv la fel de dezvoltat ca alte mamifere, de el poate ajunge să depindă chiar supravieţuirea noastră.

Declanşează secreţiile digestive

Digestia nu începe din momentul în care gustăm din mâncare, ci chiar de când simţim aroma preparatelor pe care le avem în faţă. Moleculele olfactive inhalate sunt transformate de nervii olfactivi în semnale ce ajung la creier, iar acesta comandă creşterea secreţiei de salivă, a celei de enzime digestive, de suc pancreatic şi de suc gastric.

La declanşarea secreţiilor gastrice contribuie, într-o mai mică măsură, şi simţul vizual. Apoi, ele sunt stimulate intens de gustul alimentelor. Prin urmare, cu ajutorul acestor simţuri, organismul se pregăteşte pentru metabolizarea alimentelor şi pentru absorbţia nutrienţilor din acestea. S-a observat că persoanele care, dintr-un motiv sau altul, şi-au pierdut mirosul, au un apetit mai scăzut, chiar dacă celelalte simţuri sunt funcţionale.

Ne avertizează în caz de pericole

Simţul olfactiv se poate dovedi vital, pentru că este uneori un mecanism de apărare. Cu ajutorul mirosului, putem depista potenţiale pericole precum focul sau scurgerile de gaze, de multe ori chiar înainte de a le vedea.

Simţul olfactiv este uneori singurul care ne poate ajuta să identificăm un aliment alterat. Majoritatea persoanelor au obiceiul de a mirosi un aliment înainte de a-l duce la gură. Acesta este un mecanism care ne permite să „culegem" informaţii privind mediul înconjurător şi, în acelaşi timp, un mecanism de apărare.  

Ne influenţează starea psihică

De simţul mirosului depinde şi dispoziţia noastră. Centrul olfactiv se află în regiunea limbică a creierului, cea care guvernează şi emoţiile. Se ştie că anumite parfumuri ne pot influenţa starea de spirit. Efectul pe care-l au mirosurile plăcute asupra psihicului este exploatat de comercianţi. Pentru a le induce clienţilor o stare de bine, care le creşte disponibilitatea de a cumpăra, aceştia folosesc aromaterapia în magazine.

Specialiştii Spitalului Universitar „Mannheim" din Germania au descoperit în 2008 că aromele ne influenţează chiar şi visele. Experimentul german a arătat că experienţele olfactive plăcute din timpul somnului le-au adus celor 15 voluntare vise frumoase, în timp ce mirosurile neplăcute le-au provocat emoţii negative în vis.

Procesul de digestie începe încă de când adulmecăm mâncarea

Condiţionează atracţia fizică

Mirosul este şi el un „criteriu" în alegerea partenerilor, deşi poate nu conştientizăm acest lucru. Vom fi întotdeauna mai atraşi de o persoană care miroase plăcut, fie că foloseşte un anumit parfum, fie că are un anumit miros corporal. Cercetătorii americani de la Universitatea din Florida au descoperit că mirosul corporal natural al unei femei este o veritabilă armă de seducţie, mai importantă decât parfumurile.

În cadrul unui studiu, ei au constatat că nivelul de testosteron al unui bărbat creşte ca reacţie la acest miros, mai ales în perioada fertilă a femeii. Nici sexul feminin nu este indiferent la mirosul corpului bărbaţilor. O substanţă numită androstadienonă, secretată în transpiraţia bărbaţilor, creşte excitaţia sexuală a femeilor.

Creează legătura mamă-bebeluş

Specialiştii au descoperit că, la naştere, bebeluşii sunt atraşi de mirosul laptelui de sân. Două săptămâni mai târziu, ei îl pot diferenţia de cel al laptelui altor mame, iar la vârsta de două luni, se ataşează de mirosul propriei mame. Acesta are efect liniştitor pentru bebeluş, deoarece îi inspiră siguranţă şi încrederea că mama are grijă de el.

Astfel, mirosul mamei întăreşte legătura afectivă dintre ei. Simţul olfactiv este singurul perfect dezvoltat la naştere din toate cele cinci şi cel pe care se poate baza în totalitate pentru a descoperi lumea din jurul său. Mamele, la rândul lor, percep mirosul bebeluşului, care le accentuează instinctul matern.

Ştiai că...

