Medicul-minune care lungeşte oasele

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Profesorul spune că trebuie să existe o colaborare perfectă între medic şi pacient
Profesorul spune că trebuie să existe o colaborare perfectă între medic şi pacient

Specialistul Ioan Donica (59 de ani), ortoped de renume mondial, realizează la Spitalul Municipal din Mangalia alungiri ale membrelor superioare şi inferioare prin aparatul Ilizarov . Tehnica Ilizarov a fost inventată de savantul Gavriil Abramovici Ilizarov, care i-a fost mentor medicului Donica la Institutul de Ortopedie din Kurgan, Siberia.

Sunteţi unul dintre puţinii medici ortopezi din ţară care utilizează acest aparat şi această metodă complicată. Da, mai este doctorul Pavelescu de la Foişorul de Foc şi doctorul Bordei, de la Budimex.

Cum aţi intrat în posesia lui?

Am terminat Şcoala Medicală Rusească la Chişinău şi în 1985 am luat concursul la Institutul de Ortopedie din Kurgan, Siberia. Am făcut un master de doi acolo, sub îndrumarea profesorului Ilizarov, care a dat şi numele acestui aparat.

Era celebru profesorul Ilizarov încă de pe atunci?

Da, era cunoscut în lumea întreagă. Ideea acestui aparat exista, dar el este cel care a pus-o în practică. Când l-am cunoscut avea 65 de ani. Era un om deosebit ca gândire, era practic un geniu. În ortopedia mondială există etapa până la Ilizarov şi după Ilizarov. Eu eram doar unul dintre sutele de cursanţi de acolo, dar am participat cu el la patru operaţii. Veneau la el medici din toată lumea să vadă cum operează, să vorbească cu el. Stăteau două trei luni, plecau, şi locul lor era luat de alţii. Era un adevărat centru mondial de ortopedie.

Ce fel de cazuri trataţi?

Începând de la fracturile deschise până la deformări şi scurtimi ale membrelor. Cel mai mult se foloseşte pentru scurtimile congenitale, de la cele mici, de trei-patru centimetri, până la cele mai mari, care pot ajunge până la 40 de centimetri. Pentru scurtimea mică, pacientul devine perfect sănătos după intervenţie, în cazul celor mai mari, pacienţii devin sănătoşi din punct de vedere ortopedic, dar mai rămân totuşi nişte cicatrice, iar flexia - îndoirea, desdoirea membrului- nu perfectă.

În ce ritm progresaţi cu alungirea membrului bolnav?

Un milimetru pe zi, cam un centimetru pe lună.

Cum aţi reuşit să aduceţi acest aparat în ţară şi să lucraţi cu el?

Când am plecat de acolo am cumpărat fixatorul de la uzina experimentală a Institutului Ortopedic, care în perioada aceea nu era aşa de scump. Am plecat apoi să lucrez în Chişinău, la spitalul republican de ortopedie, unde ajungeau aproximativ 300 şi ceva de pacienţi. Şi în 1989 au venit la mine doi pacienţi din Constanţa, unul cu o scurtime de antebraţ de 13 centimetri şi altul cu o scurtime de gambă, de şapte centimetri. În 1990 am venit pentru prima dată în Constanţa, la invitaţia lor. Apoi, tot ei mi-au făcut cunoştinţă cu profesorul Lupescu, cu care m-am reîntâlnit peste patru ani, la Chişinău. Atunci, Domnia Sa a spus că o să-mi facă o invitaţie din partea Ministerului Sănătăţii din România să vin şi să lucrez la Constanţa. Între 1994 şi 1996 am lucrat acolo ca profesor invitat. Din 1999 am primit postul acesta, la Mangalia, unde am rămas până astăzi.

Aţi venit atunci împreună cu toată familia în România?

Da, cu soţia şi cei doi copii. Care de altfel toţi sunt medici. Fiica mea a terminat Facultatea de Medicină la Universitatea Ovidius şi acum este medic ginecolog în Franţa, băiatul a terminat Facultatea de Medicină din Iaşi, cu specializarea Ortopedie, şi a primit o invitaţie din Belgia să meargă să lucreze acolo. Soţia este medic generalist, specialist în endoscopie şi ecografie.

Nu aţi primit oferte de la spitale din străinătate?

Ba da. Am primit o ofertă din Canada, în 1993, dar am ales România. După aceea au fost mai multe, în alte ţări. Dar acum, la vârsta mea, o să stau cuminte acasă.

De ce sunt atât de puţini medici în România care practică această metodă?

Este destul de complicată tehnica. În plus, trebuie să existe o colaborare perfectă între medic şi pacient. Într-o bună parte de timp, pacientul este acasă, departe de spital, şi de mine ca medic. Adică, după ce i-am făcut o alungire, îi dau drumul, şi următoarele trei-patru luni stă acasă. Şi dacă nu respectă indicaţiile medicale, pot apărea probleme.