... mirosul influenţează şi percepţia asupra gustului alimentelor? Ne putem da seama uşor de acest lucru atunci când suntem răciţi. Gustul mâncării nu mai este la fel de intens şi chiar se modifică faţă de cum îl ştiam. Diminuarea simţului olfactiv nu influenţează însă mirosul.
... singurul sistem, pe lângă cel olfactiv, care poate identifica rapid, interpreta şi memora molecule noi pătrunse în corp este cel imunitar?
... avem experienţe olfactive chiar şi în viaţa intrauterină? Un studiu arăta că nou-născuţii pot recunoaşte mirosul specific al lichidului amniotic provenit de la mamele lor.
... femeile au simţul olfactiv mai bine dezvoltat decât bărbaţii?
... câinii pot detecta mirosuri de 10.000 de ori mai slabe decât cele pe care reuşesc să le distingă oamenii?

Specialistul nostru
Dr. Radu Braga
cercetător în neuroştiinţe
Universitatea de Medicină "Carol Davila", Bucureşti

Mirosul nu este un simţ fără de care nu se poate trăi, însă calitatea vieţii este mult mai slabă fără el. Cunoaşterea detaliată a mecanismelor din spatele mirosului s-a realizat recent, în 2004 fiind decernat Premiul Nobel pentru Fiziologie sau Medicină celor care le-au descoperit.

Mirosul este strâns legat de sistemul limbic, regiune a creierului care se ocupă de partea instinctivă a comportamentului nostru. Poate părea paradoxal, dar savoarea alimentelor este dată numai în proporţie de 20% de limbă şi de 80% de miros.

Gustaţi diferite alimente ţinându-vă de nas, pentru a vă convinge. Mirosul influenţează şi comportamentul sexual. La om, feromonii nu au acelaşi impact pe care îl au asupra animalelor în perioada de rut, dar efectele sunt suficiente pentru a fi speculate de producătorii de parfumuri. Nu în ultimul rând, merită subliniată influenţa mirosului asupra stării noastre de spirit.

Amprentă

Mirosurile rămân întipărite în memorie mai mult decât imaginile.

Ce ne poate afecta mirosul

Atenuarea simţului olfactiv poate marca prezenţa unei afecţiuni

Unii oameni se nasc cu un simţ olfactiv mai diminuat şi există cazuri în care nu îl au deloc. Asemenea situaţii sunt însă rare. Cel mai adesea, diminuarea mirosului (numită medical hiposmie) şi lipsa acestuia (anosmie) sunt consecinţa unor boli. Simţul mirosului are de suferit ori de câte ori răcim, însă, din fericire, doar până la vindecare.

Aceasta dacă nu folosim picături nazale, căci şi ele alterează mirosul pentru o perioadă. În lunile de primăvară şi de toamnă îndeosebi, persoanele alergice se confruntă cu aceeaşi problemă. Polipii nazali pot, de asemenea, să antreneze o scădere a simţului olfactiv, iar el nu va reveni până când formaţiunile nu sunt extirpate. Sinuzita şi deviaţia de sept nazal sunt alte cauze ale hiposmiei. Şi în aceste situaţii, trebuie tratată cauza pentru a ne recăpăta mirosul.

Simptom al bolii Parkinson

Simţul olfactiv se diminuează cu câţiva ani înaintea instalării simptomelor motorii ale bolii Parkinson, adică tremurul, rigiditatea musculară, problemele de echilibru şi mişcările încetinite. De altfel, reducerea capacităţii de a simţi aromele a fost încadrată de neurologi cu câţiva ani în urmă în rândul simptomelor bine definite ale acestei maladii.

Examinarea simţului olfactiv la persoanele predispuse la această boală ar putea fi foarte utilă în condiţiile în care, în momentul instalării simptomelor motorii, bolnavul a pierdut deja 50-60 la sută din celulele nervoase care produc dopamină, un neurotransmiţător care controlează mişcările.

Prin instituirea timpurie a tratamentului specific bolii, se previne distrugerea celulelor respective. Aproape 40 la sută din persoanele care suferă de hiposmie dezvoltă Parkinson în următorii ani, potrivit statisticilor.

Şi hormonii îl influenţează

Fluctuaţiile hormonale modifică sensibilitatea olfactivă. În timpul sarcinii, simţul mirosului devine de multe ori mai accentuat decât înainte. Mai mult, anumite mirosuri, mai ales cele ale alimentelor şi parfumurile au tendinţa de a deveni neplăcute. Uneori, atât de neplăcute, încât gravida nu poate mânca mai nimic. Un simţ olfactiv accentuat au şi femeile aflate în perioada premenstruală.

Momentul în care percep mirosurile cel mai intens este ovulaţia. În această perioadă de maximă fertilitate, specialiştii au descoperit că nasul unei femei percepe feromonii masculini cu o fineţe de 10.000 de ori mai mare decât în zilele de menstruaţie. Nu acelaşi lucru se întâmplă în cazul femeilor care iau contraceptive orale. Modificările hormonale pe care le induc pilulele inhibă perceperea feromonilor masculini.

Depresia alterează acest simţ

Persoanele depresive percep mai slab mirosurile, au constatat cercetătorii germani de la Universitatea din Dresda. În cadrul unui studiu la care au participat 21 de pacienţi cu depresie majoră şi 21 de voluntari sănătoşi, specialiştii au observat, prin investigaţii imagistice, că dimensiunea bulbului olfactiv al primului grup studiat era mai mică decât la ceilalţi.

Oamenii de ştiinţă au expus progresiv participanţii la substanţe tot mai parfumate. S-a constatat că abilitatea de a capta mirosurile era alterată la cei depresivi şi se crede că motivul este proximitatea centrului olfactiv din creier de cel care controlează emoţiile. Măsurarea volumului bulbului olfactiv ar putea, în viitor, să devină o metodă de a verifica eficienţa tratamentelor antidepresive.

Nervii olfactivi pot fi refăcuţi

Organismul nostru deţine rezerve de celule stem care „intră în acţiune" atunci când nervul olfactiv se deteriorează. Aceste celule au fost descoperite de cercetătorii de la Universitatea „John Hopkins" din SUA, în cadrul unui studiu în care au expus şoarecii de laborator unor vapori de gaz toxic pentru celulele ce formează nervul olfactiv.

La trei săptămâni de la inhalarea substanţei chimice, celulele stem le refăcuseră pe cele distruse, astfel că nervul era intact. În acest mod, corpul nostru asigură funcţionarea permanentă a sistemului olfactiv.

Aerul uscat, un inamic zilnic

Dacă ai senzaţia că nu mai ai mirosul la fel de nuanţat, ar trebui să verifici umiditatea încăperii în care te afli sau pe cea din atmosferă. Aceasta pentru că, de multe ori, percepţia pe care o avem asupra mirosurilor este afectată de aerul uscat, care nu transportă la fel de bine substanţe volatile precum aerul umed.

De asemenea, atunci când nasul este uscat, terminaţiile nervoase din acesta nu poate percepe clar mirosurile. Mucoasa nazală este uscată la fumători, aceştia neavând un simţ olfactiv ascuţit.

Uneori, ne poate păcăli

Unele persoane percep mirosuri care nu există, suferind aşa-numitele halucinaţii olfactive. De cele mai multe ori, ele acuză mirosuri neplăcute, cum sunt cele de ou stricat ori de putred, foarte rar arome plăcute. În general, aceste false senzaţii olfactive nu durează mult, dar apar periodic. În spatele halucinaţiilor olfactive se pot ascunde boli severe precum epilepsia, schizofrenia şi tumorile intracraniene care intersectează cavitatea nazală.

Specialistul nostru
Prof. dr. Ovidiu Băjenaru
medic primar neurolog
Spitalul Universitar
de Urgenţă Bucureşti

Hiposmia, pierderea mirosului, este frecvent un simptom precoce al bolii Alzheimer. Pierderea precoce a mirosului este probabil determinată de leziunile degenerative care încep în zone ale cortexului limbic (partea cea mai veche a creierului nostru), din care fac parte şi acele structuri care integrează stimulii generatori ai senzaţiei de miros.

Dar, fiindcă este un simptom nespecific, nu permite diagnosticul precoce al bolii Alzhemier. Totuşi, se fac multe eforturi în cercetarea medicală pentru a putea, într-un viitor nu prea îndepărtat, să diagnosticăm maladia în stadiul de predemenţă, pe baza unor simptome non-cognitive, cum este hiposmia, şi a unor markeri biologici. Astăzi, ea nu poate fi depistată decât în stadiu tardiv, când se instalează demenţa.

Consecinţă

Carenţa de zinc diminuează simţul olfactiv, dar şi pe cel gustativ.