În ce constau aceste indicaţii medicale?

Trebuie să facă gimnastică medicală permanent, masaj, trebuie să facă o anumită toaletă împrejurul tijelor din oase.

Există altă alternativă pentru alungirea membrelor în ortopedia mondială?

Nu, este singura. E adevărat că sunt nişte dureri pe durata procesului de tratament, dar cine doreşte cu tot dinadinsul să se facă bine reuşeşte. Nu am avut niciun caz nerezolvat până acum.

32 de centimetri, cea mai mare alungire

Specialistul a intervenit pentru alungirea şi reconstrucţia picioarelor deformate în  peste 1.300 de cazuri. Cea mai mare alungire de os pe care a făcut-o profesorul Donica a fost de 32 de centimetri.

Tijele şi intervenţia chirurgicală, gratuite

Medicul Ion Donica este născut la 21 ianuarie 1951, la Dahnovici, în Republica Moldova. A studiat Facultatea de Medicină din Chişinău, specializarea Ortopedie, apoi a urmat cursuri de masterat la Institutul Ştiinţific Ilizarov din Kurgan, Siberia, Specialistul a intervenit pentru alungirea şi reconstrucţia picioarelor deformate în peste 1.300 de cazuri, în decursul celor 25 de ani de activitate. La spitalul din Mangalia, medicul are 50 de cadre metalice pe care le foloseşte fără a cere bani pacienţilor. Atât tijele, cât şi intervenţiile chirurgicale sunt gratuite.

O operaţie de alungire ale membrelor este extrem de scumpă în lume, în Statele Unite ale Americii de exemplu, fiecare centimetru alungit costând 10.000 de dolari. Cea mai mare alungire de os pe care a făcut-o profesorul Donica a fost de 32 de centimetri, unei fete de 16 ani. "I-am alungit piciorul în cinci etape, câte un milimetru pe zi. A avut foarte multe cicatrice, o infecţie la gleznă, a fost un caz complicat. Nu se poate spune că piciorul arată la fel de bine ca cel sănătos, este de sprijin. Dar nici nu se compară cu felul în care arăta când a venit la noi. Ţin şi acum legătura cu fata, trece în fiecare an pe la mine să mă salute", spune Donica.

Prin mâinile specialistului trec pacienţi din toate colţurile lumii. Un caz fericit este şi cel al lui Constantin Fluereci, 23 de ani, din Curtea de Argeş. „Medicii din Bucureşti au vrut să-mi amputeze piciorul. Dar doctorul Donica mi l-a refăcut prin această metodă, Ilizarov. Am încredere totală în profesionalismul Domniei Sale", spune pacientul.

În ce constă metoda Ilizarov

Metoda Ilizarov constă în aplicarea unei structuri metalice de formă cilindrică, introdusă în ţesutul osos pacientului aflat sub anestezie. De acestea sunt legate terminaţii ale firelor şuruburilor introduse în ţesutul osos.

Pe perioada tratamentului, care poate dura până la un an, în funcţie de fiecare caz în parte, pacientul este supus periodic unor controale clinice, pentru verificarea adaptării corecte a aparatului. Fixatorul permite pacientului să se mişte, cu ajutorul cârjelor, iar înlăturarea acestuia se face sub anestezie.

Cu acest aparat se tratează fracturi deschise, fracturi interarticulare, deformări posttraumatice, infecţii ale osului, diverse patologii ale creşterii oaselor - nanism, displazie, malformaţii congenitale ale braţului sau piciorului.

Gavriil Abramovici Ilizarov s-a născut la 15 iunie 1921, în oraşul Belovezh, în Polonia, (n.r. - acum, oraşul face parte din Belarus), într-o familie de evrei din Dagestan. A murit în 1992, la vârsta de 71 de ani. Studiile privind fixatorul au fost iniţiate de profesor în anii '50, pe când acesta se afla în Kurgan - Siberia.

Inventator emerit

Se crede că principiul de fixare cu broşe şi cercuri i-a fost inspirat savantului de sistemul de înhămare a cailor la săniile pe care le folosea. Profesorul Ilizarov a dezvoltat metoda ce-i poartă numele în Kurgan, un oraş industrial, alături de alţi doi cercetători, cu care a analizat potenţialul osteosintezei transosoase şi, mai apoi, studiile despre compactare şi alungire.

Rezultatele experimentale remarcabile obţinute, dublate de aplicarea cu succes în practica clinică, au dus la consacrarea profesorului Ilizarov. A primit la acea vreme Premiului „Lenin" pentru medicină, în 1978, titlul de "Erou al Muncii Socialiste", distincţii în general rar acordate în spaţiul sovietic.Ulterior, faima sa i-a prilejuit atribuirea titlurilor de "Profesor Emerit" şi "Inventator Emerit", care în final l-au propulsat în rândurile Academiei Sovietice de Ştiinte, la sfârşitul anilor '80.

Sănătate



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite